Oana Sîrbu își sărbătorește astăzi ziua de naștere. În exclusivitate pentru Q Magazine, “liceanca neschimbată” povestește despre trecerea timpului, despre muzică, postura de mamă, copilărie și valori.
Nu și-a dorit niciodată să fie actriţă, și-a dorit totdeauna să cânte. Și totuși… când spui Oana Sîrbu spui inevitabil „Liceenii”. A trecut mai bine de un sfert de secol de la succesul filmului-fenomen, însă artista refuză să cedeze în faţa timpului.
„Am o perioadă plină cu de toate: în primul rând, mă macină eternul conflict dintre felul cum arăt și mă simt și numărul anilor pe care-i împlinesc, parcă din ce în ce mai repede. Practic, mă simt forțată să accept că m-apropii cu pași relativ repezi (eu având o fire lentă) de numărul anilor unei jumătați de secol, eu, liceanca neschimbată. Come on…
În rest, sunt mamă, și una foarte responsabilă, adică direct implicată în programele și creșterea fiului meu, și asta îmi ocupă mult timp, dar e și o mare bucurie să petrec timp cu el (nici n-aș putea altfel…). Despre meserie ar fi extrem de multe de zis, dar nu e loc, în zi de sărbătoare pentru critici, ci pentru laude și bucurii, așa că oamenii mă pot vedea permanent în spectacolele Teatrului de Revistă Constantin Tănase, în emisiuni TV unde se cântă frumos, mă pot asculta pe cele mai recente albume de-ale mele, Un altfel de portret, Sunt șic!, De Crăciun voi fi acasă, În drum spre școală, albumul apărut în luna ianuarie, cu rugăciuni petru copii. Ocazional, în spectacole private unde cânt cu trupa mea.”
Sărbătorită ieri împreună cu maestrul Jolt Kerestely, în cadrul emisiunii “Ieri, azi, mâine” de la TVR2
Mirajul vieții
„Încă n-am găsit răspunsuri la întrebările legate de mirajul care este viața și pentru care noi, se pare că n-am facut nimic ca să-l primim. S-o luăm metodic! Talentul este un dar cu care te naști. Nu-l poți dobândi pe parcurs. E un har! Aici se adaugă multă muncă, dacă vrei să duci undeva, pe o culme a împlinirii, harul cu care te-ai născut. Contextul în care apar unele lucruri în viața noastră, nu știu cine-l impune. Despre mine pot spune că sunt legată de o stea, de o parte luminoasă a vieții, aproape în fiecare secundă, așa simt. Lucrurile rele care mi se-ntâmplă au legătură cu natura mea curioasă și orgolioasă. Nu e grav.”
„Există alegeri pe care le-am făcut, ale căror consecințe, chiar dac-au fost grele, m-au făcut să-nțeleg mai mult despre viață, și-asta m-a-mplinit ca ființă.”
Discretă
„Nimic nu e ascuns, poate doar viața mea privată. E o chestiune de fire. Sunt foarte discretă și analitică. Nu-mi plac expunerile. Așa eram de mică. Nici acum n-am înțeles de ce. Se pare că sunt chestiuni de demult… Nu e ceva despre care n-aș vrea să se știe, din zona profesională.”
Iubind și fiind iubită…
„Aș retrăi oricând copilăria, în orice moment al ei, mai ales alături de bunicii și părinții mei, momentul când tata venea cu lucrușoare din străinătate și eu le-nșiram pe jos și-apoi dormeam cu ele, orice-ntâlnire cu profesorii mei dragi, din școala primară, de la care am învățat lucruri ce le țin minte și-acum, momente în care-am fost cu oameni dragi, iubindu-i și iubindu-mă.”
Crede în propriile sale valori, „în educația și spiritualitatea mea și-a familiei mele, în faptul că pot să-l deprind și pe băiatul meu cu parte din ele, și, mai presus de orice, cred în felul meu de-a fi.”, spune artista pentru Q Magazine.
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
