Exclusiv. Generalul Marin Dragnea, la 94 de ani: „9 mai 1945, ziua pe care am scris-o cu litere de aur în viaţa mea”

În exclusivitate pentru Q Magazine, președintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, generalul (ret.) cu patru stele Marin Badea Dragnea povestește despre viața de militar și despre drepturile eroilor în viață ai poporului român.

 Personalitate a armatei şi a sportului românesc, generalul (ret.) cu patru stele Marin Badea Dragnea împlinește astăzi 94 de ani.

„Nu mă grăbesc, aştept pe toată lumea să mă prindă din urmă!“

S-a născut în Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman, la 30 mai 1923. Unul din bunicii săi luptase în Războiul de Independenţă, iar tatăl, Badea, în Primul Război Mondial, la Mărăşeşti, ambii fiind decoraţi pentru fapte de arme deosebite. Astfel, la doar 12 ani, a intrat copil de trupă în Regimentul 4 Călăraşi, din Bucureşti.

Imediat după absolvirea liceului, s-a înscris voluntar pentru a pleca pe front pentru dezrobirea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. A acţionat în cadrul Grupului 52 Cercetare, remarcându-se încă din primele luni ale războiului, fiind decorat cu medalia Bărbăţie şi Credinţă de regele Mihai, apoi, la scurt timp, cu medalia Virtutea Militară.

„Viaţa de militar este frumoasă, dar şi dură. M-a călit faptul că de la o vârstă atât de fragedă am slujit armata română. Am fost bun, drept şi generos cu subordonaţii, i-am iubit, m-au iubit, m-au respectat pentru că şi eu îi respect pe ei.”

La 6 august 1942 a fost grav rănit, la Kotelnikovo. După o spitalizare de 45 de zile, s-a reîntors în mijlocul camarazilor săi pentru a lua parte la marea bătălie de la Stalingrad, unde a fost capturat. Ulterior, s-a înscris în divizia de voluntari Tudor Vladimirescu pentru a participa la luptele duse în vederea eliberării patriei de sub ocupaţia fascistă. A urmat cursurile Şcolii Militare de ofiţeri de la Riazan, pe care le-a absolvit cu gradul de sublocotenent.

La 12 octombrie 1944 a fost din nou rănit în luptele pentru eliberarea Oradei, cu urmări ce aveau să-l marcheze toată viaţa. Clasat ca invalid de război, a refuzat însă să fie demobilizat şi a luat urma Regimentului 3 Infanterie, din care făcea parte, ajungând pe frontul de eliberare a Cehoslovaciei, unde i s-a încredinţat comanda unei companii.

„Cea mai mare bucurie a vieţii mele nu a fost atunci când am devenit general, ci a fost atunci când s-a terminat cel de-al doilea război mondial, 9 mai 1945. Această zi am scris-o cu litere de aur în viaţa mea.”

Distins cu înalte ordine şi medalii de război, şi-a continuat, după încheierea celei mai mari conflagraţii mondiale, activitatea în armată, fiind, succesiv, comandant de subunităţi, unităţi tactice şi operative – divizii, corpuri de armată – prim-locţiitor al comandantului Regiunii a 3-a Militare, apoi comandant al Comandamentului Teritorial Cluj. În această perioadă a urmat cursurile Şcolii Superioare de Război şi ale Academiei de Comandă şi Stat Major. Pentru faptele sale de excepţie, a ajuns unul dintre cei mai tineri generali ai Armatei României.

Numirea sa în 1973 în fruntea sportului românesc, ca preşedinte al Comitetului Olimpic Român şi al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi exercitarea acestei funcţii timp de 12 ani, a dus la obţinerea, de către ţara noastră, a celor mai strălucite performanţe din întreaga istorie. Pentru aceasta a fost distins de statul român cu Ordinul Muncii clasa I, iar preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional, Juan Antonio Samaranch, i-a înmânat personal, la Laussane, în Elveţia, Ordinul Olimpic de Argint. De asemenea, preşedintele S.U.A., Gerald Ford i-a conferit Diploma de Ambasador al Sportului – Pentru contribuţia adusă de generalul Marin Dragnea la propăşirea bunelor relaţii pe plan internaţional.

„Ca preşedinte al Comitetului Olimpic român, preşedintele Consiliului naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport am făcut ca, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Moscova şi Los Angeles, România să se situeze printre primele 5 ţări din lume, iar la Los Angeles să cucerească 20 de medalii de aur şi 30 de argint şi bronz.”

În 2015, generalul Marin Dragnea a fost decorat de către ambasadorul Oleg Malginov, cu Ordinul de prietenie, decorația de stat a Federației Ruse, pentru aportul acestuia la dezvoltarea relațiilor româno-ruse

La 21 februarie 1990 a înfiinţat Asociația Naţională a Veteranilor de Război. A reuşit să promoveze şi să fie adoptate o serie de legi, hotărâri şi ordonanţe de guvern, precum şi alte acte normative, în baza cărora s-a reevaluat statutul veteranilor de război, au fost obţinute  unele drepturi şi facilităţi pentru ei şi soţiile supravieţuitoare ale foştilor lor camarazi.

„Veteranii invalizi nu sunt ai guvernului, ai Ministerului Apărării Naţionale, ai Ministerului de Interne. Ei sunt ai României. Recunoştinţa, cinstirea eroilor în viaţă ai poporului român nu poate fi condiţionată.”

A avut un rol esenţial în afilierea A.N.V.R. la Federaţia Mondială a Foştilor Combatanţi, cu sediul la Paris, în instituirea medaliei Crucea Comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial, 1941-1945, special pentru cei care nu primiseră ordine şi medalii de război. Peste 300.000 de veterani, majoritatea din mediul rural, s-au bucurat astfel de unele drepturi.

„Personal, nu-mi voi găsi liniştea până când bătrânilor veterani şi invalizi de război, soţiilor supravieţuitoare nu li se vor respecta întocmai drepturile legitime, nemaivorbind de faptul că acestea se cer imperios îmbunătăţite.”

La iniţiativa şi sub coordonarea generalului Dragnea au fost editate, sub egida A.N.V.R., 11 volume de memorii Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei, între care unul în limba engleză, care au fost distribuite filialelor din ţară, bibliotecilor, şcolilor, unităţilor şi marilor unităţi, unor ambasade străine.

„Voi fi în continuare un ostaş respectuos şi receptiv la tot ce este frumos pentru România de azi, mâine şi poimâine”, încheie generalul Dragnea pentru Q Magazine.

CITEȘTE AICI AMINTIRI DE PE FRONT

Povestea emoționantă a ultimului supraviețuitor al aviației de vânătoare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Generalul Ion Dobran: Cu Dumnezeu în suflet și cu poza mamei ținută la piept am scăpat tefer de pe front!