Pilonul privat de pensii în competiție cu cel de stat. Nu invers

Consiliul Investitorilor Străini (FIC) şi Camera de Comerț Americană în România (AmCham România) sunt îngrijorate de intenţia autorităţilor de a schimba modul de funcţionare a sistemului de pensii administrate privat şi susţin menţinerea actualului model. Profesorul Adrian Mitroi atrage însă atenţia asupra costurilor mult prea mari ale sistemului privat.

Citeşte şi: Petrom a ajutat Fondul Proprietatea să-și crească profitul

Deși sunt, ca instructor de finanțe, un adept al capitalismului financiar și al competiției antreprenoriale ca surse primordiale ale creării de bunăstare economică, atunci când este în discuție educația financiară a unei persoane și măsurarea performanței unui plasament investițional, aduc imediat argumentul studiilor de caz prezentate studenților.

Audiența acestor studii de caz reacționează cel mai bine la logica economică practică, de tip calitativ și nu cantitativ, adică cea ușor de măsurat, cuantificat sau comparat. Și de aceea cred că argumentul competiției favorabile consumatorului, între cele două sisteme (cel privat și cel de stat), este minor, fragil și foarte puțin robust din punct de vedere statistic-financiar; la fel, argumentul performanței superioare al oricărei dintre sisteme este, din nou, calculat și prezentat partinic dar și parțial; sistemul privat de pensii este esențial oricărei economii moderne și prospere; alocarea competitivă a capitalului, cea pe care o reușește sistemul privat, dovedește capacitatea cea mai potrivită de finanțare a cerințelor noastre de dezvoltare.

De exemplu, achiziția de titluri de stat pe termen lung, de către fondurile private de investiții și de pensii, finanțează cel mai favorabil proiectele naționale pe termen lung. În plus, aceste vehicule, care măsoară foarte atent riscul și caută disciplinat recompensa acestuia, evaluează și tranzacționează în mod constant acțiuni/obligațiuni, asumând astfel riscul investițional, cel care creează un impetus antreprenorial inovativ și, în final, performanța economică, uzufructul esențial unei societății capitaliste performante.

În schimb, proiectele de conotație locală, socială, educațională, spirituală sau culturală, orfane de capital privat, au nevoie de capital guvernamental.

PENSIA ESTE UN DREPT, DAR PUTEREA EI DE CUMPĂRARE UN PRIVILEGIU

Investiția privată adresează alocarea capitalistă spre profit, iar modelul ei de business nu cuantifică și răsplătește rentabilitatea socială. Recompensarea capitalului privat și prețul corect al riscului este marele beneficiu economic al competiției. Capitalul privat este, de fapt, administratorul banilor noștri, iar noi suntem, de fapt, capitaliștii fără scrupule, cei care pun presiune pe randamente la depozite bancare sau la contul de pensii. Noi suntem deponenții intransigenți, iar la bancă, cei care nu am putea admite să pierdem un ban din valoarea reală a economiilor noastre prin credite prost acordate sau repudiate de legi nefirești, nesănătoase, nefezabile, inepte și defetiste.

Bătălia constantă a capitalismului financiar se face, de fapt, în favoarea noastră – acționari, deponenți, contribuitori la pensie. Frontul bătăliei economice se desfășoară mai ales la Bursa de Valori, un alt mecanism esențial de lucru și excepțional de folositor al societății moderne. Bursa de Valori și întreg ecosistemul său instituțional (inclusiv fondurile private de pensii) sunt uneltele de construire a prosperității pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru cei ce ne urmează.

Între timp, fondurile de pensii poate reduc achizițiile externe de acțiuni în favoarea celor interne, oricât de convingător ar fi argumentul teoretic de îmbunătățire a raportului risc-randament pentru contribuitor-investitor; un mare plus este că sistemul privat individualizează averea viitorului pensionar, dar mai ales a moștenitorilor săi.

Astfel, oricât de precaut sau profitabil este patrimoniul administrat curent, contul privat de pensie are marele atu că va fi transferat moștenitorilor în valoare clar definită. Care va fi puterea de cumpărare a acestui patrimoniu în viitor este subiect de dezbatere academică. Această slăbiciune majoră a sistemului public, cea de lipsă de individualizare a valorii patrimoniului pensiei, va trebui, în mod obligatoriu, adresată în deliberările despre noul format al competiției dintre cele două sisteme, pentru banii noștri de pensii.

Dar argumentul letal pe care l-am expus de mult ori, de mult timp, este cel al costurilor mult prea mari ale sistemului privat. Dacă sistemul privat este scump, iar cel de stat este oportunist și miop pe termen scurt, rămâne ca noi, fiecare în parte, să fim obligați a deveni mai atenți și mai antreprenori cu investițiile noastre financiare. Capitalismul este cea mai bună metodă de creare de valoare pentru societate, dar nu este întotdeauna și cel mai bun și corect distribuitor al acestei valori create, la modul cât mai echitabil și transparent, celor care creează și susțin adăugarea acestei valori economice.

În primul rând, deoarece orizontul lor investițional este suficient de lung, fondurile de investiții și pensii sunt marii jucători din piața finanțării deficitului bugetar, cu influență hotărâtoare și pe piața monetară a lichidităților în lei. Băncile – investitorul local și cel speculativ – nu au un orizont investițional suficient de lung pentru a finanța, la prețuri cât mai mici, necesarul nostru de creștere economică cât mai mare. Fondurile de pensii sunt instrumente transformatoare de maturitate pentru finanțare pe termen lung a deficitelor.

E MAI GREU SĂ IEI DECÂT SĂ DAI

Micșorarea contribuției pilonului II a atenuat acest efect de creștere de până acum în favoarea celor mai puțin avuți sau care depind exclusiv de pensia publică. Procentul țintă finală de 6% era doar unul ales generic, care acum dovedește că este mai greu să iei decât să dai. Homo economicus, pe cât prețuiește de mult surprizele pozitive, pe atât de mult le disprețuiește pe cele negative, iar cel căruia i s-a promis ceva are memorie foarte bună, întocmai ca cea a unui copil care nu uită și nu iartă promisiunile neonorate ale unui părinte.

Politicile fiscale și salariale reflectă realitatea socială și politică a momentului. Prin comparație cu alte țări ale Europei Centrale, acest procent de scădere este totuși relativ mic. Oferirea opțiunii de alegere între cele două sisteme – privat și de stat –, dar și reducerea semnificativă a necruțătorului comision de 2,5% inițial ar fi două măsuri corecte. Acest coeficient perceput inițial, lipsit de curtoazie profesională, cumulează un minus semnificativ din capitalizarea portofoliului prezent (pentru calculul performanței investiționale există multe cercetări academice și profesionale în care adevărul este, de obicei, la mijloc).
Măsurarea performanței economice și investiționale depinde de cine o face.

Citeşte şi: Ministrul Economiei, despre cea mai importantă tranzacţie a statului român în străinătate

Analiza cea mai serioasă a mentenanței randamentului investițional în viitor nu pune mare preț pe reușitele din trecut. De exemplu, atât pentru administratorul guvern, cât și pentru managerul privat de pensii, nu va fi ușor să protejeze puterea de cumpărare a pensiilor noastre viitoare, în scenariul plauzibil al dobânzilor în creștere; acest scenariu este clear and present danger pentru majoritatea bancherilor centrali; dar nici guvernul nu se poate lăuda cu performanțe dovedit superioare, mai ales că la administratorul privat există măcar avantajul cunoașterii sumelor cumulate nominal.

Lia Olguta Vasilescu a anunţat că Pilonul II de pensii nu va fi desfiinţat, ci Guvernul doreşte ca fiecare persoană să poată opta între Pilonul I şi II

Din această dilemă a contribuabilului-investitor-viitor pensionar, se poate evidenția soluția de compromis eficient – cea de administrare a unui fond de investiții individual, construit de fiecare dintre noi. Acest fond individual investițional poate să țintească interesul clientului – ultimul pe listă, ca de obicei –, urmărind sistematic și riguros creșterea puterii de cumpărare a pensiei viitoare. Dacă valoarea nominală a pensiei este un drept, valoarea ei reală este un privilegiu, iar pentru menținerea acestui privilegiu, individul modern poate să devină mai priceput și mai abil în managementul finanțelor sale personale.

Din combinația de motive externe și interne, presiunea pe curba de dobânzi de finanțare se va manifesta pentru randamente mai mari la scadențe mai îndepărtate, unde atât inflația, cât și riscul rezidual al deficitelor gemene de acum, dar, mai ales, al celor viitoare, ale sistemelor de asigurări și de pensii, vor cere prima de risc de dobândă compensatorie. Piețele vor deveni mai reticente în ceea ce privește abundența cerințelor de finanțări ale deficitelor și vor echilibra cererea cu oferta la prețuri mai mari, ca rezultat al competiției dintre emitenții de datorie, dornici să își finanțeze cât mai favorabil (cât mai ieftin și cu maturitate cât mai mare lungă) deficitele.

O relație de prietenie economică si de transparență între cele două sisteme este esențială. România nu își poate finanța cheltuielile investiționale pe termen lung fără un sistem de fonduri de pensii și de investiții, dar nici fără cel bancar. Interesele ambilor participanți – debitor și creditor – sunt perfect aliniate, deci s-ar putea, în cele din urmă, chiar să avem de câștigat din această competiție.

Citeşte şi: Ce implicații au modificările Codului fiscal asupra economiei