Rodica Țabic, descendentă din familii cu rădăcini în istoria centenară a României, a relatat cititorilor Q Magazine ce le-a spus românilor Generalul Berthelot, când a ajuns la Arad, în 1918.
Citeşte şi: Povestea Palatului Regal
CAIETELE HERMINEI
Mă aflam în fața distinsei doamne Rodica Țabic, dar de fapt eram în fața istoriei.
Am cunoscut-o datorită fiicei sale, Adriana Popescu, director Comunicare la Teatrul Național București, și cred că este cea mai frumoasă întâlnire pe care am putut s-o am în acest an al Centenarului Marii Uniri.
Am descoperit o generație întreagă din epoca Unirii, datorită cărții pe care am primit-o la prima noastră întâlnire, „Caietele Herminei”, adnotată de Rodica Țabic și Adriana Popescu.
Volumul m-a purtat printre două secole, fotografii de arhivă, destine și întâmplări, dar, mai ales printre portretele unor femei excepționale ale vremii.
„Sunt caietele scrise de mână de Hermina Ciorogariu, căsătorită Arjoca, profesoară la Liceul Elena Ghiba Birta din Arad, care a trăit între 1878 și 1973. Cartea cuprinde informații despre originile Ciorogareștilor, stabiliți la Pecica, o comună frumoasă din apropierea Aradului, neam care l-a dat pe Episcopul transilvan Roman Ciorogariu”, a povestit Rodica Țabic pentru Q Magazine.
Reuniunea Femeilor Române, Arad, 1919
„Caietele Herminei” urmăresc descrierea epocii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, de la copilăria idilică din Pecica, la călătoriile în Balcani, până la păstrarea mărturiilor înaintașilor noștri. Am găsit în acest volum detalii neștiute despre viața transilvănenilor, cum ar fi semne ale emancipării femeilor, trucuri de frumusețe, accesul la biblioteci și școli sau participarea lor în politică.
De altfel, bunica Rodicăi Țabic este Adriana Ispravnic, fostă membră și vicepreședintă în Reuniunea Femeilor Române (RFR) din Arad, care a avut o contribuție considerabilă în viața social-politică din acele timpuri.
IMAGINI DE COLECŢIE DIN ARHIVA FAMILIEI ŢABIC
GENERAŢIA 1918
Mai mulţi membri din familia Rodicăi Ţabic au participat activ la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Bunicul său, avocat Sever Ispravnic, şi bunica Adriana Ispravnic din partea Reuniunii Femeilor din Arad, alături de Eugenia Dr. C. Pop și Elena Goldiș au fost delegaţi din partea Aradului să meargă la Alba Iulia.
„Organizarea a fost extraordinară, peste 100 de mii de oameni au fost mobilizaţi fără mijloacele actuale de comunicare. Aceasta s-a făcut fără nicio greşeală, de la credenţionarele emise pentru participare, până la asigurarea locurilor de cazare şi biletele de tren. Drumul a fost parcurs cu mare alai și cântece patriotice”, își amintește Rodica Țabic din povestirile tatălui său.
Deși au existat și atunci unii care s-au opus acestui eveniment și, mai ales, ideii Unirii, românii au scris istorie la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918.
Rodica Țabic spune că erau multe discuţii în contradictoriu, inclusiv în timpul evenimentului, întrucât unii doreau o Unire completă, iar alţii un fel de federalizare.
Până la urmă, au câştigat cei care voiau Unirea fără nicio rezervă.
Roman Ciorogariu rămâne unul dintre cei mai de seamă ierarhi ai Bisericii noastre, de numele căruia se leagă reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, dar și redactarea actului istoric de la 1 Decembrie 1918.
„Unchiul bunicii mele, Roman Ciorogariu, născut la Pecica, a avut o bursă de doi ani în Germania, unde a studiat cu Wood şi o serie de teologi cu renume.
A venit apoi şi a lucrat la Şcoala Normală şi Academia de Teologie din Arad, timp de 17 ani. A fost făcut Vicar al Episcopiei din Oradea.
Tot restul vieţii a fost în slujba Eparhiei Oradiei, unde a edificat o serie de instituții, de la Reședință Episcopală, Tipografie, Muzeu, Mănăstire până la Academie de Teologie”, a relatat Rodica Țabic.
Roman Ciorogariu şi Rodica Ţabic
Cu toate acestea, episcopul Ciorogariu s-a ales cu o stradă la periferia orașului Arad…
Am întrebat-o pe Rodica Țabic dacă, astăzi, românii mai sunt capabili de un astfel de moment de unitate, dacă mai există oameni care ar putea înfăptui Unirea.
„În condițiile actualilor conducători ai statului, categoric nu, din păcate…
Diferența dintre generația de atunci din 1918 și cea de acum este că generația Unirii a dat, nu a luat!”, a fost răspunsul celei de aproape o vârstă cu Unirea.
VIZITA GENERALULUI BERTHELOT
Generalul Berthelot a fost numit şef al Misiunii Franceze în România cu scopul de a reface Armata română după Pacea de la Bucureşti din 1918.
„Generalul a găsit Armata română într-o stare deplorabilă. Nu aveau nici hrană, nici îmbrăcăminte, nici încălţăminte şi nici armament. Un singur element distinctiv aveau: temeritatea perfectă. Nu le era frică nici de gloanţe, nici de atacuri”, a mărturisit Rodica Țabic pentru Q Magazine.
Aceeaşi opinie a avut-o și tatăl ei, Romulus Ioanovici, care a fost ofiţer de carieră. A făcut Primul Război Mondial în tranşee şi a participat în luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti.
Împreună cu Regimentul „Șase vânători” a participat la toate bătăliile din Ardeal şi a făcut parte din armata care a luptat la Budapesta pentru a duce la bun sfârşit distrugerea bandelor lui Béla Kun.
Rodica Țabic își amintește că părinții i-au relatat în detaliu vizita Generalului Berthelot și contribuția acestuia la refacerea Armatei române.
„Generalul a vizitat toate localităţile de-a lungul Mureşului şi din zona care îi era atribuită.
La gara din Arad a fost aşteptat cu mare alai. Era acolo și mama mea, în numele locuitorilor din oraş, l-a salutat şi i-a dăruit flori.
Toate femeile, membre ale Reuniunii Femeilor Române, erau prezente, îmbrăcate în costume naţionale româneşti specifice diferitelor zone ale Țării. Bărbaţii de la Şcoala Normală erau îmbrăcaţi în costume albe bănăţeneşti.
Când i-a văzut, generalul a exclamat: Voi sunteţi cea mai frumoasă gardă a mea!, a povestit pentru Q Magazine, vădit emoționată, Rodica Țabic.
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
