CSM avizează astăzi reintroducerea SRI în anchetele penale. Apelul Asociațiilor de magistrați

Asociaţia Magistraţilor din România (AMR), Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) şi Asociaţia Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) avertizează că punerea în aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale nu poate fi utilizată ca pretext al încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi solicită Consiliului Superior al Magistraturii să aibă în vedere, cum a făcut-o şi în alte situaţii, faptul că imixtiunea serviciilor de informaţii în actul de justiţie subminează independenţa justiţiei şi, în consecinţă, desconsideră drepturile cetăţenilor, se arată într-un comunicat de presă semnat de jud. dr. Andreea Ciucă,  jud. Dana Gîrbovan și jud. Florica Roman.

Justiţia nu poate fi administrată după acte secrete

„De peste o jumătate de deceniu, am făcut o serie de demersuri, am iniţiat şi derulat o serie de acţiuni, la nivel intern şi internaţional, prin care am devoalat imixtiunea vătămătoare a serviciilor de informaţii în actul de justiţie, şi am solicitat, în mod ferm, aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor actelor si protocoalelor secrete ce au vizat sau afectat administrarea justiţiei în România. În acest sens, am susţinut, în mod îndreptăţit, că într-un stat care se pretinde democratic şi respectă separaţia puterilor, justiţia nu poate fi administrată după acte secrete, aşa cum era în perioada comunistă, iar cine susţine contrariul are grave carenţe în a înţelege, în primul rând, democraţia şi ce înseamnă respectarea drepturilor şi libertăţilor omului.

În mod regretabil şi inadmisibil, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, care se află la punctul 8 al ordinii de zi a şedinţei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din 15 decembrie 2020 (pentru dezbaterea solicitării de aviz), face parte din categoria încălcării drepturilor omului. Faptul că această încălcare se ascunde sub o aparenţă de legalitate nu o face, câtuşi de puţin, scuzabilă. 

Din Expunerea de motive rezultă că propunerea legislativă vizează respectarea Deciziei nr. 55/2020 a Curţii Constituţionale (citată în Expunere). Dar, sub acest pretext, în Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională se introduce, pentru prima oară de la intrarea în vigoare a acestei legi, calitatea de „mijloace de probă” în procesul penal a înregistrărilor rezultate din activităţile specifice „culegerii de informaţii” care presupun restrângerea unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului.

SRI are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale

În acest sens, s-a formulat un alineat nou în art. 21. Astfel cum s-a evidenţiat şi în Avizul negativ al Consiliului Legislativ, dispoziţiile Legii nr. 51/1991 se referă la „date şi informaţii” din domeniul securităţii naţionale, iar nu la „mijloace de probă”. Acest concept tinde să fie introdus forţat acum, după aproape două decenii de la intrarea în vigoare a legii şi după decizii ale Curţii Constituţionale care au stabilit că SRI are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale, neavând atribuţii de cercetare penală.

De asemenea, se ignoră distincţia clară făcută de Curtea Constituţională, pe fundamentul dispoziţiilor legale, prin Decizia nr. 55/2020 (la fel şi prin Decizia nr. 91/2018), între înregistrările realizate ca urmare a punerii în executare a unui mandat de supraveghere tehnică dispus potrivit Codului de procedură penală şi înregistrările rezultate din activităţi specifice „culegerii de informaţii” care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, în cadru extra procesual penal.

În cazul acestei ultime categorii de înregistrări, organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot, în condiţiile legii privind organizarea şi funcţionarea acestora, să efectueze activităţi specifice „culegerii de informaţii”. Aşadar, să culeagă „date şi informaţii”, termeni cu care Legea nr. 51/1991 operează.

„Saltul” de la „culegerea de informaţii” la „mijloace de probă” în procesul penal este nu numai vădit prejudiciant pentru democraţie, pentru drepturile omului şi independenţa justiţiei, ci contravine şi jurisprudenţei CEDO prin care s-a sancţionat faptul că: nu este prevăzută nicio verificare a implementării măsurilor de supraveghere tehnică secretă de către un organism sau o entitate oficială, externă serviciilor care desfăşoară măsurile de supraveghere, sau cel puţin căreia să îi fie impusă îndeplinirea unor condiţii care să îi asigure independenţa şi conformitatea cu principiile statului de drept, dar nicio altă instituţie, în afara celor care dispun măsurile speciale de supraveghere, nu poate să verifice dacă măsurile luate îndeplinesc condiţiile prevăzute în mandatul de supraveghere sau dacă datele originale sunt reproduse cu exactitate în documentele scrise. De asemenea, a fost subliniată  aparenta lipsă a unor dispoziţii legale care să prevadă cu suficient grad de precizie maniera în care datele sunt obţinute prin supravegherea tehnică, procedura pentru protejarea integrităţii şi confidenţialităţii acestora şi procedura pentru distrugerea lor, în condiţiile în care tehnologia disponibilă pentru obţinerea acestor date devine constant din ce în ce mai sofisticată.

Cum va verifica judecătorul informaţiile trunchiate care-i vor fi puse la dispoziţie?

În contextul în care „trierea” datelor şi informaţiilor „culese”, ce devin „mijloace de probă” în procesul penal, se face de către serviciile de informaţii, acestea hotărând ce date sunt „relevante”, pentru a fi transmise organelor de urmărire penală, fără ca magistraţii să aibă control asupra acestor „alegeri” şi nici control efectiv asupra implementării măsurilor de supraveghere tehnică secretă, în mod strict şi în întreaga perioadă de aplicare, încălcarea principiilor statului de drept este vădită.

Aşa cum s-a subliniat în Avizul negativ al Consiliului Legislativ, orice reglementare trebuie să fie realizată cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale incidente, cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a reţinut în Deciziile CCR nr. 91/2018 şi nr. 51/2020, Codul de procedură penală şi Legea nr. 51/1991 au finalităţi diferite, scopul în care sunt utilizate activităţile întreprinse în domeniul securităţii naţionale fiind diferit de cel al activităţii procesual penale.

Faptul că, în alineatul nou ce se vrea introdus în art. 21 al Legii nr. 51/1991 s-a strecurat posibilitatea verificării, de către judecătorul de cameră preliminară, a legalităţii înregistrărilor folosite ca mijloace de probă în procesul penal, arată doar preocuparea pentru salvarea aparenţelor, şi nu grija pentru respectarea principiilor unui stat de drept democratic.

Ce va putea verifica acest judecător, în condiţiile în care, elementele din jurisprudenţa CEDO, mai înainte enumerate, nu au fost consacrate prin garanţii efective în lege?

Cum va verifica informaţiile trunchiate care-i vor fi puse la dispoziţie, ca urmare a unei proceduri netransparente, bazată pe Legea nr. 51/1991? Va verifica potrivit Codului de procedură penală, deşi „datele şi informaţiile” au fost culese şi transmise potrivit Legii nr. 51/1991?

Mandatele de supraveghere date de judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în domeniul securităţii naţionale, potrivit competenţei speciale, vor putea fi verificate de judecători de la instanţele ierarhic inferioare, şi asta fără încălcarea competenţei legale strict determinate?

Sunt întrebări al căror răspuns este evident şi conduce spre încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De aceea, solicităm cu bună-credinţă, Consiliului Superior al Magistraturii, ca în dezbateri să ţină seama de aceste realităţi şi, astfel cum a făcut-o şi altă dată, să nu încurajeze modificări legislative ce contravin principiilor de a căror respectare depinde existenţa noastră, ca magistraţi şi cetăţeni, deopotrivă”, se arată în comunicatul celor trei organizații.

Reintroducerea SRI în „câmpul tactic”vs. deciziile CCR

Deși din 2016 până în prezent au existat șase decizii ale Curții Constituționale din România prin care se stabilea că serviciile de informații nu pot desfășura acte de cercetare penală, Cătălin Predoiu, Cristina Trăilă și Gabriel Andronache s-au încăpățânat să revină la situația de dinaintea denunțării celebrelor protocoale între SRI și instituțiile din Justiție.

Controversata propunere a celor trei enumerați mai sus a fost inițiată în luna august a acestui și a fost adoptată tacit de către Camera Deputaților, în luna noiembrie. Aceasta s-a întâmplat întrucât termenul de dezbatere și vot final au fost depășite, astfel că, potrivit Constituției și Regulamentului Camerei Deputaților, propunerea legislativă se consideră ca fiind adoptată.

În octombrie, după ce modificările legii Justiției au primit avizul pozitiv de la CSAT, președintele Klaus Iohannis a declarat că nu intenționează să redea SRI atribuțiile în cadrul urmăririlor penale sau a proceselor penale.

„Nu intenţionez să am iniţiativă şi să dau serviciilor atribuţii în cadrul urmăririlor penale sau a proceselor penale. Aceste lucruri, urmărirea penală se face de către procurori, iar judecarea speţelor se face de către judecători. Serviciile secrete şi serviciile speciale nu au ce căuta în acest domeniu. Nu intenţionez să modific sau să solicit modificarea legilor în sensul de a reveni la situaţia anterioară”, a declarat Klaus Iohannis.

Cu toate acestea, președintele nu a răspuns întrebării judecătoarei CSM Gabriela Baltag, care dorea să afle cum se raporta președintele Klaus Iohannis la posibilitatea de revenire a serviciilor de informații în justiție.

„Cum vă raportați dumneavoastră la posibilitatea de a fi din nou de pază în justiție serviciile de informații, indiferent de numele lor. Știu că ați vorbit despre faptul că nu veți agrea acest lucru, dar, să nu uităm că în septembrie ați dat un vot pe această problemă și nu-mi explic dacă va exista o hotărâre de redactare față de viziunea dumneavoastră din octombrie. M-aș bucura dacă aș afla răspunsul la această problemă, eu și cei care sunt preocupați de posibilitatea implicării serviciilor secrete în actul de justiție”, a spus Gabriela Baltag.

O altă curiozitate în traseul procedural al acestei inițiative l-a constituit refuzul guvernului de a-și exprima punctul de vedere pe acest proiect. Asta, cu toate că Secretariatul General al Guvernului avea deja pregătit un aviz pozitiv.

Ministrul Justiţiei propune modificarea articolului 21 alineatul 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, care ar urma să aibă următorul cuprins:

„(1) Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora. Dispoziţiile art. 143 alin. (3) şi (A) şi art. 146 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător”.

De asemenea, la articolul 21, după alin. (1) se introduce un alineat nou, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11) Dacă înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt folosite ca mijloace de probă în procesul penal, legalitatea acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică, în procedura de camera preliminară, de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.

Ministerul Justiţiei propune ca „(1) în cauzele penale în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, procedura în camera preliminară s-a încheiat dispunându-se începerea judecăţii, şi în care sunt folosite ca mijloace de probă înregistrări rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională, legalitatea acestor înregistrări şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei”.

Totodată, iniţiatorul propune ca „în cauzele penale prevăzute la alin. (1) nelegalitatea respectivelor înregistrări sau a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute poate fi invocată până la primul termen de judecată cu procedura completă după intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă încălcările nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută”.