Exclusiv. Profesorul Mihai Coman anunță moartea obiectivității și întoarcerea militantismului în presă

La 3 mai aniversăm Ziua Mondială a Presei. Q Magazine l-a întrebat pe Profesorul universitar Mihai Coman, fondator al învățământului de jurnalism și comunicare din România, câtă încredere mai inspiră astăzi ziarele și televiziunile.

• În România, contrabanda cu țigări și produsele contrafăcute ajung la 6,9% și generează pierderi de 324 milioane euro
• Primul vaccin creat de inteligența artificială
• SANADOR: Ordinul pentru completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate curative poate restrânge accesul pacienților la servicii medicale esențiale
• Generalul Vlad cere în instanță să-i fie restituite bunuri confiscate de procurori, între care telefonul personal
• MApN: O dronă maritimă s-a autodetonat în Portul Constanța

Generația internetului

Cu câteva zile înainte de a începe războiul ruso-ucrainean, discutam cu profesorul Mihai Coman despre o situație surprinzătoare petrecută în media internațională: scăderea dramatică a audienței CNN. Știrea era cu atât mai interesantă cu cât învolburarea relațiilor Rusiei cu restul lumii fusese una dintre temele cel mai des abordate și constituia, încă din acel moment, subiectul de maxim interes pentru populație. Pornind din acest punct, Mihai Coman a explicat pentru Q Magazine cum s-a transformat jurnalismul în plină perioadă de explozie tehnologică.

„Mi se pare că avem de-a face cu o tendință: schimbarea generațională. Adică, publicul, care avea niște caracteristici socio-demografice legate de nivelul de educație, de vârstă, de aspirații chiar de orientări politice, începe să se subțieze. Generațiile noi, care vin, sunt cele ale internetului, care consumă mult mai multă informație pasiv, urmărind din fotoliu televizorul. Ei își caută informația online și nu sunt foarte interesați de dezbateri și de opiniile unor specialiști, fiindcă ei sunt, cum se spune, fiecare în bula lui. Acolo, pe Facebook, Instagram, și alte forme de social media, părerile curg și, în mod firesc, le aleg pe acelea cu care rezonează”, a explicat Mihai Coman pentru Q Magazine.

Mirată de explicația sa, l-am întrebat pe renumitul profesor de jurnalism cum se face totuși că, în condițiile schimbului de generații, Fox News a depășit cu mult audiența CNN. De ce nu s-a dus și publicul acestui canal pe internet, cum pare a se fi întâmplat în cazul rivalului său tradițional?

Televiziunile se confruntă cu o nouă tendință: schimbarea generațională

„Cred  că explicația constă în conținutul programelor. În săptămâna de care vorbim subiectul dezbătut la Fox era ancheta care a arătat că Hillary Clinton a fost implicată într-un scandal mai mare decât Watergate, adică introducerea de informații false în tabăra de campanie a opozantului. Poate că asta a atras și poate a fost doar circumstanțială această creștere. Atenție însă, publicul Fox News este pe altă nișă socio -demografică decât cel al CNN. La Fox se uită cei care sunt atrași de senzațional, de exagerare, nu aș vrea să zic de tabloid. Genul acesta de presă are alt tip de public ce rămâne constant, este și de altă vârstă. Mi-e greu să cred că publicul migrează dintr-o parte în cealaltă. Pur și simplu aici s-a produs o acumulare mai mare de audiență în acest interval, s-ar putea să fie un accident. Să avem răbdare, ne uităm în viitor”, a mai spus Mihai Coman.

Potrivit datelor publicate de Nielsen Media Research, în luna aprilie, Fox News s-a clasat pe primul loc, cu o medie de 1,5 milioane de telespectatori pe zi. În orele de maximă audiență, Fox a înregistrat o medie de 2,4 milioane de telespectatori. CNN a avut o medie de 582.000 de telespectatori pe zi, în aprilie, fiind surclasat de MNSBC, care a ajuns pe locul al doilea, cu un număr de 668.000 de telespectatori pe zi.

Jurnalismul din manuale, aruncat

Vorbind despre cum sunt prezentate în întreaga presă subiecte precum criza din Ucraina sau chiar cea din SUA, am ajuns să discutăm despre caracteristicile jurnalismului secolului al XXI-lea.

Celebrul cotidian New York Times a renunțat la obiectivitate în favoarea militantismului Foto Flickr

„Tendința către neutralitate e mai puțin atractivă decât exagerările. De câțiva ani buni, idealul jurnalismului clasic de obiectivitate, jurnalismul acela care se învață în manuale și școli, a început să fie aruncat peste bord, chiar de cei care îl susțineau, adică chiar și de New York Times și chiar de CNN. Au mers pe ideea că trebuie să fie mai militanți. Noile generații sunt mai puțin preocupate de detașare, de obiectivitate, de  argumentare. Părerea mea este că jurnalismul de acum se întoarce către cel de secol XIX. Pentru mine a fost un șoc când New York Times, stindardul presei obiective de când a fost creat acest ziar, a anunțat că o va susține pe Hillary Clinton în campania sa electorală pentru alegerile prezidențiale. Ne întoarcem astfel spre presa de secol XIX, mai militantă, mai ancorată în apărarea unor cauze și denigrarea altora, fie acestea politice sau de altă natură,  mai tentată să apeleze la mijloacele scriiturii subiective decât la clasicele elemente ale scriiturii neutre, echilibrate, la fizica jurnalismului clasic de obiectivitate. E un trend care a început și va continua mult timp de acum încolo.”, a explicat Mihai Coman.

Exagerările jurnaliștilor și apatia publicului

De la începutul anului 2022, presa a început în forță cu scandalul Novak Djokovic după care și-a schimbat azimutul către Europa de Est, către situația din Ucraina. Încă înainte de începerea efectivă a „operațiunii speciale” a rușilor, atât presa scrisă, cât și televiziunile, furnizau publicului informații despre războiul care urma să înceapă, dându-se chiar ca sigură ora de start a acțiunii armate.

Profesorul Mihai Coman explică pentru Q Magazine că în acest caz ar putea fi vorba despre tendința de exagerare a jurnaliștilor, care doresc astfel să-și păstreze publicul, să-l fidelizeze.

De asemenea, acesta arată că nu doar în cazul conflictului din  Ucraina s-a întâmplat acest fenomen.

„Să ne întoarcem un pic în timp și să ne aducem aminte că la fel s-a petrecut și după căderea lui Ceaușescu, după așa numita revoluție română. La doar o lună după evenimentul care ne-a schimbat viața, ziariștii francezi făceau o masă rotundă pe acest subiect din care românii nu au înțeles ruptura între ce au spus ei și ce s-a dovedit în final, a fi în realitate. De asemenea, să nu uităm reacțiile presei, spre exemplu la primul război din Irak. Să nu uităm acea transmisie, care din nefericire e uitată chiar și în manualele de jurnalism, în care corespondentul de război a spus, în timp ce Bagdadul era bombardat, că „este așa frumos parcă este un brad de Crăciun”. Acolo mureau oameni iar el, aflat la distanță de epicentrul acțiunii, considera că totul este foarte spectaculos filmic și jurnalistic. Toate acestea, și aici includ atât exagerările, cât și insistența de a transmite în buclă o știre, dau o reacție oarecum paradoxală: publicul obosește, devine apatic, pasiv sau, cum ar zice Eminescu, privitor ca la teatru.”, a explicat Mihai Coman.

Conu’ Leonida a dispărut

Un alt punct atins în dialogul nostru a fost cel al platformelor social-media creditate de presă. Exemplul pe care l-am evocat este cel al TikTok-ului și al Washington Post. Celebrul ziar  American a publicat o știre despre poziția trupelor rusești la granița cu Ucraina, preluată de pe platforma social media, considerată până nu de mult un canal de propagandă pro-putinistă și tocmai de aceea dezavuat de presa care se considera serioasă.

„În acest caz avem de-a face cu un fenomen cunoscut: acela de mimetism. S-a numit inițial jurnalism de haită și a fost studiat prima dată prin anii ’70. Dacă tu nu dai și toți în jurul tău dau în mod repetat știrea, riști să apari ca o instituție de presă neinformată. Este o ciudățenie în peisajul ăsta să fugă toți în aceeași direcție. Asta nu înseamnă că se legitimează sau nu ceva. Tu, jurnalist, te ascunzi după sursă. Cu alte cuvinte, dacă ți se va reproșa ceva, pui în responsabilitatea sursei eroarea, uitând că obligația ta e să verifici din două sau trei sau mai multe surse. Dar când aceste surse sunt din social media, chiar dacă sunt mai multe, ele sunt în oglindă.”, spune profesorul, adăugând că publicul începe să își creeze mecanisme de apărare.

Dem Rădulescu și Raluca Zamfirescu în Conu Leonida față cu reacțiunea – Foto Facebook

„Cumva, publicul se apără, dar o face crescându-și scepticismul și lipsa de încredere în presă. Sigur, cercetările arată că acest fenomen este în buclă. Încrederea în presă crește în momente de tensiune, scade în momentele obișnuite, dar dacă iei trendul general e mai mult scepticism. Nu mai avem situația din 1990 când se spunea e adevărat dom’le că scrie în ziar. Asta a dispărut. Sau dacă vreți să o spun altfel, Conu’ Leonida a dispărut”, precizează Mihai Coman.

Top 3 fake news-uri de război

Un tweet fals, care ar fi avut ca sursă primară CNN, susținea că celebrul actor american Steven Seagal (69 ani), care are dublă cetățenie (rusă și americană), a fost văzut „în rândul forțelor speciale ruse” în apropierea Kievului, capitala Ucrainei. CNN a negat difuzarea unei astfel de știri.

Pe platformele social media a fost distribuită o imagine cu o frumoasă femeie- soldat despre care s-a afirmat, inițial, că este soția unui „vicepreședinte ucrainean” . S-a spus că doamna s-a alăturat forțelor armate ale țării pentru a lupta împotriva invaziei ruse. Plauzibil, nu? Totuși, Ucraina nu are vicepreședinte. Dar nici nu este prima doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, cum s-a mai propagat ulterior.

O imagine, în fapt o captură de ecran a unei emisiuni de la Fox News, în care se arată doi bărbați ucraineni ținând arme ce par a fi de lemn, a devenit, de asemenea, virală pe rețelele de socializare. În realitate, însă, imaginile au fost filmate înainte de începerea războiului și înfățișează un curs de pregătire ținut de batalionul Azov pentru voluntarii civili din Harkov, dispuși să-și apere comunitățile și pe ei înșiși în cazul unei invazii ruse.