Războiul iluziilor din Europa de Est

Bombardarea Kievului de către forța expediționară rusă dislocată în Ucraina constituie o primă replică a Moscovei la atacul efectuat asupra podului spre Crimeea, despre care președintele Federației Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin, a afirmat că este „un atac terorist executat de componenți ai serviciilor speciale ucrainene.”

• Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
• Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
• Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.
• Din fabrica Philip Morris România de la Otopeni spre 54 de țări, pe 5 continente
• Putin și Trump, convorbire telefonică „prietenoasă, sinceră și practică”

CONFRUNTAREA MILITARĂ CONTINUĂ 

Mai puțin clare au fost afirmațiile președintelui Comisiei de anchetă, Alexander Bastrykin, care a susținut că  atacul a fost organizat de cetățeni ruși și din alte state (?), care a vizat distrugerea infrastructurii civile critice. Tot Bastrykin a indicat presei traseul camionului care ar fi fost aruncat în aer pe pod, astfel: Bulgaria (pe mare, până în portul georgian Poti ) – Georgia – Armenia – Osetia de Nord și Krasnodar, în sudul Rusiei.

Ulterior, așa cum au arătat imaginile înregistrate cu o cameră de supraveghere video a traficului pe podul spre Crimeea, în dimineața zilei de 8.10.2022, camionul a explodat, incendiul a cuprins șapte autocisterne de combustibil, din trenul de marfă, care se deplasa pe calea ferată a podului și trei persoane au murit, iar șoseaua a fost parțial distrusă.

Deși inițial Moscova nu s-a grăbit să numească inițiatorul exploziei, iar la Kiev, oficial, nu a fost asumat acest incident, ulterior, Putin a acuzat Ucraina că a comis un act terorist, deși ucrainenii nu au acționat, până acum, cu sinucigași, iar menționarea Bulgariei este mai degrabă un element al ipotezei și prejudecății că într-o țară membră a NATO a fost amplasat probabil – dar deloc sigur! – o încărcătură explozivă, acționabilă și de la distanță… 

Dacă într-adevăr ar fi fost vorba de un act terorist, care viza distrugerea infrastructurii civile critice a Federației Ruse, ar fi fost avute în vedere, concomitent, atât calea rutieră, cât și cea feroviară, pe o distanță mai mare, dar așa s-a putut acționa, rapid, de către autoritățile ruse, pentru refacerea porțiunii afectate de explozie și de incendiul ulterior. 

Ca de obicei, cum ne-a obișnuit, în ultimul timp, gospodin Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei – fost președinte și posibil succesor al lui Putin – a declarat plin de emfază în fața jurnalistei Nadana Fridrikhson, cu simpatii cunoscute pentru actuala echipă de la Kremlin, că Rusia poate răspunde la această crimă doar ucigând direct teroriștii, așa cum – apropos la SUA și nu numai – este obiceiul în alte părți ale lumii, doar la asta se așteaptă cetățenii ruși. 

Dacă ar fi fost concepută, într-adevăr, la Kiev, atunci explozia ar fi fost planificată, cel mai probabil, în porțiunea unde rușii permit navelor din Marea  Azov să treacă pe sub acest pod către Marea Neagră. Impactul imagologic și efectele practice ar fi fost evident mai mari. 

Avertismentele severe repetate ale Statelor Unite, inclusiv ultimul, care vizează persoana președintelui rus, nu pot fi ignorate la Kremlin și nici echipa din jurul său nu poate fi sinucigașă. Dar sigur că, la ședința Consiliului de Securitate al Rusiei, planificată luni, 10 octombrie, Putin nu a uitat că a condus, în mai 2018, la inaugurare, un camion peste podul spre Crimeea, pentru a sărbători deschiderea lui – la patru ani după ce Rusia a anexat peninsula Crimeea în 2014. 

Din Consiliu fac parte 12 dintre cei mai puternici oameni din Rusia, inclusiv înalți oficiali de stat și șefi ai agențiilor de apărare și securitate, cum ar fi directorul FSB, Aleksandr Bortnikov.

Dincolo de etichetările reciproce, cu apelativul cunoscut, respectiv sursă de terorism, nici Moscova nu a venit cu dovezi concludente privind implicarea Ucrainei, nici Kievul nu a oferit explicații publice, care să confirme atacul asupra unei infrastructuri a statului rus, situație care ar fi obligat, teoretic, Moscova, fie să emită o declarație de război, fie să ia o decizie privind ipotetica reacție punitivă nucleară – până acum Ministerul rus al Apărării optând doar pentru o reacție cu armament convențional. 

Detaliul că pe Twitter, Mykhailo Podolyak, un consilier al lui Zelensky a jubilat afirmând că tot ce este ilegal trebuie distrus este mai degrabă o reacție emoțională, nimic mai mult. 

Există însă iluzia, în anumite arealuri ale opiniei publice interesată de acest dosar geopolitic, că după alipirea manu militari a zonelor Herson, Zaporojia, Donețk și Lugansk, ar fi trebuit să înceapă negocierile de pace sau să se treacă unilateral, de către Rusia, la un armistițiu, care ar fi fost urmat de o opțiune similară, tacită, a Ucrainei. Se uită însă faptul că războiul dintre cele două foste state sovietice continuă pentru că militarii ucraineni au superioritate numerică, armament occidental performant și moralul foarte bun, în timp ce adversarii lor ruși sunt în deficit de efective – a se vedea recursul la mobilizarea parțială, armamentul de infanterie este din veacul trecut, iar moralul, ca să fiu elegant, este discutabil. 

Faptul că propagandiștii au cerut Kremlinului să reia atacurile asupra infrastructurii ucrainene nu generează nicio impresie artistică asupra generalilor ruși. Iar afirmația că tot ei nu au făcut niciun apel ca Rusia să folosească arme nucleare tactice împotriva Ucrainei, ține de un moft  publicistic, fără relevanță la  Ministerul rus al Apărării.

În definitiv, de ce ar fi crezut autoritățile ruse că teritoriul Federației Ruse – în general, pe cale de consecință Crimeea și podul spre această peninsulă, în mod special – ar fi cruțate de vântul schimbător al războiului de pe Frontul de Est? Datorită amenințărilor, de nivel grădiniță, cu lovirea trupelor ucrainene, cu arme nucleare tactice? À la guerre comme à la guerre… cu specificația că la explozia de pe pod, cel puțin la nivelul informațiilor publice de până acum, alte servicii speciale, nu cele ucrainene, și-ar fi băgat – scuzați terminologia – codița. 

CU OCHII LA SUDUL UCRAINEI

Sigur că atacul asupra unei porțiuni a podului – în împrejurări ce păreau inițial accidentale, ulterior atribuite de comisia rusă de anchetă faptului că a respectivul camion a pornit din Bulgaria – îl vizează, volens nolens, pe președintele Vladimir Putin, deoarece el a avut ideea acestei căi de comunicare feroviară și rutieră, și chiar a materializat-o. Întrebarea este dacă nu cumva și o anumită incompetență locală, de gestionare a fluxului pe pod, ar fi putut contribui la avarierea acestei infrastructuri strategice?

Explozia îl putea viza, în cazul în care era planificată de la Kiev, ipotetic, și pe noul comandant general al forțelor ruse, care luptă în Ucraina, generalul de armată Serghei Surovikin, care a comandat, în 2022, trupele aflate în sudul statului ucrainean. 

Serghei Surovikin

Însă dincolo de unele demiteri și numiri în forța expediționară trimisă în statul ucrainean, Rusia nu mai are ca sperietoare, pentru lumea post-sovietică, decât armele nucleare. În tabăra adversarilor ei, Statele Unite, Marea Britanie și Franța sunt în măsură să răspundă coordonat, proporțional și, evident, în oglindă, la ceea ce ar  putea fi lovituri nucleare rusești executate fie pe teritoriul Ucrainei, fie asupra unui stat membru al NATO, situație în care articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic – spre disperarea „conservelor” ex-sovietice, din fostele state socialiste -, ar  fi aplicat fără șovăială. 

Și apropos la demiteri, una este să cauți cauzele reale ale unor eșecuri pe câmpul de luptă, cum ar fi logistica de doi bani, armamentul moral depășit și lipsa unei instrucții adaptate mobilității de pe Frontul de Est și alta este să numești noi comandanți, fără să le asiguri o dotare cu tehnică de luptă nouă, performantă, militari instruiți conform potențialului adversarului cunoscut din 24 februarie încoace, și solde adecvate posibilului sacrificiu suprem. Mai concret, eșecurile trupelor ruse în Ucraina au toate șansele să se repete.

Mai degrabă nerealistă pare declarația Ministerului rus al Apărării, conform căreia forțele sale din sudul Ucrainei pot fi aprovizionate complet, prin rutele terestre și maritime existente, iar peninsula Crimeea ar avea asigurată o lună de combustibil și peste două luni de alimente. Optimismul, în acest sens, al guvernatorul rus al Crimeei, Serghei Aksyonov, ține de celebra sintagmă rostită la București, în decembrie 1989: „Stați liniștiți pe locurile voastre!” Numai că nesiguranța îi marchează pe cei caree vorbesc limba lui Lev Tolstoi, în peninsula Crimeea. 

Util ar fi să facem o distincție între anumite luări de poziție ale unor oficiali de la Moscova, aparent dure – dar rupte de realitatea câmpului de luptă din Ucraina – și situația cu care se confruntă Putin, una marcată de neașteptata delimitare a sute de mii de bărbați ruși, care au refuzat să moară pentru dictator și au plecat peste hotarele Rusiei, dar și de distanțarea subtilă, dar reală, a Indiei și Chinei, de agresiunea militară a Federației Ruse asupra statalității ucrainene. 

Sigur că liderul de la Kremlin a declarat anterior că orice atac asupra strâmtorii Kerci ar declanșa „ziua judecății”, dar asta nu înseamnă că decizia de a recurge la utilizarea armelor nucleare tactice va fi luată la nervi. 

CHELTUIELI COMPARABILE 

La inițiativa lui Vladimir Putin, Rusia a alocat aproape 150 de miliarde de ruble-echivalentul a 4,3 miliarde de dolari- pentru construcția podului spre Crimeea, de 19 kilometri, cel mai lung din Europa. Propagandistic, pentru că altfel nu pot fi etichetate asigurările Moscovei, construcția era protejată de amenințările din aer, de pe pământ și de pe apă, folosind o serie de măsuri defensive. Numai că viața bate filmul și camionul care a explodat a afectat calea rutieră și parțial cea feroviară. 

Pe de altă parte, Statele Unite au alocat 290 milioane de dolari pentru cumpărarea de pastile folosite pentru a trata boala radiațiilor, deși, ulterior, oficiali de la Washington DC au afirmat că medicamentul Nplate nu are nicio conexiune cu îngrijorarea generată de cel mai mare risc nuclear, de la criza rachetelor din Cuba, din 1962. 

Departamentul de Servicii Umane, din Washington  D.C., a atribuit achiziția menționată preocupării continue pentru pregătire și securitate radiologică, deci, oficial, nu a fost accelerată de situația din Ucraina, numai că pastilele Nplate sunt indicate pentru tratarea sindromului acut de radiații – care este una dintre cele mai periculoase amenințări cauzate de exploziile nucleare.

TENDINȚE DE EXAGERARE 

Chiar și fără a fi fost revendicată de cineva, explozia de pe Podul Kerci  a survenit la câteva ore după ce Putin a aniversat șapte decenii de viață, fiind o probă publică că nimic nu este bătut în cuie, pe timpul unui război în care forțele combatante sunt mai degrabă imprevizibile și caută o scurtare, nu o prelungire a confruntării militare.

Chiar dacă nu vor fi rostite la postul de televiziune Rusia 1 – flamura mediatică a propagandei putiniste – opiniile vizând logistica reală a Rusiei și rezistența de facto a simbolului de până acum al puterii absolute al lui Putin nu au cum să rămână favorabile, îndoiala luând locul unor certitudini mai degrabă infantile. 

Rămâne sub semnul întrebării identitatea celor care au produs incidentul, de la persoanele care au murit în explozie, la aceia care s-au gândit la o soluție manu militari, cu efectele văzute apoi, pe micul ecran, de mai toți cei interesați de războiul dintre ucraineni și ruși. 

Greu de crezut că Putin va recurge la valiza nucleară cu trei chei, dintre care doar una la el. Mai este și chestiunea transmiterii ordinului prin militari de grad înalt. Aceștia – am mai afirmat și mă repet – au familii, soții, copii, nepoți și știu că indiferent de arma nucleară pentru care va opta Moscova, reacția Statelor Unite nu va întârzia deloc.

Și ar mai fi ceva. Reacții emoționale, funcție de sursa informației, pot fi generate și la noi în țară – premeditat sau din prostie -, dar să nu se uite că atât la Moscova, cât și la Kiev, propaganda acționează 24 de ore din 24. 

Culmea ridicolului involuntar? Este detaliul că unii foști parlamentari dâmbovițeni fac alergie la prezența, la diferite posturi de televiziune, în țări membre ale NATO, ale unor ofițeri în rezervă, care se pronunță despre mersul războiului ruso-ucrainean, deși ar trebui să înțeleagă că ei au libertatea de exprimare pe care camarazii lor activi nu o au și – de pildă – în Statele Unite, atunci când un general, în retragere, apare la CNN, cu un punct de vedere, exprimă opinia pe care deja au prezentat-o, la Casa Albă, cei care conduc Pentagonul. 

Războiul iluziilor unora sau altora este cel care generează predicțiile aiuritoare, ale unor amatori insignifianți, după principiul cunoscut că un cetățean turmentat de buna părere despre sine poate fi – în mintea lui – și antrenorul echipei naționale de fotbal și lider de partid, șef de stat sau comandantul armatei. 

Numai că în arena geopolitică a toamnei anului 2022, războiul imagologic nu se substituie prognozelor și deciziilor reale luate în spatele ușilor închise, fie în Vest, fie în Est. Chiar și un dictator, ca Putin, cunoaște că se poate juca cu opinia publică internă, dar nu poate păcăli Alianța Nord-Atlantică, cu 3,2 milioane de militari. Răbdarea a fost și rămâne cuvântul de ordine la Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa.