In memoriam. Vali-Valeria

A dispărut o stea de pe firmamentul teatral, a apărut în cer o stea cu numele Valeria. Cine și cum să o vadă așa de departe… pe cer?!

• Pantagonul, evacuat parțial
• SUA salvează copiii României. Țara noastră este una dintre principalele surse de minori exploatați din Uniunea Europeană
• Dronele complet autonome au ucis soldați umani pentru prima dată
• Matei Păun, apropiat de Nicușor Dan: Situația țării se va înrăutăți, suntem la un pas de prăpastie
• PSD: Bolojan nu a făcut niciun act de sacrificiu ritualic. Nu este nimic eroic atunci când ești mânat doar de setea de putere

O CARIERĂ TEATRALĂ DE EXCEPȚIE

O poți vedea cu ochii minții, cu ochii sufletului. O vom păstra în amintire. Veșnică amintire! Veșnică pomenire!

Marea Doamnă a Scenei Românești, Valeria Seciu, era în realitate o ființă fragilă și minionă, dar puternică în trăirea scenică.

A rămas întipărită în mintea și sufletul atâtor spectatori și telespectatori care au văzut spectacolele teatrelor bucureștene, în special cele de la Teatrul Mic, Teatrul Bulandra, Teatrul Național din București, în spectacolele realizate de TVR sau în filmele de lung şi scurtmetraj cu care o bună parte din generația mea a crescut!

Ce compliment frumos! „Vă cunosc… v-am văzut la televizor, la teatru, pe scena Teatrului Mic sau Național… În provincie, pe scena Teatrului Național din Iași, Cluj, Timișoara, Bacău, Botoșani, Satu Mare… (Doamne, a „hașurat” toată țara!) E vremea cuvântărilor. Să punem o piatră de aducere aminte. Cuvântul să fie ca o piatră, să ne întoarcem la ea, să fie tare, să reziste în timp, să „zidim” amintirea ei așa cum ea și-a construit cariera, cu meticulozitate, răbdare și har, ca o atletă a cuvântului și expresiei scenice. Ca o felină, ca o trestioară în vânt, agilă, sensibilă, fermecătoare, cu magnetism și senzualitate, o puteai vedea într-o seară, pe scenă, într-un rol care îngemăna toate aceste calități.

Împreună cu regizoarea Cătălina Buzoianu, formase un binom de creație. Erau ca două surori. Vali-Valeria a lucrat cu mulți regizori în teatru și în film și în spectacolele de teatru TV.

EPOCA FERICITĂ A TEATRULUI

Acolo, la TVR, în serile de Teatru TV, a avut parte publicul românesc să vadă spectacole magistrale, care l-au făcut să o îndrăgească, să o cunoască pe Valeria Seciu. Aceasta a fost forma de promovare cea mai reușită în epoca în care la direcția Teatrului Mic era director Dinu Săraru, cel care are faima că a creat vedete. Dinu Săraru a fost Pygmalionulmultor mari actori romani, și asta s-a întâmplat pe vremea când Valeria Seciu juca în spectacolele Teatrului Mic.

Iubitorii de teatru interesați să vadă spectacolele ei formau cozi interminabile pentru a cumpăra bilete. Și, în vremea aceea, Vali Seciu ținea „capul de afiș” al multor spectacole. Se așezau la coadă la ora 4:00 dimineața și unii dintre ei erau „delegați” să cumpere bilete pentru mai mulți prieteni.

Veneau în gașcă, să „mănânce teatru pe pâine”, „Căci nu numai cu pâine se va hrăni Omul”.

SEPTEMBRIE, ÎN CEA DE-A ȘASEA ZI

A trecut la Domnul pe 6 septembrie, acasă la ea. I-au fost alături până în ultima clipă oameni dragi care au îngrijit-o, apoi au dus-o la Mănăstirea Stavropoleos, biserica ei de suflet. Aici era părintele ei duhovnic. Au depus-o în pronaos, iar preoții și cântăreții au ținut slujba de priveghere, apoi cei rămași în biserică au citit din Psaltire – catismă după catismă –, luând fiecare locul lângă coșciug.

Am plecat spre casă cu gândul la chipul ei de acum. Nu mai era Valeria acolo în coșciug, plecase de o vreme, se rarefiase ca un fum, ca un gând, și noi acum eram obligați să-i căutăm chipul în memorie. Se transferase mai demult și noi stăteam aici, la buza scenei, să o așteptăm la…aplauze. Avea o întâlnire mult mai importantă. Era chemată Sus… Era pregătită și parcă nu a vrut să ne oblige să o conducem… A plecat așa pe poteca îngustă… Noi n-o putem zări.

Și am condus-o pe ultimul drum, acum a luat calea cea îngustă și dreaptă…

Vedeta absolută

Scriitorul Dinu Săraru, fost director al Teatrului Mic, locul unde Valeria Seciu s-a maturizat artistic, a portretizat-o sintetic pe marea actriță Valeria Seciu.

„De o frumusețe ireală în clipa când chipul și ochii ei erau luminați, de reflectorul teatral îndeosebi care îi aureola obrazul ca un nimb religios, Valeria Seciu a reprezentat pe scena Sărindariului vedeta absolută, fără egal la mijlocul veacului 20, exclusiv în regia Cătălinei Buzoianu, care a fost pentru ea REGIZORUL.

Împreună cu Ștefan Iordache, a fost, ca și el, fără egal. Am scris pentru Fenomenul Sărindari și mai ales pentru Valeria Seciu romanul Ura din ochii vulpii, în care veți întâlni descifrarea uriașului ei talent.”