Rezumatul privatizării Petrom. For the record…

Decizia Austriei de vota împotriva intrării României în Spațiul Schengen reprezintă o mare nedreptate și o umilință pentru țara noastră. Cred însă că ar trebui să reflectăm și la motivele pentru care, după 2011, guvernele noastre nu au reușit să impună o astfel de decizie în Uniunea Europeană.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Statul trebuia să monitorizeze evoluția post privatizare a OMV Petrom

Pe de altă parte, mi se pare firească dorința românilor de a răspunde la această umilire, în diferite moduri, inclusiv prin boicotarea anumitor activități sau entități austriece. Una dintre țintele acestor revolte o constituie și OMV Petrom. Pe bună dreptate. 

Felul în care, după privatizarea din 2004, au fost decise numirile în conducerea companiei, felul în care au fost organizate diferitele licitații, condițiile în care s-au distribuit (și cui) contractele de publicitate, joburile-sinecuri pentru anumite rude ale unor oameni politici, nivelul redevențelor, toate acestea ar fi trebuit monitorizate cu atenție de statul român, ca partener inițial cu 49% din acțiuni.

Instituția care ar fi trebuit să urmărescă aceste evoluții post privatizare ar fi trebuit să fie Parlamentul, cu atât mai mult cu cât privatizarea Petrom s-a realizat printr-o lege. Doar în 2008, s-au verificat anumite elemente ale privatizării respective. Probabil că și acum constituirea unei noi comisii de anchetă pentru a investiga, în principal, îndeplinirea clauzelor post privatizare ar fi utilă.

Pentru o astfel de dezbatere, ar trebui să ținem seama însă și de următoarele elemente.

Pentru a se aproba a doua tranșă de împrumut cu Banca Mondială, în anul 2000, Guvernul Isărescu și fostul ministru Băsescu au convenit cu Banca Mondială să ofere un pachet de cel puțin 51% din acțiunile SNP Petrom pentru privatizare. Lista societăților convenite pentru privatizare cuprindea numeroase entităti bancare,etc.

Doar în perioada 1998-2000 datoriile Petrom ajunseseră la 10.303 miliarde lei iar guvernul le-a șters și le-a trecut la datoria publică. Până în 2004, datoriile societății atinseseră din nou o valoare foarte mare – aproximativ 30.000 miliarde lei.

România a început negocierile pentru capitolul XIV pentru energie cu UE, în 2002 și l-a inchis în iunie  2004, odată cu încheierea formalităților  pentru privatizarea Petrom.

Comisia de privatizare a Petrom a fost aprobată de parlament.

La acel moment, România nu avea confirmat de către UE statutul de economie de piață functională, statut condiționat de înțelegerile cu Banca Mondială, FMI și UE. În „TO DO LIST”-ul din iulie 2004, măsura 33 prevedea obligațiile legate de privatizarea Petrom, cu termene precise.

Privatizarea SNP Petrom avea ca obiect vânzarea a 33,34% acțiuni cu 669 mil euro și o mărire de capital de 831 mil. euro. În total OMV a plătit 1,5 miliarde euro pentru 51% din capitalul social al Petrom.

În 2004, statul român avea 49% din acțiuni. Acum, statul român mai are doar 20% iar diverse persoane fizice sau juridice au 28%. Această scădere s-a datorat faptului că statul a cedat gratuit Fondului Proprietatea 20% din acțiunile deținute de stat. Fondul Prorietatea a vândut apoi pe bursă aproape toate acțiunile pe care le dobândise. Rezultatul, evident, a fost reducerea semnificativă a dividendelor cuvenite statului!

În 2004, Petrom avea 50.000 de salariați dar OMV avea o capacitate de rafinare mai mare decât Petrom, cu doar 6000 de salariați. Petrom, din păcate, funcționa cu o parte din salariați într-o formulă de șomaj deghizat, cu salarii reduse;

În ceea ce privește companiile care s-au prezentat la licitație, la început au fost vreo 18, apoi au rămas cele din Rusia, Ungaria, Austria și Halliburton. Era în 2003. Vă mai aduceți aminte ce s-a întâmplat atunci? Bănuiesc că nu. A pornit războiul din Irak. Ca să fac povestea scurtă, Hulliburton a pornit la acțiune și a căștigat câteva licitatii de zeci de miliarde de dolari, inclusiv în industria petrolieră, unde petrolul îl extrăgeai de la suprafață, cu aspiratorul. De ce să foreze la 2000 de metri, în conditiile în care în urmă cu 100 de ani mai venisera prin România cu sondele. Chiar nu ne aducem aminte de Anglo-americana, etc.?Apoi au mai trecut și nemții, dar și sovieticii, prin terenurile petroliere. Am încercat cu British Petroleum, am mers la Londra să vorbesc cu Tony Blair. Mi-a spus că ei sunt interesați să cumpere doar stațiile de benzină. I-am explicat că nu ne interesează. Vă mai aduceți aminte de jocul cu vânzarea și apoi cumpărarea de benzinării de către baronii locali de la noi?

Contractul de privatizare a fost aprobat prin legea 555/2 decembrie 2004, în contextul în care ne propusesem închiderea tuturor capitolelor de negociere cu UE  în decembrie 2004, înainte de schimbarea componenței Comisiei europene pentru a evita amânarea aderării noastre pentru următorul grup de extindere (nu intru în amănunte). 

Rezultatul votului a fost 173 voturi pentru, 20 impotrivă și 1 abținere. 

Un papagal mitoman povestea zilele astea la televizor și la radio cum a stat el o noapte întreagă cu Băsescu pentru a-l convinge ca parlamentarii PD să se abțină de la vot! Pe bune? Oare PD avea un singur parlamentar și acela s-a abținut? Îmi pare rău să constat credulitatea unor jurnaliști  cunoscuti care înghit aceste povești mincinoase.

În 2006, Senatul a hotărât înființarea unei Comisii de anchetă având drept scop investigarea condițiilor de legalitate privind privatizarea Petrom. Raportul Comisiei a fost prezentat în 19 iunie 2008. Concluzia a fost că, „din punctul de vedere al legalității, procesul de privatizare al SNP Petrom este legal, conform cu legislația in vigoare”. De asemenea, s-a verificat, prin patru metode de evaluare, prețul obținut. Voi reveni cu recomandările Comisiei care, din păcate, nu au fost urmate.

Am remarcat o anumită isterie în legătură cu DESECRETIZAREA contractului. DESECRETIZAREA s-a făcut pentru membrii Comisiei care au putut consulta contractul de sute de pagini în perioada 2006-2008. Același lucru se poate repeta dacă se va constitui o nouă comisie parlamentară care să examineze alte aspecte ale activității OMV Petrom, inclusiv îndeplinirea clauzelor post privatizare. Contractul prevede clauze de confidențialitate care nu permit publicarea lui pentru rațiuni privind competiția comercială. Sau cineva să-și asume plata unor daune financiare importante.

Până în prezent, OMV Petrom a contribuit la bugetul României cu 35 miliarde euro, în perioada 2005-2021 și a făcut investiții de 17 miliarde de euro, având în prezent 8000 de salariați. În ceea ce privește profiturile pe primele luni ale anului, verificați cât au fost taxele plătite la stat în aceeași perioadă.

Nu e nevoie să ne luăm tot Petrom-ul înapoi. Doar 51%

Acum. în legătură cu petrolul. Unii vor să-l ia inapoi. Nu e nevoie. Petrolul face parte din resursele naturale care rămân ale statului (art 135-136 din Constituție), Zăcămintele de petrol pot fi doar concesionate pe diferite perioade. În legea 555/2004, se arată cu claritate (art 15 din lege) că perioada de concesionare este de 10 ani și că redevențele (chiria) nu pot fi modificate în acest interval. De fapt pentru toate concesiunile de petrol, nu doar pentru OMV.

Începând cu acel an (2008), am repetat de nenumărate ori că se poate mări redevența sau chiar, forțând valoarea ei, se poate ajunge la rezilierea contractului. Dacă se dorea. Nu s-a dorit. Oricum, nu e nevoie „să ne luăm tot Petrom-ul înapoi”, ci doar 51% din el pentru că mai avem 20% din el dar alte 20% din acțiuni i le-am făcut cadou ambasadorului Gitenstein de la Fondul Proprietatea. Nu cred că putem să-l rugăm să ni le dea inapoi pentru că, oricum, le-a vândut deja.

Poate că ar fi fost util ca guvernanții de ieri și de azi sau jurnaliștii de azi să fi citit recomandările Comisiei din 2008:  1. Guvernul trebuie să verifice respectarea de către Petrom-OMV a programului asumat de investiții, etc, 2. Guvernul trebuie să solicite CA Petrom o informare privind furnizorii, subcontractorii, licitații, ținând seama de configurația acționarilor, 3. Guvernul trebuie să verifice cum s-au achitat de datoria lor reprezentanții instituțiilor statului român, membri în CA (valorificarea „actiunii de aur“), 4. Guvernul trebuie să activeze clauza din contract care prevede ca în situații de criză, membrii CA vor lua în considerare și interesele consumatorilor precum și interesul național al României… urmând a se constitui un Fond de solidaritate…” 

Textul de mai sus cu Fondul de solidaritate este din 2008 si figurează în contract.

Scriu aceste rânduri cu o oarecare tristețe. Un eșec penibil legat de neacceptarea noastră în Spatiul Schengen (vă aduceți aminte cine a rezolvat prima fază a intrării în Spațiul Schengen, prin eliminarea vizelor pentru romăni, începând cu 1 ianuarie 2002?) se translatează spre o componentă importantă a negocierilor noastre pentru aderarea la Uniunea Europeană, aderare care ne-a adus importante beneficii directe și indirecte, inclusiv financiare. 

În ceea ce privește OMV Petrom, unele din greșeli sau anumite corecturi generate de schimbarea condițiilor fundamentale puteau fi făcute încă în 2008 sau oricând de atunci încoace. Am asistat însă, zilele acestea, la comentarii isterice, incompetență și lipsă de documentare, pe această temă. Sigur, m-am obișnuit cu lucrurile astea.

Și știu, câinii vor continua să latre.