Teatrul Naţional Bucureşti, instituţie de fală a culturii româneşti, la ceas aniversar

Pe 31 decembrie, se împlinesc 170 de ani de la înfiinţarea acestei mari scene din Capitală, unde oamenii vin cu plăcere să-și bucure existența și să-și primenească sufletul. Managerul TNB anunță ce pregătește instituția de cultură pentru spectatori, în 2023.   

• Roman Gofman a devenit noul director al Mossad. Netanyahu: Ridică-te și strălucește!
• Prof. Mariana Badea revine cu „Bumerang de manele… lingvistice”
• Generalul Gheorghiță Vlad: Resping toate acuzațiile! Nu pot ignora faptul că afectarea imaginii conducerii instituției Statului Major al Apărării într-un asemenea moment produce efecte care depășesc persoana mea
• Sindicaliștii din TVR amenință cu greva generală. Adriana Săftoiu, acuzată că dorește eliminarea drepturilor angajaților
• Ștefan Avrămescu, AUR: Atâta vreme cât nu suntem parte a unui guvern, nu înţelegem de ce să-l votăm

Managerul Teatrului National ,,Ion Luca Caragiale“ din București, Mircea Rusu spune că, indiferent de condițiile precare sau opreliștile de care s-a lovit, instituția de cultură a mers mai departe.

,,Teatrul Naţional înseamnă un sens al existenţei pentru foarte multă lume din rândul celor care fiinţează, care funcţionează aici. Teatrul Naţional este un loc în care artiştii, tehnicienii şi funcţionarii îşi conjugă energiile şi fac ca această instituţie să meargă mai departe în orice condiţii, orice s-ar întâmpla – pandemii, mici frecuşuri interne, din exterior şi aşa mai departe. Noi vom aminti tuturor că în ianuarie, după unele calculi, la 1 februarie, tot 1852, fiindcă aici este o coincidenţă stranie, Caragiale şi Teatrul Naţional s-au născut în acelaşi an. Eu nu o consider doar o simplă coincidenţă, ci mi se pare că are nişte conotaţii ancestrale. Eu, în continuare, cred că aceste două forte, teatrul şi persoana Caragiale, s-au născut împreună ca să rămână şi peste secole împreună”, a declarat Mircea Rusu.

El a amintit că pe 30 decembrie, pe toate scenele de la Teatrul Naţional sunt prezentate spectacole, iar angajaţii teatrului sărbătoresc prin muncă această aniversare.

,,Anul 2022 a fost pentru Teatrul Naţional un an extrem de fructuos, ciudat în acelaşi timp, dar în care oamenii au fost mult mai dispuşi să muncească şi să ne facă să uităm tot ce s-a întâmplat în aceşti doi ani de pandemie, perioadă destul de sumbră pentru toată lumea”, a adăugat managerul TNB.

Ce înseamnă Teatrul Naţional și ce urmează în 2023

,,Este un aflux extraordinar care se revarsă în sălile noastre, lucruri care ne dau mare încredere în continuare că nu suntem degeaba aşezaţi în mijlocul Bucureştiului”, spune Mircea Rusu.

Pentru anul viitor, urmează repetiţii, chiar din ianuarie, pentru trei spectacole.

,,În primele luni ale noului an, la Sala Mare va veni Radu Afrim, care va face un spectacol cu un roman pe care-l vor dramatiza şi autorul şi cei care se ocupă de lucrul ăsta. Nu va face o piesă de teatru clasică sau contemporană, va fi o dramatizare după un roman la modă în România, în vremurile astea. Apoi, la Sala Studio, va veni un regizor tânăr, care n-a mai montat până acum la Bucureşti, n-a mai montat la Teatrul Naţional, Botond Nagy. El va face un spectacol cu o piesă de-a lui Matei Vişniec. La Sala Pictură va fi o altă piesă românească, este dramatizarea unei lucrări excepţionale, Craii de Curtea-Veche, de Mateiu Caragiale, fiul lui Ion Luca Caragiale”, a declarat managerul TNB.

În prima parte a anului vor veni la TNB regizorii Gelu Colceag, Victor Ioan Frunză şi Dan Tudor, iar după vacanţa de vară sunt aşteptaţi Silviu Purcărete şi Tompa Gabor.

Conform unui comunicat al TNB, pe 30 decembrie, publicul a putut viziona, în foaierul Sălii Ion Caramitru, o micro-expoziţie, De la Teatrul cel Mare la Teatrul Naţional I.L. Caragiale – 170 de ani de istorie, care a evocat, prin afişe vechi, fotografii şi exponate rare din patrimoniu, momente din istoria instituţiei. De asemenea, până la finele lunii viitoare, vor fi expuse câteva obiecte provenite din vechea clădire a Teatrului cel Mare, salvate din ruinele rămase după bombardamentul german asupra Bucureştiului din 24 august 1944, când teatrul a fost distrus.

Într-un interviu realizat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, cu scriitorul Dinu Săraru, acesta din urmă își amintește despre perioada când a preluat conducerea acestei mari scene, Teatrul Național București.

,,A fost cea mai mare ambiție a mea să joc Apus de soare. Și a fost un moment de teatru extraordinar la care, alături de șeful statului, care era un om de stânga, un intelectual de stânga, au venit Patriarhul României, mitropoliții toți, episcopii toți, asistând la premieră. Patriarhul Teoctist, care era venerat și iubit de întreaga suflare creștină românească, a spus: Domnule Săraru, acest spectacol a fost cea mai frumoasă Liturghie la care am participat!“ spune Dinu Săraru.

La 31 decembrie 1852, se aprindeau, pentru prima data, luminile în Teatrul cel Mare (devenit Naţional din 1876, în preziua Războiului Neatârnării), când Alexandru Odobescu pune pe frontispiciul clădirii, cu litere turnate în bronz, numele care va dăinui alături de Academie şi Universitate cât va dăinui şi poporul român.

Ziarul Vestitorul Românesc, din 3 ianuarie 1853, consemna astfel evenimentul inaugural: ,,… la 8 ceasuri seara, s-a urmat deschiderea solenelă a noului teatru. Cu două zile mai nainte, lumea alerga la casieria teatrului grăbindu-se fiecare a se căpui cu bilet de intrare pentru acea seară. Inauguraţia s-a făcut prin reprezentaţia piesei Zoe sau Amantul împrumutat (vodevilul lui Scribe – n.n.) de către actorii români şi mai multe arii şi un trio din diferite opere executate de cei mai de căpetenie artişti şi artiste din trupa italiană supt direcţia d. Papa Nicola. (…) De la 7 ceasuri încă, sala era plină de lume. Elegantele şi bogatele toalete ale doamnelor de prin loji răsfrângându-şi splendoarea în oceanul de lumini al sălii, înfăţişa ochilor o privelişte magică şi încântătoare”, se precizează în comunicatul TNB.