Ziua Culturii. Românii citesc mai mult decât francezii pe zi

Românii nu sunt prea generoși cu cheltuielile destinate hranei spirituale: Doar 1% din PIB alocă țara noastră pentru cultură, religie și divertisment. Pe locul cinci din coada Uniunii Europene, mai zgârciți decât noi cu „consumul spiritual” fiind doar bulgarii (0.9% din PIB), italienii (surpriză –numai 0,8% din PIB) , ciprioții(0,9% din PIB),  și irlandezii (0,5% din PIB). Alături de noi sunt grecii (1% din PIB), o surpriză la fel de mare ca și în cazul italienilor.

• Natura, scut de apărare împotriva unităților de blindate inamice. Alternativă parțială pentru țările NATO din Europa
• Procurorii Gigi Ștefan și Teodor Niță, arestați pentru 30 de zile. Care sunt acuzațiile
• Nicușor Dan, împreună cu fiul său la BSDA 2026. „Nu aș vrea să numesc un Guvern care să nască o altă criză”
• Ofițerul Ileana Denisa Știrbulescu, „cea mai rapidă polițistă din România”, a câștigat aurul pe cinci kilometri la Olimpiada Mondială a Polițiștilor
• PSD, întâiul chemat

Media europeană este de 1,2% din PIB, ungurii alocând cea mai mare sumă publică de pe continent pentru „divertisment, cultură și religie”, adică 4% din PIB, o valoare imensă care vine din megalomania programelor lui Viktor Orban de promovare a identității maghiare în spațiul locuit de minorități maghiare din țările aflate în jurul Ungariei. Foto Facebook VO

Nația cea mai atentă la aspectele spirituale

Polonezii se află la pragul de 1,3%, oricum cu 30% mai mult decât la noi, cehii la 1,4%, ca, de altfel și două dintre statele baltice, Lituania și Letonia. Estonienii, mai atenți la hrana spirituală în lungile ierni baltice, ajung și ei la un neverosimil 2,1% din PIB, dublu față de alocarea guvernului nostru.

Dintre marile națiuni europene, francezii sunt cei mai atenți la aspectele spirituale, alocând pentru asta 1,5% din PIB, din care jumătate pentru cultură (0,7% din PIB) și tot cam atât pentru divertisment (0,6% din PIB).

Nemții nu strălucesc la acest capitol, cu alocări totale de 1,1% din PIB, dar spaniolii, în schimb, cu 1,3% fac un efort ceva mai mare și mai vizibil. Vizibil este și efortul croaților care își susțin identitatea (născută, de altfel, de vreo 30 de ani) cu un uriaș procentaj de 1,7% din PIB.

Practic, amprenta generală este de subfinanțare a zonei spirituale în sudul mediteranean sărac și mereu aflat în criză economică (Grecia, Italia, Portugalia, Cipru), de finanțare echilibrată în centrul și nordul continentului (Germania, Olanda, Austria), cu finanțări generoase în statele cu ierni lungi (dedicate cititului), precum Estonia, Danemarca, Finlanda sau Suedia plus Franța (care are, totuși, de promovat o puternică identitate culturală) și cu excese precum în Ungaria sau Croația, cu guverne mult mai preocupate de cucerirea emoțională a alegătorilor decât de performanțele economiei.

Ponderea de 4% din PIB, alocată de Budapesta pentru cultură, religie și divertisment, de patru ori mai mare decât a noastră și de trei ori și jumătate peste media europeană indică clar modul în care Viktor Orban a rămas la putere atâția ani și modul în care conduce „ostilitățile” culturale cu statele din jur.

Aceia care, orbiți de  ateism, critică sumele alocate de statul nostru pentru religie (a mia parte din PIB), ar trebui să se uite mai bine la alocările Budapestei, de șapte ori mai mari! De șapte ori!

Câtă atenție acordă culturii popoarele Europei

În ceea ce privește cultura propriu-zisă, suntem destul de zgârciți: doar 0,4% din PIB, mai strânși la pungă decât noi fiind irlandezii, ciprioții și grecii (câte 0,2% din PIB), dar și portughezii și italienii (câte 0,3% din PIB). Cei mai generoși cu cheltuielile alocate culturii sunt ungurii, cu 1,3% din PIB, mult peste media europeană de 0,5%.

Cartea și emisiunile radio-TV sunt tratate destul de prost în întreaga Uniune (0,2% din PIB în medie), noi fiind pe ultimul nivel al clasamentului meschinăriei europene (doar 0,1% din PIB), pe aceeași treaptă  cu bulgarii, grecii, portughezii și lituanienii.

Cultura reprezintă o prioritate și pentru micuțele națiuni baltice, aflate în luptă permanentă cu marele și influentul lor vecin, motiv pentru care acordă culturii bugete generoase, de peste două ori mai mari decât bugetul cultural românesc.

Estonienii ajung la 1% din PIB, iar lituanienii și letonii la 0,9% din PIB, la fel ca maltezii. Polonezii și cehii alocă și ei bugete destul de genroase pentru cultură, de 0,7% din PIB, la același nivel cu francezii, cu 75% peste eforturile bugetare de la București pentru același capitol.

Cultura, subfinanțată în sudul Europei

Și în domeniul cultural, sare în ochi meschinăria finanțării din sudul sărac economic al continentului: italienii sunt la 0,3% din PIB, grecii la 0,2% și portughezii tot la 0,3% din PIB. Singurii mai atenți cu marea lor cultură sunt spaniolii, cu alocări de 0,6% din PIB. Nemții, olandezii și austriecii, bogații centrului continentului, se învârt și ei la nivelul supraviețuirii, cu doar 0,5% din PIB. Aceste cifre ne indică, totuși, o subfinanțare cronică în sudul continentului, acolo unde chiar ai ce să finanțezi în domeniul cultural.

Și iată cum marea literatură și muzică italiană sau portugheză a devenit victima proastei guvernări de la Roma și Lisabona, iar bogata moștenire culturală grecească este și ea nedreptățită de inconsistența politicilor guvernelor de la Atena.

Și dacă tot am ales să ne aducem aminte de cultura națională în ziua în care s-a născut cel mai complet, iubit și citit poet al românilor, Mihai Eminescu, haideți să aruncăm o privire și spre importanța alocată cititului în națiunile europene.

Ei bine, surprinzător, cititorii de carte cei mai frugali sunt francezii, cu doar două minute alocate zilnic cititului dintr-o carte. În comparație cu ei, noi, împreună cu italienii și austriecii, părem o națiune de intelectuali, cu 5 minute/zilnic alocate cititului.

Nemții, spaniolii și olandezii se găsesc și în acest clasament la jumătate, cu valori mai echilibrate, iar marii cititori ai continentului se află tocmai în nordul înghețat, cu estonienii campioni continentali (13 min/zilnic), urmați de polonezi și finlandezi (câte 12 min/zilnic) și de verii acestora din urmă din Câmpia Panonică ( 10 min/zilnic).

Cine are parte de carte?

Ajungând la capitolul cărților, hai să vedem cum stă industria europeană privată (parțial subvenționată de stat)de profil.

În Germania, editurile ajung la o cifră de afaceri impresionantă de peste 5 miliarde de euro, făcând din națiunea germană cea mai generoasă cu cheltuielile alocate pentru cumpărarea de cărți, la nivel de 2015. În Franța și Marea Britanie, editurile  ajung la o cifră de afaceri cumulată între 2,5 și 5 miliarde de euro, Italia și Spania se găsesc între 1,5 și 2,5 miliarde de euro, iar Polonia între 500 și 700 de milioane de euro anual, pe același palier cu olandezii.

În centrul Europei găsim trei țări cu populație medie (în jur de 10 milioane de oameni), Austria, Ungaria și Cehia, dar care cheltuie pe cărți între 100 și 200 de milioane de euro pe an, la fel ca grecii.

Mari scriitori, best seller al editurii Litera Foto Q Magazine

Ei bine, românii, o națiune de două ori mai mare, cu 20 de milioane de oameni în 2015, au un buget de două ori mai mic (între 50 și 100 de milioane de euro anual) destinat cumpărării de carte! Păcat de vorbele alea frumoase pe care le tot auzim de la politicieni și de la vedetele moderne ale țării….

Germania este campionul continentului și la numărul titlurilor noi publicate într-un cincinal (între 50 000 și 100 000), urmată de aceleași Franța, Italia, Spania și Polonia (cu 30-50 000 de titluri noi pe cincinal). Probabil datorită statutului de mare putere lingvistică a globului, britanicii publică peste 100 000 de noi titluri pe cincinal. În Ungaria se publică anual între 10 și 15 000 de noi titluri, mai mult decât la noi (între 5000 și 10 000 de noi titluri pe cincinal), deși suntem de două ori mai mulți:

Dacă ne raportăm însă la mărimea populației, suntem printre ultimii europeni la numărul de titluri noi de cărți pe milionul de locuitori, titluri publicate în același cincinal  de referință, cu mai puțin de 750 de noi titluri/milionul de locuitori:

La acest indicator, ultimele poziții le împărțim cu francezii, italienii și spaniolii, în vreme ce pe unguri îi găsim la nivel de 1250-1500 de titluri noi/milionul de locuitori, peste nivelul germanilor (750-1250 titluri noi/milionul de locuitori). Campionii europeni la acest indicator sunt finlandezii, norvegienii, britanicii, cehii și (surprinzător) portughezii, cu 1500-2000 de titluri noi/milionul de locuitori. Bulgarii se găsesc și ei peste noi, cu 1000-1250 titluri noi/milionul de locuitori.

Și ca să fie și mai clar unde ne situăm, suntem pe ultimul loc în Europa la valoarea pieței de carte/locuitor, la nivelul anului 2015. Sub 10 euro/locuitor valorează cărțile vândute la noi anual.

Spre comparație, ungurii sunt la nivelul 10-25 euro/locuitor, la fel cu grecii și statele baltice, polonezii ating valoarea 25-40 euro/locuitor, asemenea cehilor și portughezilor, în vreme ce campioni europeni sunt germanii și norvegienii, cu peste 100 de euro/locuitor, urmați de statele nordice, olandezi și francezi cu 60-80 euro/locuitor.

Suntem printre ultimii (alături de croați, englezi și estonieni) pe continent și la numărul de librării, cu 1-2 la 100 000 de locuitori, în vreme ce ungurii, ca și polonezii, de altfel, urcă la 4-6 librării/suta de mii de locuitori, iar germanii și norvegienii ajung la 6-10 librării/suta de mii de locuitori:

Și dacă ne uităm la indicatorul cheltuielilor pentru achiziția de carte pe care o gospodărie le face într-un an, la paritatea puterii de cumpărare, adică în cifre comparabile, suntem penultimii în UE, în vreme ce ungurii alocă sume de cinci ori mai mari pentru aceeași destinație. Iar polonezii ne depășesc de mai bine de șase ori. De altfel, cele mai generoase gospodării cu cheltuielile pentru carte le găsim în bogatele Luxemburg, Olanda și Austria.

Și pentru a fi și mai clar, suntem tot pe ultimul loc în Europa la doi indicatori: ponderea adulților activi (cu vârste între 25-64 de ani) care au citit măcar o carte/an sau a celor care au citit mai mult de 10 cărți/an:

Cifrele absolute sunt următoarele: 25% dintre românii la vârsta respectivă au citit cel puțin o carte/anual și doar 2,8% au citit 10 cărți/an. La unguri și polonezi, cam 40% dintre ei au citit măcar o carte/an și 14%, respectiv 17% au citit mai bine de 10 cărți/an.

Cultura, finanțată prin PNRR, dar prea puțin

Să încheiem această analiză cu puțin optimism: România se află printre statele din UE care au inclus cultura printre obiectivele finanțate din PNRR. Mai precis, 0,68% din PNRR sunt alocați culturii, din acest punct de vedere nefiind printre campioni (Cehia, cu 4%, Italia cu 2,1%, Franța cu 2% și Finlanda cu 1,92%), dar nici printre cei care nu au inclus cultura în planurile naționale de redresare și reziliență (Germania, Danemarca, Ungaria, Letonia, Malta, Slovacia și Cipru). Alte state mai generoase sunt Austria (1,92% din bugetul total), Portugalia (1,46%), Bulgaria (1,3%), Croația (1,2%).

Și pentru a trage și niște concluzii, trebuie să spunem că atât guvernul noastru, cât și fiecare dintre noi, nu alocăm pentru cultură (în general, pentru hrana spirituală) prea mulți bani. Sigur că atmosfera din țară, cu o viață de zi cu zi manelizată și dominată de prost gust contează. Probabil că nu vom putea să fim niciodată precum națiunea care i-a avut pe Michelangelo sau pe Verdi, dar nici nu trebuie să nu ne dorim să depășim nivelul degradant care a cuprins astăzi viața publică. Așa cum am arătat în multe alte rânduri, principala tărie a unei națiuni în aceste vremuri este o populație educată și o forță de muncă pregătită și dezvoltată spiritual.

Neglijarea culturii pe termen lung și programatic va aduce multe generații de români care nu vor putea să-și valorifice potențialul. Și aceste multe generații de români vor fi nevoite să se mulțumească cu salarii și pensii mici. Pe care le vor cheltui spărgând semințe și ascultând manele. Nu ăsta este, cred, viitorul pe care îl merităm.