Experții IICMER, revoltați de clasarea unui important dosar de crime comise în regimul comunist

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) trage un semnal de alarmă cu privire la clasarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) – Secția de Urmărire Penală, a unuia dintre cele mai importante dosare de crime comise de regimul comunist.

• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA
• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară
• 30% dintre români cred că 2026 va fi mai dificil decât 2025
• Devastarea Parisului. Marcela Feraru: Majoritatea sunt din imigrația sudică. Îți vine să votezi Marine le Pen

Printr-un comunicat de presă, IICCMER își exprimă „stupefacția și revolta” în legătură cu această decizie a procurorilor referitoare la dosarul privind Masacrul Inocenților de la Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret.

În același timp, se face un apel public către Ministerul Justiției și PÎCCJ să reanalizeze dosarul și să redeschidă urmărirea penală.

În data de 26.06.2018, IICCMER a sesizat organele de urmărire penală competente cu privire la faptul că, în urma investigațiilor desfășurate, a identificat o serie de probe care indică faptul că în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, în perioada 01.01.1980 – 22.12.1989, au fost sute, dacă nu chiar mii de minori supuși la tratamente neomenoase de către regimul comunist dezinteresat de a le furniza chiar și elementele minimale necesare vieții. Odioasele tratamente aplicate minorilor au dus la moartea în condiții abominabile a unui număr 340 de minori, victime la care se adaugă supraviețuitorii acestor chinuri.

IICCMER denunță faptul că, așa cum reiese din dosar, majoritatea actelor de cercetare penală în cauză au fost efectuate la începutul anchetei penale (anii 2018-2019), iar organele de urmărire penală au rămas în pasivitate în anii ce au urmat (2020, 2021, 2022, primul trimestru al anului 2023). Subliniem în acest sens atitudinea delăsătoare a organelor de urmărire penală prin raportare la caracteristicile speței –  care impunea atât exercitarea de rol activ în vederea identificării de probe, precum și valorificarea probelor indicate prin actul de sesizare, în vederea aflării adevărului.

La aproape 5 ani de la începerea anchetei, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc îi este adusă la cunoștință 

Ordonanța de clasare a anchetei, cu următoarele mențiuni: „din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă că, în perioada 01 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, statul român a instituit un regim caracterizat de tratamente inumane și degradante aplicate minorilor cu handicap sever instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, cu consecința decesului a minimum 340 de minori și provocarea de suferințe altor multe persoane minore care au supraviețuit acestui regim. Pe de altă parte, având în vedere lipsa documentelor medicale întocmite copiilor instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret și lipsa unor expertize medico-legale de necropsie, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între activitatea desfășurată de personalul acestei unități și decesul minorilor internați”.

Însă, conform probelor depuse la dosar, IICCMER contrazice și dezminte ferm argumentația organelor legii, deoarece: audierea în calitate de martor a persoanelor identificate ca fiind de interes nu a fost realizată, deși IICCMER a pus la dispoziția organelor datele de identificare a persoanelor care ar fi putut să fie audiate.

La data de 29.08.2018 a fost dispusă o cercetare la fața locului la Cimitirul Ortodox aparținând Bisericii cu hramul „Sfântul Dumitru” din orașul Siret – ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal din care a rezultat că „au fost descoperite numeroase cruci metalice și din lemn, unele dintre acestea conținând inscripții cu referire la persoana înhumată (decesele având loc în perioada anilor 1970-2011);

Denunțul formulat de IICCMER a fost însoțit de documente de evidență a minorilor ce au fost instituționalizați în cadrul SCNCS (Registru Intrări-Ieșiri minori pentru SCNCS și Tabel minori, cauze de moarte, acte de deces pentru minorii în cauză).

De asemenea, sub aspectul unei eventuale schimbări a încadrării juridice din tratamente neomenoase în infracțiuni contra umanității, apreciem că situația victimelor enumerate în prezentul denunț și cea a condamnaților politici persecutați de Alexandru Vișinescu și Ion Ficior este similară, atât din perspectiva abuzurilor la care au fost supuși, cât și din perspectiva poziției în care se aflau și dependenței acestora de regimul de trai stabilit de conducătorii instituțiilor în care erau cazați – fiind vorba despre persoane instituționalizate: copii bolnavi, considerați irecuperabili ce nu puteau fi tratați acasă, respectiv deținuți pentru infracțiuni „politice”.

Așadar, ceea ce diferă este categoria de instituție în cadrul căreia victimele erau încadrate, celelalte elemente privitoare la condițiile inumane la care erau supuse cu scopul de a fi exterminate fiind identice atât în cazul Penitenciarelor de la Râmnicu Sărat și Periprava, cât și în cazul SCNCS. În aceste două situații menționate mai sus, organele de urmărire penală au fructificat toate aspectele inserate în cele 2 denunțuri făcute de IICCMER și au păstrat un dialog cu Institutul pe tot parcursul fazei de urmărire penală. Prin urmare, omisiunea/refuzul organelor de urmărire penală de a administra probatoriul propus prin denunț se află în deplină contradicție cu atitudinea avută de PÎCCJ în cazul celorlalte două sesizări penale formulate de IICCMER.

,,Îmi exprim deplina convingere că formarea unei echipe de procurori, a căror educație juridică să fie completată și de temeinice cunoștințe de istoria comunismului (după modelul celor care și-au demonstrat eficiența în alte state foste comuniste, precum Institutul pentru Memoria Națională din Polonia), trebuie să devină o prioritate pentru autoritățile statului, în măsura în care aflarea adevărului despre regimul comunist a fost declarată drept una dintre obiectivele de politici publice. În acest context, IICCMER își exprimă deplina disponibilitate de a participa, cu toate resursele umane și materiale pe care le are la dispoziție, la formarea unor astfel de specialiști. Statul român are obligația de a investiga odioasele tratamente aplicate minorilor instituționalizați din toate centrele aflate pe teritoriul României și solicit organelor juridice competente să redeschidă ancheta de urmărire penală în acest dosar, pentru că acolo, conform numeroaselor probe adunate în urma investigațiilor speciale realizate de IICCMER, condițiile de exterminare aplicate au dus la mii de decese în rândul copiilor și la traume ireversibile în rândul supraviețuitorilor. Ce exemplu să dăm generațiilor viitoare dacă ne ascundem rușinos și dezinteresat de trecutul propriei țări, de un trecut în care regimul comunist a ucis și a abuzat zeci de mii de persoane?’’ – a declarat Prof.univ.dr. Florin – Daniel Șandru – Președinte executiv IICCMER.