Decizia CJUE. Doar cei care au furat de la noi pot beneficia de prescripție, nu și cei care au „adus atingere intereselor financiare ale UE”

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis, luni, în urma sesizării Curții de Apel Brașov că deciziile de încetare a proceselor penale ca urmare a prescripţiei sunt contrare dreptului european. În baza unei decizii din mai 2022 a Curții Constituționale (CCR) privind aplicarea retroactivă a prescripției, au fost închise mii de dosare penale, hotărârea declanșând un val de achitări.

• Sondaj Avangarde. 56,4% dintre români agreează ideea alegerilor anticipate
• In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own national industry, Romania signed with a single German supplier and rejected the only project manufactured domestically
• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA

CJUE mai arată că „instanțele naționale sunt obligate, în principiu, în conformitate cu aceste dispoziții, să lase neaplicată” decizia instanței supreme privind prescripția, „în măsura în care această decizie permite invocarea prescripției răspunderii penale, în temeiul efectelor deciziilor Curții Constituționale, ca lege penală mai favorabilă, în cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, amplifică riscul sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni”.

Decizia CCR a dus la un val de achitări, în ultimul an fiind închise peste 5.000 de dosare. Printre beneficiari s-au numărat politicieni, oameni de afaceri, dar și persoane condamnate pentru fapte de violență, tâlhărie sau proxentism, toți fiind achitați. Printre numele grele care au scăpat de condamnări s-au numărat Elena Udrea (dosarul Hidroelectrica), Claudiu Manda, Bogdan Olteanu, Adrian Mititelu, Cristian Boureanu sau directorii companiei Hexi Pharma.

De asemenea, Ioana Băsescu și Elena Udrea au scăpat de condamnările cu închisoarea primite în primă instanță în dosarul finanțării ilegale a campaniei electorale a lui Traian Băsescu. În 11 iulie, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripția. În prima instanță, Udrea fusese condamnată la la 8 ani de închisoare, iar Ioana Băsescu la 5 ani de închisoare.

Vă prezentăm comunicatul de presă.

„Instanța națională este obligată, în principiu, să înlăture normele sau jurisprudența naționale care creează un risc sistemic de impunitate pentru asemenea infracțiuni

Mai mulți resortisanți români condamnați la pedepse cu închisoarea pentru evaziune fiscală privind printre altele taxa pe valoarea adăugată (TVA), au sesizat Curtea de Apel Brașov (România) pentru a contesta condamnarea lor definitivă, invocând prescripția răspunderii lor penale.

În susținerea poziției lor, aceste persoane condamnate invocă printre altele două decizii ale Curții Constituționale a României (pronunțate în anii 2018 și 2022), prin care a fost invalidată o dispoziție națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală, cu alte cuvinte acte de procedură sau hotărâri care întrerup prescripția răspunderii penale. În urma acestor decizii, pentru o perioadă de aproape patru ani, dreptul român nu a prevăzut nicio cauză de întrerupere a acestui termen. În mod concret, aceasta înseamnă că, în această perioadă și în aplicarea concepției române a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor care include normele de prescripție, niciun act de procedură nu a putut avea ca efect întreruperea prescripției.

În plus, persoanele condamnate susțin că această lipsă a unor cauze de întrerupere ar constitui o lege penală mai favorabilă (lex mitior), a cărei aplicare retroactivă o solicită pentru a exclude caracterul întreruptiv al unor acte de procedură îndeplinite înainte de anul 2018. Ținând seama de data faptelor incriminate, respectivele persoane condamnate apreciază astfel că termenul de prescripție s-ar fi împlinit înainte ca decizia de condamnare să rămână definitivă, ceea ce ar conduce la încetarea procesului penal și la imposibilitatea de a le condamna.

Curtea de Apel Brașov exprimă îndoieli cu privire la compatibilitatea unei astfel de interpretări cu dreptul Uniunii. Aceasta ar avea ca efect exonerarea persoanelor condamnate în cauză, dar și a unui număr considerabil de alte persoane de răspunderea lor penală pentru infracțiuni de fraudă fiscală susceptibilă să aducă atingere intereselor financiare ale Uniunii. Pe de altă parte, Curtea de Apel Brașov subliniază că, pentru a se conforma dreptului Uniunii, ar putea fi pusă în situația de a trebui să lase neaplicată jurisprudența Curții Constituționale și/sau a instanței supreme naționale. Or, noul regim disciplinar din România ar permite sancționarea judecătorilor care nu respectă această jurisprudență. Instanța română se întreabă, în acest context, dacă supremația dreptului Uniunii se opune posibilității ca răspunderea disciplinară a judecătorilor care o compun în litigiul principal să fie angajată. Aceasta a decis, așadar, să adreseze Curții întrebări cu privire la fiecare dintre aceste aspecte.

Nerespectarea obligației de a prevedea sancțiuni penale efective în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii încalcă dreptul Uniunii.

Dreptul Uniunii impune statelor membre să combată frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri disuasive și efective.

Ca atare, Curtea arată că aceste state trebuie să se asigure că normele privind prescripția prevăzute de dreptul național permit o reprimare efectivă a infracțiunilor legate de astfel de fraude.

Or, soluțiile jurisprudențiale adoptate în România, din care rezultă că, timp de aproape patru ani, dreptul român nu a prevăzut nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile în discuție care nu este compatibil cu cerințele dreptului Uniunii Acest risc este accentuat de o eventuală aplicare retroactivă a acestei lipse de cauze de întrerupere unei perioade anterioare, în temeiul principiului legii penale mai favorabile (lex mitior).

Obligațiile instanțelor naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii și necesara protecție a drepturilor fundamentale

Curtea amintește că instanțele naționale trebuie să lase neaplicate reglementarea și jurisprudența naționale în cazul în care acestea conduc la prescrierea răspunderii penale într-un număr atât de mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, încât rezultă de aici un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracțiuni.

Cu toate acestea, o asemenea obligație poate să contravină drepturilor fundamentale. În această privință, Curtea consideră că, atunci când o instanță a unui stat membru este chemată să controleze conformitatea cu drepturile fundamentale a unei dispoziții sau a unei măsuri naționale care, într-o situație în care acțiunea statelor membre nu este în întregime determinată de dreptul Uniunii, pune în aplicare acest drept, autoritățile și instanțele naționale sunt libere să aplice standarde naționale de protecție a acestor drepturi, cu condiția ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecție prevăzut de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și nici supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii.

Aplicând această jurisprudență în speță, Curtea distinge principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum a fost aplicat și interpretat în jurisprudența națională în discuție, de principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior).

În măsura în care această jurisprudență se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, Curtea, după ce a subliniat importanța acestui principiu atât în ordinea juridică a Uniunii, cât și în ordinile juridice naționale, concluzionează că instanțele naționale, prin derogare de la obligația lor de a asigura efectul deplin al dreptului Uniunii, nu sunt ținute să lase neaplicată această jurisprudență.

În schimb, instanțele naționale nu sunt autorizate să aplice un standard național de protecție privind principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) în împrejurări precum cele aflate la originea prezentei proceduri preliminare. În această privință, Curtea subliniază că, ținând seama de necesara punere în balanță a acestui standard, pe de o parte, și a cerințelor dreptului Uniunii, pe de altă parte, instanțele naționale nu pot repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale aferentă unor acte de procedură intervenite anterior invalidării dispozițiilor naționale pertinente. O asemenea repunere în discuție ar avea astfel drept consecință agravarea riscului sistemic de impunitate pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii care decurge din simpla lipsă a unor cauze de întrerupere a prescripției timp de aproape patru ani în România.

În temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, o decizie pronunțată cu titlu preliminar de Curte este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea dreptului Uniunii pentru soluționarea litigiului particular. În consecință, această instanță nu poate fi împiedicată să dea, imediat, dreptului Uniunii o aplicare conformă cu decizia sau cu jurisprudența Curții, înlăturând la nevoie o jurisprudență națională care constituie un obstacol în calea deplinei eficacități a acestui drept. Un astfel de comportament al judecătorului național nu poate fi calificat nici drept abatere disciplinară.”, se arată în comunicatul de presă.

Reacții la decizia CJUE

Avocatul Toni Neacșu

„La cald despre Hotărârea CJUE pe prescripția răspunderii penale:

1. Hotărârea se aplică exclusiv infracțiunilor care aduc atingere gravă intereselor financiare ale UE. Acestea sunt cele prevăzute în Convenția PIF privind protejarea intereselor financiare ale CE, implementata în legislația internă printr-un capitol din Legea nr. 78/2000 (art. 18/1-18/5). Această hotărâre nu se aplică celorlalte infracțiuni prevăzute de codul penal sau de legi speciale și nici infracțiunilor de corupție (luare de mita, dare de mită, trafic de influență). CJUE a respins ca inadmisibilă solicitarea instanței de a oferi un punct de vedere și cu privire la infracțiunile de corupție sau o interpretare a efectelor fostului mecanism MCV.

2. Hotărârea propriu-zisă este diferită într-un singur punct, esențial însă, de concluziile avocatului general.

3. CJUE afirmă că deciziile CCR privind prescripția răspunderii penale (din 2018 și 2022) trebuie aplicate întocmai, indiferent de consecințe și chiar și atunci când această consecință este încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

4. CJUE anulează însă, practic, efectele HP-ului ICCJ nr. 67/2022 în ce privește infracțiunile care aduc atingere intereselor UE. Pentru aceste infracțiuni instanța europeană spune că nu se poate aplica standardul național privind aplicarea legii penale mai favorabile dacă prin acesta se pun în discuție acte de întrerupere a prescripției răspunderii penale anterioare lui 2018, când a apărut prima decizie CCR. Concret, toate întreruperile termenului de prescripție de a răspunderii penale de până 25.06.2018 trebuie să producă efecte, ceea ce înseamnă că termenele de prescripție (de 5, 8 sau 10 ani) ar trebui calculate din 2018 iar nu de când au fost săvârșite faptele. Practic CJUE validează un punct de vedere juridic al parchetelor și al unor judecători care fusese demontat de ÎCCJ prin HP 67/2022.

5. Cum se va aplica practic această decizie este greu de anticipat dar este destul de posibil ca unele instanțe să încerce extinderea ei și cu privire la alte infracțiuni, ceea ce din punctul meu de vedere ar fi un abuz.”

Stelian Ion, fost ministru de Justiție

„Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns astăzi într-un caz semnalat de Curtea de Apel Brașov în legătură cu deciziile CCR privind prescripția.

CJUE precizează că instanța națională este obligată, în principiu, să înlăture normele sau jurisprudența naționale care creează un risc sistemic de impunitate pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Adică, nu poți să îi salvezi de la pedeapsă pe infractori printr-o decizie CCR, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene.

Și, la fel de important, judecătorii care aplică dreptul UE și înlătură o reglementare națională care constituie un obstacol în combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE nu riscă o sancțiune disciplinară, pentru că nu comit o abatere disciplinară.

Judecătorii pot decide, așadar, dacă un process în care sunt judecate astfel de fapte continuă în ciuda deciziilor CCR privind prescripția.

Și acum să ne amintim că, la începutul lunii iulie, DNA a transmis o decizie de încetare a susținerii concluziilor din rechizitoriile DNA în dosarele în care s-ar fi împlinit termenul de prescripție. Nu a așteptat decizia de astăzi a CJUE.

În virtutea regulilor transparenței, ar fi normal ca procurorul-șef al DNA să ofere niște explicații publice referitoare la acest aspect.”

Eliza Ene Corbeanu, avocat

„Long story short pe prescripție și CJUE (postare pe întelesul tuturor): e OK pentru instanțele naționale să respecte Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, chiar și în ipoteza existenței unui risc sistemic de impunitate a unor infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Nu e Ok ca instanțele naționale să extindă neutralizarea cauzelor de întrerupere a precriptiei prin acte de procedură efectuate chiar și înainte de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale) dar după intrarea în vigoare a Codului penal la 1 februarie 2014, respectiv pentru o perioadă mai mare de patru ani, in cazul infracțiunilor de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.”

Ramona Strugariu, europarlamentar

„S-a grăbit DNA, pe baza concluziilor Avocatului general. Avem acum o decizie CJUE care spune clar că, în ceea ce priveşte infracțiunile care aduc atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii, cele prevăzute în Convenția /Directiva PIF, avem competență partajată şi obligația de a lua măsuri disuasive și efective în legislația națională pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, iar asta vizează direct atât regimul sancțiunilor cât şi regulile care guvernează prescripția răspunderii penale.”