Cum a reușit liderul juntei militare din Burkina Faso, Ihrahim Traoré, să cucerească inimile și mințile din întreaga lume

În vârstă de 37 de ani, carismaticul căpitan Ibrahim Traoré, conducătorul militar al Burkina Faso, și-a construit cu abilitate imaginea unui lider pan-africanist hotărât să își elibereze națiunea de ceea ce numește ghearele imperialismului și neocolonialismului occidental, scrie BBC News.

• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii
• Sinodul a aprobat retragerea din activitate a mitropolitului Petru al Basarabiei
• Guvernul dă ajutoare de urgență pentru sprijinirea celor afectați de prăbușirea dronei

Mesajul său a răsunat în întreaga Africă și nu numai, admiratorii săi considerând că el calcă pe urmele unor eroi africani precum Thomas Sankara din Burkina Faso – un revoluționar marxist numit uneori „Che Guevara al Africii”.

„Impactul lui Traoré este uriaș. Am auzit chiar și politicieni și autori din țări precum Kenya (din Africa de Est) spunând: Ăsta este. El este omul!”, a declarat pentru BBC Beverly Ochieng, cercetător principal la firma globală de consultanță Control Risks.

„Mesajele sale reflectă epoca în care trăim, când mulți africani pun la îndoială relația cu Occidentul și de ce există încă atât de multă sărăcie pe un continent atât de bogat în resurse”, a spus ea.

După preluarea puterii, printr-o lovitură de stat, în 2022, regimul lui Traoré a renunțat la fosta putere colonială, Franța, în favoarea unei alianțe puternice cu Rusia, care a inclus desfășurarea unei brigăzi paramilitare rusești, și a adoptat politici economice de stânga.

Printre acestea se numără înființarea unei companii miniere de stat, care cere firmelor străine să îi ofere o participație de 15% în operațiunile locale și să transfere competențe populației burkinabé.

Regula s-a aplicat, de asemenea, companiei miniere ruse Nordgold, care a primit la sfârșitul lunii aprilie o licență pentru ultima sa investiție în industria auriferă din Burkina Faso.

Ca parte a ceea ce Traoré numește o „revoluție”, pentru a se asigura că Burkina Faso beneficiază de bogățiile sale minerale, junta construiește, de asemenea, o rafinărie de aur și creează rezerve naționale de aur pentru prima dată în istoria țării.

Ibrahim Traore. Foto: Stanislav Krasilnikov, RIA Novosti

Cu toate acestea, întreprinderile occidentale par să se confrunte cu o perioadă dificilă, Sarama Resources, cu sediul în Australia, lansând proceduri de arbitraj împotriva Burkina Faso la sfârșitul anului 2024, după retragerea unei licențe de explorare.

De asemenea, junta a naționalizat două mine de aur deținute anterior de o firmă listată la Londra și a declarat luna trecută că intenționează să preia controlul asupra mai multor mine deținute de străini.

Țara dispune de resurse minerale și produce cantități importante de aur, zinc, cupru, mangan, fosfat și calcar. De asemenea, are rezerve de diamante, bauxită, nichel și vanadiu, majoritatea rămânând în mare parte neexploatate. Țara a înregistrat progrese. Produsul intern brut (PIB) (la cursul de schimb al pieței) a crescut de la 3,2 miliarde USD în 1990 la 18,3 miliarde USD în 2023, iar sărăcia extremă a scăzut de la 83 % la 27,7 % în aceeași perioadă. Cu toate acestea, rămân provocări importante.

Enoch Randy Aikins, cercetător la Institutul pentru Studii de Securitate din Africa de Sud, a declarat pentru BBC că reformele radicale ale lui Traoré i-au crescut popularitatea în Africa.

„El este acum, fără îndoială, cel mai popular, dacă nu chiar favorit, președinte din Africa”, a declarat Aikins.

Popularitatea sa a fost alimentată prin intermediul rețelelor de socializare, inclusiv prin numeroase postări înșelătoare menite să îi consolideze imaginea revoluționară.

Videoclipuri generate de inteligența artificială ale unor vedete muzicale precum R Kelly, Rihanna, Justin Bieber și Beyoncé sunt văzute imortalizându-l prin cântece – deși acestea nu au făcut nimic de acest gen.

Beverly Ochieng a declarat că Traoré a atras pentru prima dată atenția africanilor atunci când a luat cuvântul la Summitul Rusia-Africa din 2023, spunându-le liderilor africani să „nu se mai comporte ca niște marionete care dansează de fiecare dată când imperialiștii trag de sfori”.

Acest discurs a fost puternic mediatizat de presa rusă, care a devenit un actor important în promovarea imaginii pan-africaniste a lui Traoré.

Traoré a participat săptămâna trecută la comemorările din Rusia pentru a marca cea de-a 80-a aniversare a victoriei sovietice asupra Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial. El a postat pe X că, împreună cu liderii militari din țările vecine Mali și Niger, a fost inspira de aceasta „pentru a câștiga războiul împotriva terorismului și imperialismului cu orice preț”.

Ochieng a remarcat că, datorită retoricii sale și datorită unei campanii eficiente pe rețelele de socializare, apelul său s-a răspândit în întreaga lume, inclusiv în rândul afro-americanilor și al britanicilor de culoare.

„Toți cei care au trecut prin rasism, colonialism și sclavie se pot raporta la mesajele sale”, a declarat Ochieng, subliniind că rapperul afro-american Meek Mill l-a evocat într-o postare pe rețeaua X, la sfârșitul anului trecut, cât de mult îi plac «energia și inima» sa – deși a fost ridiculizat pentru că a încurcat numele referindu-se la Traoré ca fiind Burkina Faso, ulterior ștergând postarea.

În schimb, președintele Franței nu este un fan, descriindu-l pe Traoré ca parte a unei „alianțe baroce între pan-africani autoproclamați și neo-imperialiști”.

Emmanuel Macron se referea, de asemenea, la Rusia și China, pe care le-a acuzat, într-un discurs din 2023, că au provocat lovituri de stat în fostele colonii franceze din Africa și că au reluat în mod ipocrit vechi dispute privind suveranitatea și exploatarea colonială.

Popularitatea lui Traoré vine în ciuda faptului că acesta nu a reușit să își îndeplinească promisiunea de a înăbuși o insurecție islamistă de 10 ani, care a alimentat diviziunile etnice și s-a extins acum la vecini cândva pașnici, precum Benin.

De asemenea, junta sa a reprimat disidența, inclusiv opoziția, mass-media și grupurile societății civile și a pedepsit criticii, printre care medici și magistrați, trimițându-i în prima linie a războiului împotriva jihadiștilor.

Pentru Rinaldo Depagne, director adjunct pentru Africa al think-tank-ului International Crisis Group, Traoré beneficiază de un astfel de sprijin deoarece „este tânăr, într-o țară cu o populație tânără”, în care vârsta medie este de 17,7 ani.

„El este priceput în mass-media, și folosește trecutul pentru a-și construi popularitatea, ca reîncarnare a lui Sankara”, a declarat el pentru BBC.

„Și cunoaște arta politicii – cum să facă o națiune complet traumatizată de război să simtă că există un viitor mai bun. Este foarte bun la acest joc”.

Sankara a urcat la putere printr-o lovitură de stat în 1983, la vârsta de 33 de ani, a adunat națiunea sub motto-ul „Patria sau moartea! Vom învinge!”, și a fost ucis patru ani mai târziu într-o altă lovitură de stat care a readus Burkina Faso pe orbita politică a Franței, până la preluarea puterii de către Traoré.

Prof. Kwesi Aning, analist în domeniul securității din Ghana, care a lucrat anterior la Centrul Internațional „Kofi Annan” de formare în domeniul menținerii păcii, a declarat că popularitatea liderului militar reflectă o schimbare politică care are loc pe continent, în special în Africa de Vest.

Un sondaj realizat în 2024 în 39 de țări de către Afrobarometer a arătat o scădere a sprijinului pentru democrație, deși aceasta a rămas cea mai populară formă de guvernare.

„Democrația nu a reușit să dea speranță tinerilor. Nu a oferit locuri de muncă sau educație și sănătate mai bune”, a declarat profesorul Aning pentru BBC.

El a spus că Traoré „oferă o alternativă și recapturează spiritul a două epoci istorice”: epoca post-independență, când au existat lideri precum Kwame Nkrumah din Ghana și Kenneth Kaunda din Zambia
și o epocă ulterioară, cu Sankara și Jerry Rawlings din Ghana, a cărui lovitură de stat din 1979 „a fost, de asemenea, foarte populară la acea vreme”.

La inaugurarea președintelui John Mahama în Ghana, în 7 ianuarie, Traoré a primit cele mai puternice aplauze dintre cei 21 de șefi de stat africani. Acest fapt a demonstrat nu numai popularitatea sa, ci și tendința de toleranță față de regimul militar în Africa, în special în rândul tinerilor. Foto X

Traoré a fost cel care a furat spectacolul la inaugurarea președintelui Ghanei, John Mahama, în ianuarie, când a sosit îmbrăcat în uniformă de luptă, cu un pistol în toc.

„Erau deja 21 de șefi de stat acolo, dar când Traoré a intrat, locul s-a luminat. Chiar și gărzile de corp ale președintelui meu alergau după el”, a declarat profesorul Aning.

Traoré a oferit o imagine puternic contrastantă față de unii dintre ceilalți lideri ai continentului, care s-au luptat să convingă, dar s-au agățat de putere prin fraudarea alegerilor, a spus el.

„Traoré este elegant și încrezător, cu o față foarte deschisă și un zâmbet mic. El este, de asemenea, un orator puternic și se prezintă ca un om al poporului”.

Într-un semn că junta sa, aliată cu Rusia, a făcut unele progrese pe frontul economic, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială au dat o evaluare în general optimistă.

Într-o declarație de la începutul lunii aprilie, FMI a transmis că, în ciuda unui mediu „umanitar și de securitate dificil”, economia ar trebui să rămână „robustă” în 2025, iar regimul a făcut „progrese lăudabile” în ceea ce privește creșterea veniturilor interne, limitarea cheltuielilor cu salariile din sectorul public și creșterea cheltuielilor pentru educație, sănătate și protecție socială.

În ceea ce privește Banca Mondială, aceasta a afirmat că inflația a crescut de la 0,7 % în 2023 la 4,2 % în 2024, însă rata sărăciei extreme, care se referă la persoanele care trăiesc cu mai puțin de 2,15 dolari [1,61 lire sterline] pe zi, a scăzut cu aproape două puncte procentuale, la 24,9 %, datorită „creșterii robuste” din sectoarele agriculturii și serviciilor.

Conform Raportului privind dezvoltarea umană 2023/2024, Burkina Faso este clasificată ca având un nivel scăzut de dezvoltare umană și ocupă locul 185 din 193 de țări în Indicele de dezvoltare umană. S-a clasat pe locul 149 din 167 de țări în Indicele Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă 2024, iar în Indicele Sărăciei Multidimensionale, 64,5% din populație este săracă multidimensional.

Cu toate acestea, economia este foarte promițătoare. Cercetările recente efectuate de echipa African Futures and Innovation a Institutului pentru Studii de Securitate arată că economia Burkina Faso ar putea crește cu o rată medie de 8% între 2025 și 2043.

Acest fapt s-ar traduce printr-un PIB pe cap de locuitor cu 1 120 USD mai mare decât previziunile în scenariul de status quo și ar reduce sărăcia din punct de vedere al veniturilor la doar 2,6 % din populație. Aceasta înseamnă că 2,4 milioane de burkinabezi ar putea ieși din sărăcie până în 2043.

În ciuda acestor rapoarte din partea instituțiilor financiare cu sediul în SUA, relațiile cu Franța și America au fost înghețate.

Un exemplu recent a fost afirmația șefului Comandamentului SUA pentru Africa, generalul Michael Langley, conform căreia Traoré folosește rezervele de aur ale Burkina Faso mai degrabă pentru protecția juntei sale decât în beneficiul națiunii.

Aceasta părea să fie o referire la opinia de lungă durată a SUA și a unora dintre aliații săi africani, conform căreia forțele ruse îl sprijineau pe Traoré în schimbul unei participații în industria aurului din Burkina Faso – subminând imaginea conducătorului militar ca lider care a expulzat trupele franceze în 2023 pentru a revendica suveranitatea țării.

Comentariile generalului Langley, făcute la începutul lunii aprilie, în timpul unei audieri în cadrul unei comisii a Senatului SUA, au declanșat o revoltă în rândul susținătorilor căpitanului, care au avut sentimentul că eroul lor a fost defăimat.

Situația s-a agravat și mai mult când, la scurt timp după aceea, junta burkinabé a declarat că a dejucat un complot privind organizarea unei lovitură de stat, susținând că complotiștii se aflau în țara vecină, Coasta de Fildeș – unde generalul Langley a efectuat apoi o vizită.

„După minciunile lui Colin Powell, Irakul a fost distrus. (n.r. Invazia americană în Irak s-a făcut sub pretextul că aici se produceau arme nucleare, „demonstrat” printr-o eprubetă cu așa zise dovezi prezentată de fostul secretar de stat american în fața Consiliului ONU, ulterior administrația americană admițând că a mințit și că Irakul nu producea acest tip de arme), Barack Obama a mințit și Gaddafi a fost ucis. Dar de data aceasta, minciunile lor nu ne vor afecta”, a declarat un protestatar, muzicianul Ocibi Johann, pentru agenția de presă Associated Press.

Mitinguri de solidaritate cu Traoré au avut loc și în străinătate, inclusiv la Londra, în aceeași zi.

Ulterior, acesta a accesat rețelele de socializare, postând în franceză și engleză, pentru a-și exprima recunoștința față de cei care i-au împărtășit viziunea „pentru o nouă Burkina Faso și o nouă Africă”, adăugând: „Împreună, în solidaritate, vom învinge imperialismul și neocolonialismul pentru o Africă liberă, demnă și suverană”.

Este imposibil de spus cum se vor încheia lucrurile pentru tânărul căpitan, însă acesta – împreună cu liderii militari din Mali și Niger – au zguduit cu siguranță Africa de Vest, iar alte state le-au urmat exemplul ordonând forțelor franceze să plece.

Cei trei vecini conduși de militari s-au retras, de asemenea, din gruparea regională de comerț și securitate Ecowas, și-au format propria alianță și au pus capăt comerțului liber din regiune anunțând impunerea unui tarif de 0,5 % pentru bunurile care intră în țările lor.

Aikins a declarat că Traoré ar putea învăța de la alții, arătând că atunci când Rawlings a preluat puterea în Ghana, la vârsta de 32 de ani, era cunoscut drept „Junior Jesus”, dar după 19 ani a lăsat o moștenire mixtă – nu a reușit să stopeze corupția, deși a contribuit la crearea unei democrații „durabile”.

Pentru o „moștenire durabilă”, Aikins a spus că Traoré ar trebui să se concentreze pe obținerea păcii și pe construirea unor instituții de stat puternice pentru a aduce buna guvernare, mai degrabă decât „personalizarea” puterii și reprimarea disidenței.