În plin scandal al mitei date timp de opt ani unui inspector din ANAF, vicepremierul Dragoș Anastasiu a susținut o conferință de presă, menită să clarifice toate aspectele de care a fost acuzat în ultimele zile. După ce a prezentat întâmplările de care este acuzat, Anastasiu a anunțat că demisionează din funcția de vicepremier.

• 40% dintre românii de 25-34 de ani continuă să stea cu părinții pentru că nu-și permit să cumpere o casă
• Băsescu: Nu merge cu „premier surogat”!
• Înalta Curte așteaptă instalarea noului guvern pentru a putea dialoga în privința legii salarizării
• Constantin Toma demisionează din funcțiile deținute în PSD: Regret!
• CNAS, acuzată că încalcă în mod flagrant drepturile pacientului

El a susținut că nu este „șpăgar”, întrucât este un om integru.

Referindu-se direct la scandalul care l-a adus în centrul atenției, Anastasiu a arătat că dosarul penal privind mita către o funcționară ANAF nu este o noutate și că acesta era „public și cunoscut” încă de la momentul în care a fost numit consilier onorific la Cotroceni, în perioada interimatului lui Ilie Bolojan, dar și când a fost cooptat de echipa președintelui Nicușor Dan.

„Dosarul era în spațiul public de ani de zile. Când am fost chemat la Cotroceni, când am rămas în echipa prezidențială, dosarul era cunoscut. Nimeni nu a fost luat prin surprindere.”

De asemenea, a afirmat că aceia care se bucură de plecarea lui, să nu fie atât de fericiți întrucât reforma va continua.

Vă prezentăm cele mai importante declarații ale vicepremierului Dragoș Anastasiu.

„Am luat câteva zile de gândire înainte să ies, în urma a tot ce s-a întâmplat în spațiul public cu privire la persoana mea. O dată pentru a acumula cât mai multe informații, pentru a da răspunsurile la cât mai multe întrebări și pentru a reflecta cu privire la cea mai bună decizie pe care ar trebui să o iau eu pentru a nu periclita imaginea guvernului României”.

„Aș vrea să încep cu contextul: un guvern care e de o lună instalat, condus de premierul Ilie Bolojan care este extrem de angajat și de ferm pentru a face reformele de care România are nevoie. Suntem obligați la reforme, pentru că situația bugetului este una extrem de dură, de tensionată. Am avut un deficit de 9,3% și anul acesta ne îndreptăm către 10% dacă nu luăm măsuri. A fost necesară o frână de mână trasă brusc pentru ca agențiile de rating să nu ne degradeze. Sigur că această frână de mână a lovit în multe categorii în modul în care guvernul a acționat, deși nu a dorit să afecteze sporurile, pensiile, bursele, studenții, profesorii. Deci au fost multe categorii afectate. A fost un lucru nedorit, dar extrem de necesar”.

„A apărut și persoana mea în joc, într-un grup de lucru. Mă așteptam să nu fie multe aplauze. S-au pus toate reflectoarele pe mine, dar nu este ceva să nu mă fi așteptat. Atunci când deranjezi, lumea reacționează. Acesta este și motivul pentru care au plecat o serie de atacuri. De aici și atacurile la grupul de experți care nici nu se formase. Ei au altă gândire și alte viziuni cu privire la indicatorii de performanță la care ar trebui să ne raportăm”.

„Dosarul care mă vizează era deja cunoscut în spațiul public. Nu am venit să mă poziționez ca victimă, pentru că nu este cazul.

Aș vrea să vă dau câteva explicații. O să încep cu contextul anilor 2005-2006, 2009, așa cum le-au avut companiile conduse de mine în acea perioadă. Am avut o companie care făcea transferuri internaționale în toată Europa. E o activitate care e în așa fel reglementată încât e necesară rambursarea de TVA. Trei ani de zile, compania mea a fost anchetată de poliția economică cu suspiciunea de evaziune fiscală. S-a constatat la un control la graniță, la câteva autocare ale subcontractorilor că nu s-ar fi dat bilete unor pasageri. Și s-a ajuns la concluzia că trebuie verificate 500.000 de bilete din ultimii ani. Era un munte de bilete, de cutii. Le-au cărat la Poliția economică și ne-au solicitat să detașăm un om care să fie prezent la verificări. Lucrul acesta a durat trei ani. După un anume timp am întrebat ce anume caută și ne-au spus că vor să compare numărul de bilete pe care noi le avem în evidențe cu evidența Poliției de Frontieră. Rambursarea de TVA către compania noastră a fost blocată, că așa era atunci. Depășisem deja un milion de euro. Venise criza financiară și mergeam cu doar jumătate de autocare. Situația companiei era absolut dezastruoasă, motiv pentru care am tot încercat să urgentăm finalizarea anchetei.

După 3 ani am fost chemați și ni s-a spus că nu au ce să ne reproșeze.

Am zis ok, bun, dați-ne rezoluția finală ca să mergem la ANAF să ne recuperăm TVA-ul! Am fost privit în ochi și mi s-a spus că nu pot închide ancheta fără niciun rezultat, așa că mi s-a spus că vor să înceapă urmărirea penală împotriva mea, pentru că s-a lucrat prea mult la acel dosar. Am fost chemat la Parchet și mi s-a spus că nu au ce să facă cu acel dosar. Am dat scris o declarație și peste două săptămâni s-a închis dosarul. Acesta este contextul în care, în 2009, vine ANAF cu persoana inculpată și începe control de fond pe 5 ani. Peste 4 luni au venit colaboratorii și mi-au spus că totul pe contabilitate este foarte bine, dar că ar fi niște probleme pe ștatele de plată. Ar fi fost sumele plătite către ANAF, dar nu se legau fix pe evidențele de la ANAF. Inspectoarea ne-a spus că e grav, că s-ar putea să fie lucruri foarte grave și că nu poate să fie închis dosarul și că trebuie să închidă dosarul, dar are o propunere constructivă.

Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani de zile, 20.000 de călători peste tot în Europa, care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu autocarele acasă, sau să dau curs șantajului, propunerii și să închidem dosarul.

Am avut acea discuție și mi s-a spus așa: Avem două variante, ori suspendăm controlul, vă uitați pe ștatele de plată cu mii de persoane timp de cinci ani și vedem ce iese, sau închidem acum controlul și recomand o firmă care se va ocupa de aceste lucruri, va dura câteva luni, dar eu am încredere în această firmă că va face totul astfel încât să avem evidențele la zi. Și acesta este un moment în care a trebuit să iau o decizie. Ce facem?

În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă. Asta a fost decizia pe care am luat-o la momentul respectiv. Partenerul meu a semnat un contract pe una din firmele noastre. De aici încolo lucrurile sunt clare în rechizitoriul pe care toată lumea îl are, dar pe care eu nu l-am avut la momentul respectiv”.

„Ce anume s-a întâmplat ulterior și ideea că a durat foarte mult până când partenerul meu a mers la DNA și a denunțat? Au fost niște încercări de rezolvare a problemei, câteva luni, nu au fost de succes, după care nu s-a mai întâmplat nimic. Colaboratorii mei au refăcut toate ștatele de plată, om cu om, bob cu bob, pentru ca, la final, să vedem că sumele plătite de noi către statul român au fost mai mari decât trebuia.

La un moment dat au început solicitări de excursii din partea funcționarului de la ANAF care s-au soldat cu facturi neplătite patru ani. Eu nu am avut informații că aceste facturi erau neplătite și acest lucru a explodat. Am întrebat de ce, și mi s-a spus că acea persoană a mai venit în control și de fiecare dată, cu aceeași severitate, cu aceleași țipete, cu aceleași amenințări, a introdus acest sistem de teroare care a generat frică, de a pune presiune pe rezilieri, pe facturi etc. În momentul în care eu am aflat aceste lucruri și am pus la cap toate informațiile, am decis împreună cu partenerul meu să spunem adevărul. El a depus denunțul, eu am fost martor. Am știut, mi-am asumat acest lucru într-o situație de foarte mare criză”.

„Există două tipuri de șpăgi în România: șpăgi de supraviețuire și șpagă de îmbogățire. În anii ’90 șpaga era cu plicul sau cu geamantanul. Din anii 2000 lucrurile s-au mai modernizat: se merge cu contracte de consultanță sau cu alte variante de acest tip. Din punctul meu de vedere, ce s-a întâmplat aici, totul a fost în zona de supraviețuire.

 În toată această perioadă compania mea a plătit 75.000.000 de lei taxe la stat. Noi nu am făcut în nicio secundă evaziune fiscală.

Avem toate veniturile înregistrate, toate salariile plătite oficial, spre deosebire de foarte multe firme unde se plătesc salariile la minim pe economie plus un plic.

„Nu eu am semnat un denunț, eu am fost martor și așa se vede în tot rechizitoriul și în tot ce găsiți despre acest dosar. Eu nu am mințit că am fost martor. Că de aici încolo există interpretări, că se asimilează declarații, nu vreau să contrazic. E foarte posibil, dar asta a fost ce am știut eu, ce am făcut eu. Partenerul meu a semnat contractul, a făcut denunțul. Eu nu am avut date în prima instanță. Când le-am avut, am făcut pasul spre a spune adevărul”

„Statul român are în momentul de față miliarde de euro datorii la firmele private. Vă dau exemple: rambursarea plății pe concediile medicale de iarnă, plata către companiile de energie care au făcut plafonarea și sunt neplătite. Am sunat ieri doi constructori mari și mi-au spus așa: avem împreună, 1.5 miliarde de lei nefacturați pe lucrări pe care noi le-am făcut deja și alt miliard facturat și neplătit. Am întrebat de ce nu facturați. Mi s-a răspuns că nu sunt bani și ne încărcăm și cu TVA. Acesta este modul în care statul român acționează în relația cu privații. Intrarea mea în guvern a avut de-a face cu acest lucru. Eu vă mai pot da și alte exemple, până mâine, dacă vreți”.

„Am trăit mulți ani în Germania, dar m-am întors și nu regret. România e o țară plină de oportunități, dar ratată de noi toți. I-am spus premierului dacă vreau să am impact și am spus că vreau să fac acest pas, atât timp cât pot să ajut. În acest climat, mie imi este foarte clar că nu mai pot să ajut. Indiferent ce aș spune, indiferent ce aș face, va continua procesul de denigrare, bazat pe niște fapte, dar dus extrem. Acesta este motivul pentru care am decis să fac un pas în lateral, în spate, cum vreți să spuneți, și să demisionez. Plecarea mea din guvernul României nu înseamnă că reforma nu trebuie să meargă mai departe. Am făcut pași importanți, pe șapte piloni”. 

„Plecarea mea din guvern nu înseamnă că reformele trebuie să se oprească. Fac un apel public către domnul premier să preia personal conducerea grupului de lucru”. 

Reacții, după demisia vicepremierului

Emilia Șercan – Serviciile au trimis sau nu informări despre Dragoș Anastasiu?

„Dragoș Anastasiu și-a dat demisia, însă niște lucruri ar trebui clarificate de către instituțiile statului.

Administrația Prezidențială, unde a fost mai întâi consilier al președintelui interimar Ilie Bolojan și apoi al președintelui Nicușor Dan, și Guvernul, unde a fost numit vicepremier, au fost informate de către serviciile de informații despre problemele lui Dragoș Anastasiu?

Informările oficiale ale serviciilor sunt necesare tocmai pentru a le aduce la cunoștință decidenților politici eventualele probleme ale celor pe care urmează să îi numească în funcții, pentru a împiedica vulnerabilizarea instituțiilor.

Așadar, serviciile de informații au trimis către Administrația Prezidențială și Guvern informări despre dosarul în care au fost implicați Dragoș Anastasiu și firma lui?

Dacă au trimis, atunci Ilie Bolojan și-a asumat de două ori riscul – o dată ca președinte interimar, iar a doua oară ca premier.

Dacă nu au trimis informarea, de ce nu a fost trimisă? Nu mai există procedura de informare a instituțiilor? Au omis serviciile informarea tocmai pentru a-l lăsa pe Bolojan să-și frângă gâtul cu un astfel de scandal?

Îmi imaginez că nici prin servicii nu sunt mulți oameni fericiți cu reformele inițiate de Bolojan și cu faptul că ar putea pierde serios din influența în câmpurile tactice pe care operează într-un sistem public corupt până în măduva oaselor, haotic și nereformat, condus de prea mulți politicieni șantajabili.

Deci, serviciile i-au informat pe decidenții politici în speța Anastasiu sau nu?”

Dominic Fritz – Demisia, necesară și inevitabilă

„Demisia vicepremierului a fost necesară și inevitabilă. În același timp, este un gest de normalitate, demnitate și asumare care merită respect. Îi mulțumesc lui Dragoș Anastasiu pentru buna colaborare pe care am avut-o în ultimele săptămâni.

Pregătim reforma companiilor de stat și urmează măsuri dureroase împotriva privilegiilor și clientelismului. Lupta pe care o ducem nu este doar de fațadă. Este reală și stârnește și o rezistență pe măsură.

Demisia de azi întărește valorile care stau la baza reformelor Bolojan: dreptate, adevăr și respect pentru reguli egale.”

Ionuț Popescu: Marian Neacșu rămâne în continuare să reformeze statul

„Nu-mi era prea simpatic Dragoș Anastasiu dar acum cred că demisia lui este o pierdere pentru guvern. Că o fi securist, că n-o fi, nu știu, dar cred că era printre cei care putea și-și dorea să miște ceva, mai ales după experiențele povestite în conferința de presă, adică, un antreprenor care a cunoscut pe propria piele ce înseamnă relația cu statul român. Și, sunt convins, mulți antreprenori se regăsesc în întâmplările povestite de Anastasiu.
Sigur, noi suntem imaculați și nu putem accepta pe un astfel de om ca vice-premier. Va trebui să găsim pe altcineva, preferabil tot cu experiențe antreprenoriale, care să fi trecut ca un sfânt, în ultimii 20 de ani, prin mediul de afaceri din România, căruia să nu i se poată reproșa/interpreta în niciun fel tot ce a făcut în ultimele decenii. Mă tem că e imposibil…
Apoi, nu poți să nu judeci prin comparație; presa noastră intransigentă nu are absolut nimic de reproșat că, pe exact aceeași funcție ca Anastasiu, există un mut, un necuvântător, pe care nimeni nu l-a auzit vreodată vorbind, care, culmea, chiar are o condamnare; e vorba de Marian Neacșu. Vezi pe fața lui (dacă nu vorbește, te uiți la fața lui, cum altfel să afli ce are în cap) ce de idei are de reformare a statului și mai ales vezi și ce capacitate are de a face acest lucru. Și, totuși, nimeni nu i-a cerut demisia. Între Neacșu și Anastasiu, e clar, Anastasiu trebuia să plece, Neacșu duce mai departe reformarea statului…”

Petrișor Peiu – Este rușinos și imoral faptul că Ilie Bolojan și Nicușor Dan se înconjoară de astfel de oameni

„Domnul Anastasiu a ținut morțiș să ne convingă că albul e negru și că ziua este noapte chiar și în ultima sa apariție. El susține că a dat o șpagă de supraviețuire. Dar uită să spună că, în timp ce se lupta să supraviețuiască, stătea la masă cu toți președinții și premierii pe care i-a avut România în acea perioadă. El nu era un simplu patron, ci era patronul care chefuia cu Nicu Gheară și care prezida reuniuni în care miniștrii și premierii erau invitați.

Confuzia voită creează ambiguitate și relativizează valorile societății democratice. Dragoș Anastasiu a încercat să ambiguizeze totul. Dar majoritatea dintre noi știm că el nu are dreptate. Nu este corect să dai șpagă, nu este corect să minți, nu este corect să nu plătești taxele conform legii. Da, domnule Anastasiu, corect este să îți plătești taxele și să nu mituiești funcționarii publici.

Dacă admitem justificările lui Dragoș Anastasiu, oameni buni, nu vom face decât să relativizăm adevăratele valori ale lumii democratice: respectarea legilor, conduită corectă și afaceri cinstite.

Românii nu au nevoie de predicile unuia care a mituit timp de opt ani un funcționar public. Românii au nevoie ca astfel de indivizi să dispară din viața politică!

Nu în ultimul rând este rușinos și imoral faptul că Ilie Bolojan și Nicușor Dan se înconjoară de astfel de oameni, îi protejează și îi promovează la vârful statului.

Domnilor Dan și Bolojan, uitați-vă în ochii studenților și elevilor și explicați-le de ce îi promovați pe unii precum Dragoș Anastasiu sau Marian Neacșu (celălalt certat cu legea dintre vicepremieri)! Credeți, domnilor Dan și Bolojan, că astfel îi veți determina pe tinerii noștri să nu plece din țară?“

Alina Gorghiu – Credibilitatea este mai importantă decât orice nume din Guvern

„Dragoș Anastasiu și-a dat demisia – singura reacție corectă, lucidă și sănătoasă, menită să protejeze credibilitatea guvernului și a reformelor. Credibilitatea este mai importantă decât orice nume din Guvern.

Reformele sunt grele, cu costuri imediate, dar cu beneficii pe termen mediu și lung. Ele sunt absolut necesare pentru ca statul să iasă din criza în care se află.

Pentru PNL integritatea nu este negociabilă și nici selectivă. Avem suficiente resurse interne – profesioniști și oameni integri – care pot duce mai departe aceste schimbări.

Reforma nu e doar despre cifre și companii, e despre încredere.

P.S. Au existat și câteva reacții care merită menționate la capitolul „Așa nu”. De dragul consecvenței în viața publică – dacă nu din alte motive. Iar, reacția târzie la o astfel de criză ar trebui să fie o lecție.”

Adriana Săftoiu – Totul a sunat… după mine, potopul

„De la tribuna oficială, statul tocmai a fost făcut praf. ANAF, cel puțin e nimicit. Normal, după așa declarații, toți ar trebui luați și anchetați.

Acest modus operandi pe care l-a descris Dragoș Anastasiu și despre care spune că mai funcționează nu poate rămâne doar la nivelul declarațiilor de presă. Aceste declarații presupun că au fost aduse la cunoștinta premierului. Cumva totul a sunat… după mine potopul. Să vedem cine ridică cartoful fierbinte.”