Vestea trecerii în neființă a ambasadorului Gheorghe Dinică a adus un val de tristețe în rândul celor care l-au cunoscut și au lucrat alături de el. Pentru diplomația românească, dispariția sa înseamnă pierderea unei personalități formate în spiritul rigorii și al bunului-simț profesional.
- Acordul Mercosur a intrat în vigoare
- Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
- Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
- Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.
- Din fabrica Philip Morris România de la Otopeni spre 54 de țări, pe 5 continente
În anii în care România își afirma tot mai clar parcursul european, Gheorghe Dinică s-a aflat printre cei care au pus bazele unui protocol modern și credibil.
A avut un rol esențial în consolidarea imaginii țării în exterior, fiind recunoscut pentru capacitatea lui de a gestiona situații delicate cu eleganță și calm.
L-am cunoscut nu doar ca pe un profesionist remarcabil, ci și ca pe un om atent cu cei din jur și dispus să ofere ajutor ori de câte ori cineva avea nevoie.
Am colaborat în vremea în care am condus Ministerul de externe dar si, ulterior, la Palatul Victoria. Era o perioadă în care protocolul de stat își avea „sediul” la MAE și coordona activitățile de protocol si la guvern si la Cotroceni. Spre exemplu, cine trebuia să participe din instituțiile statului la o recepție oferită de un anumit ambasador străin. Sigur, erau unele complicații si în organizarea vizitelor în străinătate. A avut un rol esențial în colaborarea „pașnică” dintre ele!
Sub coordonarea sa, Clubul Diplomatic a cunoscut o revitalizare care i-a readus statutul de instituție reprezentativă pentru mediul diplomatic. După ce, la Revoluție, salariații de acolo hotărâseră să „privatizeze” Clubul!
Diplomații români nu sunt adesea în lumina reflectoarelor, însă contribuția lor a fost decisivă pentru modernizarea serviciului extern. Gheorghe Dinică s-a numărat printre acești oameni care, fără a căuta vizibilitate, au contribuit la transformările profunde ale societății românești și la consolidarea respectului de care România se bucură în relațiile internaționale.
Astăzi îl comemorăm cu recunoștință, conștienți că moștenirea sa profesională și umană va rămâne un reper pentru cei care îi vor urma.
Dumnezeu să-l odihnească!
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
