Parteneriatul public-privat. Ce puteam și de ce n-am vrut…

Un prejudiciu imens a fost adus economiei românești atunci când parteneriatul public-privat (PPP) a fost asociat – în mod nemijlocit și nenuanțat – corupției  și a fost declarat non-grata. Q Magazine a întrebat oficiali și avocați specializați cum poate recupera România acest instrument menit nu doar să finanțeze proiecte mari de infrastructură, ci și să credibilizeze relația statului cu mediul privat.

• Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
• Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
• Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.
• Din fabrica Philip Morris România de la Otopeni spre 54 de țări, pe 5 continente
• Putin și Trump, convorbire telefonică „prietenoasă, sinceră și practică”

Ani de zile, din diferite motive, ideea de PPP a apărut adesea și a avut sonoritate în luări de cuvânt, dar nu în viața economiei noastre.

S-a relansat cu multă vigoare astăzi, în condiții de deficit bugetar, când PPP este singura variantă a României de a realiza obiective de infrastructură majoră, catalizatoare de progres economic sau de bine social. 

Trebuie clarificat faptul ca PPP nu este o instituție juridică, ci un concept quasi-economic și quasi-juridic, un derivat de concesiune. PPP este un termen-umbrelă pentru multiple structuri contractuale, subsumate definiției parteneriatului public-privat. 

Ca modalitate de atribuire (de selecție a investitorului privat), PPP este un contract de achiziție publică, dar, în substanță, se deosebește fundamental de acesta prin complexitatea obiectului (care, în mod obligatoriu, include și o componentă de finanțare) și a riscurilor asumate de partenerul privat. De asemenea, durata foarte îndelungată a unui PPP, în sine, profilează foarte diferit parteneriatul public-privat de toate formulele contractuale cu care se înrudește.

Simplificând în scop ilustrativ, să luăm exemplul unui spital. Poți angaja (printr-o procedură de achiziție publică) un proiectant, îi dai tema, lucrezi cu el alături, primești rapoarte, propuneri de optimizare de costuri, verifici, obiectezi, confirmi, recepționezi, plătești. Repeți procedura cu un antreprenor general (și angajezi și un manager de proiect), inspectezi fiecare fază a construcției, semnezi procese verbale de recepție, obiecțiuni, remedieri ale defectelor, verifici asigurări, îl plătești apoi tot prin achiziție publică, procuri toate echipamentele necesare. La sfârșit dai în folosință spitalul sau, cum se mai întâmplă, poate mai stă câțiva ani nefolosit. 

Se poate, însă, gândi o structură de PPP în care partenerul privat asigură totul: finanțare (o mare parte), proiectare, construcție, dotare cu echipamente, operare și mentenanță a spitalului timp de, să spunem, 25 de ani. Acea parte a finanțării asigurată de investitor, inclusiv pentru funcționarea și întreținerea spitalului va fi recuperată din chiar exploatarea spitalului. Prin urmare, opțiunea de a nu exploata spitalul nu există, pentru că doar astfel se poate rambursa finanțarea asumată de către partenerul privat.

Contractul de parteneriat public-privat va trebui construit ca o structură juridică aptă să asigure derularea îndelungată a acestui puzzle cu mulți actori și multe riscuri de identificat, echilibrat și gestionat într-un context economic, social, geo-politic a cărui capacitate de prefacere se accelerează istoric. 

Av. Adriana I. Gaspar

Adriana I. Gaspar și Adina Chilim-Dumitriu, avocați specializați la Casa de Avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), au explicat pentru Q Magazine ce ar fi însemnat instrumentul parteneriatului public-privat pentru economia României și cum ar fi fost el chiar sursă de inspirație pentru bune practici atât pentru instituțiile statului, cât și pentru mediul privat.

Ce avantaje juridice oferă un PPP față de o achiziție publică clasică, în special pentru proiectele mari de infrastructură sau energie? Bazat pe performanță, alocarea riscurilor și eficiență economică.

ADRIANA I. GASPAR / ADINA CHILIM-DUMITRIU: Un PPP aduce, în primul rând, resurse pe care autoritatea contractantă (ministerul, primăria, etc.) nu le are la un moment dat: resurse de know-how pentru proiecte extrem de complexe, pe care instituția publică respectivă nu le poate avea; chiar beneficiind de consul-tanți adecvați, dezvoltarea și gestionarea de proiecte de mare magnitudine și tehnicitate depășește în mod firesc competențele funcționarilor publici; și resurse financiare, atunci când nici trezoreria și nici capacitatea de îndatorare nu mai pot susține dezvoltarea unor proiecte mult-necesare. 

Cu tot respectul pentru eforturile unora dintre primăriile acestei țări, cum ar putea să se compare, ca performanță calitativă și eficiență (și lăsând la o parte orice alte criterii), un aeroport operat de compania administrației locale și unul exploatat de un operator de aeroporturi? Și cum s-ar putea asigura capacitățile necesare, atât la nivel granular, cât și la nivel integrator, în mod simultan, pentru proiecte din domeniul infrastructurii de sănătate, energetice, de mobilitate și de – să spunem – comunicații? Cum se poate atașa funcțiilor din administrația publică răspunderea pentru dezvoltarea și implementarea unor asemenea proiecte prin forța proprie la nivelul de randament al competitorilor profesioniști?

Cu o întârziere estimată deja la circa 100 de miliarde de dolari SUA în investiții de infrastructură de primă necesitate și cu un dinamism care face din fiecare proiect aproape o premieră, este probabil că proiectele fezabil a fi dezvoltate ca PPP trebuie fie derulate astfel.

Av. Adina Chilim-Dumitriu

Cum asigură un PPP transparență, control și protecția interesului public, astfel încât statul și cetățeanul să fie în avantaj?  

Sub aspectul protecției interesului public în multiplele sale forme, inclusiv ale eficienței administrării fondurilor publice și calității serviciului sau ale potențării concurenței pe piață, nu există diferențe între achizițiile publice tradiționale și un proiect dezvoltat în regim de PPP, care urmează, în egală măsură, procedura de achiziție publică. 

Transparența în toate etapele procedurii este principalul garant al respectării tuturor principiilor și valorilor protejate prin reglementările stricte, la nivel de directive europene și de legislație națională, adesea mult mai restrictivă decât directivele. 

Statul și cetățeanul – protejați fiind, dacă se respectă legea și bunele practici – nu sunt însă și nu trebuie să fie într-un avantaj față de partenerul privat care s-ar afla într-un dezavantaj, căci dacă ar fi așa ar dispărea interesul investitorului pentru proiect.

Un contract bun este un contract care ține părțile într-un echilibru de drepturi și obligații reciproce, care stimulează performanța și previne apariția de blocaje și litigii. Un contract lipsit de randament economic nu va atrage investitori privați sau, chiar și mai rău, după o cheltuială importantă de resurse în dezvoltarea sa, va eșua. Proiectele care, prin natura lor nu sunt viabile din punct de vedere comercial, nu vor putea fi dezvoltate într-o structură contractuală de parteneriat public-privat pentru că nu pot atrage investitori. 

Cum asigură un PPP transparență, control și protecția interesului public, astfel încât statul și cetățeanul să fie în avantaj?  

Pentru proiectele structurate ca PPP unde autoritatea contractantă nu datorează plăți înainte de finalizarea și punerea în funcțiune a obiectivului, finanțarea aferentă nu se va înregistra ca datorie publică și nu va adânci deficitul deja greu sustenabil al României.

În ce măsură pot PPP reduce presiunea pe bugetul statului și de ce este acest model important? 

Pentru rațiuni istorice și în considerarea imperativelor naționale, dar și a atractivității comerciale, este de așteptat ca proiectele de infrastructură de transport (toate modurile de transport și facilitățile inter-modale), energetică și de sănătate să se afle pe lista de priorități a căror pregătire se va finaliza curând. 

Care sunt cele mai frecvente temeri legate de PPP și cum le poate demonta cadrul juridic actual?

Probabil că inamicul de neînlăturat al proiectelor derulate în regim de PPP este costul – vorbim atât despre costul dezvoltării acestora (de ambele părți ale mesei), cât și de costul finanțării și de costul asumării unor riscuri.

Cum pot parteneriatele public-private deveni un instrument esențial pentru România în context european, în care, în UE, sunt necesare investiții masive, de 750-800 miliarde, anual, conform raportului despre competitivitate semnat de Mario Draghi?

Credem că o condiție sine qua non este pregătirea cu deosebită acuratețe a studiului de fezabilitate, iar o a doua este derularea acestor proiecte cu cei mai buni specialiști, astfel încât să se înceapă cu un succes și să se re-credibilizeze PPP românesc.

Există analize care arată că fiecare 100 km de autostradă aduc, în medie, 500.000 mp de spații industriale, ceea ce, la rândul lor, se traduce în volume suplimentare de producție și distribuție pentru România și țările din regiune.

Bogdan Ivan Gruia: Un PPP permite o alocare mai eficientă a resurselor tehnice

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan Gruia, a evidențiat pentru Q Magazine că printre avantajele unui parteneriat public-privat este și acela că statul „nu mai suportă singur toate incertitudinile unui proiect de anvengură.”

„În primul rând, un PPP permite o alocare mai eficientă a riscurilor tehnice, de construcție, de operare sau chiar o parte din riscurile financiare care pot fi transferate către partenerul privat, care are expertiza și flexibilitatea necesară pentru a le gestiona. În acest fel, statul nu mai suportă singur toate incertitudinile unui proiect de anvergură.

În al doilea rând, PPP-urile facilitează o abordare bazată pe indici de performanță. 

Contractele sunt concepute astfel încât plata către partenerul privat depinde de îndeplinirea unor indicatori clari de calitate, disponibilitate și eficiență. 

Acest model reduce riscul întârzierilor sau al lucrărilor neconforme, ceea ce este esențial în sectorul energetic, unde orice deviere poate avea impact național”, a declarat Bogdan Ivan pentru Q Magazine.

Ministrul arată că un alt avantaj semnificativ este eficiența economică. Prin integrarea într-un singur contract a proiectării, finanțării, construcției și operării, se creează stimulente pentru optimizarea costurilor pe întreg ciclul de viață al proiectului. În comparație cu achizițiile publice clasice, unde accentul cade pe costul inițial, parteneriatul public- privat urmărește costul total al infrastructurii pe termen lung. „În final, acestea permit accelerarea implementării marilor investiții. Pentru proiectele energetice strategice — cum ar fi producția din surse regenerabile, modernizarea rețelelor sau infrastructura de transport al energiei — acest model poate reduce presiunea asupra bugetului de stat și poate mobiliza capital privat într-un mod sustenabil și responsabil”, arată Ivan.

Ministrul evocă exemplul Regatului Unit care a implementat cu succes un parteneriat public-privat unic în Europa pentru dezvoltarea și operarea infrastructurii de transport al energiei electrice provenite din parcurile eoliene offshore (linii, stații de conversie, interconexiuni). 

„În cadrul acestui model, riscurile tehnice și operaționale au fost transferate consorțiilor private, care au proiectat, finanțat, construit și apoi operat activele pentru perioade de 20–25 de ani. Performanța este monitorizată strict, iar plata către operatorii privați este condiționată de disponibilitatea și eficiența rețelei offshore. Nerespectarea indicatorilor duce direct la diminuarea plăților. Statul nu a suportat costul investiției inițiale: infrastructura a fost finanțată privat, iar autoritatea națională efectuează plăți reglementate, eșalonate, pe întreaga durată a operării.”

Nu în ultimul rand, contractele prevăd mecanisme juridice sofisticate: obligații de mentenanță, penalități automate, reguli clare pentru transferul activelor în proprietatea statului la finalul perioadei, precum și un regim de renegociere strict reglementat.

„Acest model de parteneriat public-privat a permis Regatului Unit să dezvolte rapid una dintre cele mai mari rețele offshore din lume, cu investiții private de peste 10 miliarde GBP, reducând presiunea pe buget și garantând standarde tehnice ridicate”, arată ministrul Energiei.

Ivan este de părere că transparența, controlul și protecția interesului public sunt elemente esențiale atunci când vorbim despre orice parteneriat public-privat, mai ales în domeniul energiei, unde proiectele au impact național. În cadrul unui astfel de proiect, aceste garanții sunt asigurate printr-un set de mecanisme juridice și instituționale foarte clare. „Proiectele în parteneriat public-privat trebuie lansate prin proceduri transparente, anunțuri publice și selecție competitivă, cu documentație determinată (faze de selecție, RFQ/RFP) — ceea ce reduce riscul clientelismului.

Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, vicepremierul Tánczos Barna și Bogdan Ivan Foto Gov.ro

În plus, structura contractuală a unui PPP este mult mai detaliată decât în achizițiile publice clasice. Există obligații explicite privind raportarea financiară, indicatorii de performanță, standardele tehnice și obligațiile de mediu. Toate acestea sunt monitorizate pe întreaga durată a contractului, nu doar în faza de execuție. Această monitorizare continuă asigură statului un control direct asupra modului în care este implementat proiectul.

Legislația actuală cere evaluări riguroase de fundamentare — de la analiza cost-beneficiu până la verificarea raportului optim de alocare a riscurilor. Aceste etape previn situațiile în care interesul public ar putea fi compromis și garantează că proiectul este justificat economic și social, asigurându-se astfel că decizia de a iniția PPP vine după o evaluare reală a rentabilităţii, riscurilor şi sustenabilităţii pe termen lung”, declară Bogdan Ivan.

În cazul în care proiectul implică plăți ale statului / partenerului public, studiul trebuie să arate clar capacitatea autorității publice de a gestiona obligațiile în legătură cu datoria publică şi impactul asupra finanţelor publice.

„Obligativitatea de a evalua impactul asupra datoriei/deficitului public protejează interesul public și contribuabilul”, arată ministrul Energiei. 

„De asemenea, dacă indicatorii de calitate sau eficiență nu sunt respectați, plățile sunt ajustate sau suspendate. Acest sistem de stimulente și penalități reprezintă un instrument foarte eficient pentru protejarea interesului public.

Supravegherea instituțională este critică și definitorie. Cadrul legislativ și instituțional (autoritatea publică contractantă, ministerele, organisme de control financiar și Curtea de Conturi) păstrează competențe de verificare; pe lângă acestea, bunele practici impun publicarea contractelor sau a principalelor agregate financiare pentru monitorizare publică.

Nu în ultimul rând, standardele cerute de instituții financiare (Banca Mondială, BEI etc.) adaugă straturi suplimentare de due diligence și transparență pentru proiectele în parteneriat public-privat finanțate sau garantate internațional. Așadar, aceste parteneriate public-private pot proteja interesul public, dacă sunt proiectate și supravegheate riguros: transparența procesului, justificarea economică și mecanismele contractuale sunt cheia”, explică Bogdan Ivan în dialogul cu Q Magazine.

SALVARE PENTRU BUGETUL DE STAT

Ședința de guvern din 30 decembrie 2025 Foto Gov.ro

Parteneriatele Public-Privat pot reduce semnificativ presiunea asupra bugetului de stat, mai ales în cazul proiectelor mari de infrastructură energetică, este de părere ministrul care administrează în Guvernul Bolojan unul dintre cele mai sensibile domenii pentru economia națională, dar și pentru liniștea socială. Oficialul arată că finanțarea inițială, precum și o mare parte a riscurilor de construcție și operare sunt preluate de partenerul privat și, practic, statul nu mai trebuie să aloce imediat fonduri din buget pentru investiții majore – cum ar fi noi capacități de producție, modernizarea rețelelor sau infrastructura de transport al energiei – reducând necesarul imediat din buget (capex public imediat) și eliberând resurse publice pentru alte priorități naționale.

„Un PPP ajută și la stabilizarea cheltuielilor publice pe termen lung.

Plățile către partenerul privat sunt eșalonate și corelate cu performanța, ceea ce înseamnă că statul plătește doar pentru infrastructură funcțională, în parametri, și nu pentru simple lucrări executate. De asemenea, obligațiile financiare sunt previzibile și pot fi gestionate în cadrul strategiei fiscale multianuale.

Acest model are și o validare internațională solidă. Țări precum Marea Britanie, Franța, Canada, Australia sau state din regiune – Polonia, Turcia, Grecia – utilizează PPP-urile de ani buni pentru proiecte energetice, de transport, sănătate sau educație. Organizații precum Banca Mondială, OCDE și Comisia Europeană subliniază că PPP-urile, atunci când sunt bine structurate, pot accelera investițiile publice fără a afecta imediat deficitul și datoria publică”, arată ministrul. 

În contextul tranziției energetice, relevanța acestui model este și mai mare. Avem nevoie de investiții masive în regenerabile, stocare, hidrogen, rețele inteligente – iar mobilizarea capitalului privat, în paralel cu fondurile publice și europene, este esențială pentru a accelera modernizarea sectorului energetic. 

„PPP-urile oferă cadrul prin care statul își poate păstra controlul strategic, dar poate beneficia în același timp de finanțare, tehnologie și expertiză private. De aceea, acest model este important: nu înlocuiește bugetul de stat, ci îl completează și îl protejează, permițând realizarea unor proiecte necesare dezvoltării economice, fără a compromite stabilitatea fiscală”, declară Bogdan Ivan.

România aplică deja modele similare PPP pentru a atrage investiții private masive în energie. 

Exemple relevante sunt proiectele (fotovoltaice și CCGT) de la Rovinari, Turceni, Ișalnița – SPV-uri cu Petrom, Tinmar și Alro. Deși nu sunt încadrate tehnic ca PPP în sensul strict al OUG 39/2018, proiectele reprezintă un model de parteneriat public-privat autentic, utilizat în sectorul energetic românesc pentru reducerea presiunii pe buget și atragerea de capital privat.

„Chiar dacă nu este încă încadrat formal ca PPP în legislația românească, modelul Rovinari este exact tipul de PPP de facto de care România are nevoie: un proiect energetic mare, finanțat privat, cu impact strategic și cu presiune minimă asupra bugetului public”, spune ministrul.

EXEMPLUL DANEMARCA

Ivan amintește și exemplul unui parteneriat public-privat clasic, din Copenhaga – Danemarca (Copenhagen District Heating System – PPP operațional), considerată un etalon european în utilizarea mecanismelor PPP pentru infrastructură energetică și de eficiență energetică. 

Rețeaua metropolitană de termoficare din Copenhaga, una dintre cele mai moderne și eficiente din lume, este operată de zeci de ani printr-un parteneriat public–privat autentic, după toate regulile modelului european: 

Finanţare mixtă public–privată. Extinderea și modernizarea rețelelor de termoficare, integrarea cogenerării și a surselor regenerabile (deșeuri, biomasă, solar termic) au fost realizate prin investitori privați care au suportat cea mai mare parte a finanțării, în timp ce municipalitatea a contribuit cu active, concesiuni și reglementare. Presiunea directă pe bugetul public a fost redusă semnificativ. 

Plăţi legate de performanţă – operatorul privat este remunerat în funcție de performanța energetică și disponibilitatea sistemului. Indicatori precum pierderile de rețea, eficiența termică, timpii de răspuns sau calitatea serviciului sunt monitorizați permanent. Statul (municipalitatea) plătește doar pentru rezultate, nu pentru costuri.

Alocare clară a riscurilor: riscurile tehnice, de operare, mentenanță și investiții sunt asumate în proporție majoritară de partenerul privat, în timp ce statul păstrează controlul tarifelor și protecția consumatorului – exact modelul de risc pe care îl urmăresc PPP-urile moderne.

Contracte pe termen lung, cu reguli de transfer: infrastructura revine autorității publice în stare funcțională la finalul perioadei contractuale, conform regulilor de handback. Statul nu plătește pentru reînnoirea sistemului, care este responsabilitatea operatorului privat.

Transparenţă publică completă: contractele, mecanismele de tarifare și rezultatele financiare sunt făcute publice anual.

Modelul danez este adesea citat în rapoartele BEI, Băncii Mondiale și Agenției Internaționale pentru Energie ca exemplu de guvernanță în PPP energetic.

UNDE E ROMÂNIA PREGĂTITĂ PENTRU PPP

Bogdan Ivan spune că, datorită maturității pieței, cadrului de reglementare și nevoilor de investiții strategice, sunt câteva domenii în care țara noastră ar putea încheia și mâine parteneriate publice-private. 

„În primul rând, sectorul energiei se află într-o poziție foarte favorabilă. Avem proiecte care necesită investiții masive – de la noi capacități de producție, integrarea surselor regenerabile, soluții de stocare, până la modernizarea rețelelor de transport și distribuție. PPP-urile permit mobilizarea capitalului privat pentru aceste proiecte, iar cadrul legislativ și de reglementare este deja bine conturat, inclusiv prin Legea 178/2010 și OUG 39/2018 privind parteneriatul public-privat, completate de legislația energetică sectorială.

Infrastructura de transport este un alt domeniu pregătit pentru PPP, atât rutier, cât și feroviar. Există deja metodologii, ghiduri și experiență acumulată, iar necesarul de dezvoltare este uriaș. 

De asemenea, proiectele din sănătate – spitale regionale, centre me-dicale integrate, infrastructură de diagnostic – sunt foarte potrivite pentru parteneriate public-private, mai ales acolo unde statul are nevoie de investiții rapide și de standarde operaționale ridicate.

Nu în ultimul rând, sectorul digital și tehnologia informației reprezintă un domeniu în care PPP-urile pot accelera modernizarea administrației publice. Digitalizarea infrastructurii statului, platforme naționale de date, centre de cloud guvernamental și proiecte de securitate cibernetică pot fi implementate eficient prin colaborări cu industria privată, unde expertiza tehnologică este avansată”, arată ministrul Bogdan Ivan în cadrul analizei realizate de Q Magazine. 

Diana Buzoianu, ministrul Mediului, și Bogdan Ivan, în ședința de Guvern din 23 decembrie 2025 Foto Gov.ro

Baza legală care permite acestor proiecte să avanseze rapid este clară și deja funcțională. OUG nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat și normele de aplicare stabilesc proceduri simplificate și flexibile, bazate pe bune practici internaționale — inclusiv evaluarea proiectului, alocarea riscurilor, aprobarea prin hotărâre de guvern și accesul la finanțare privată. În plus, fiecare sector are legislație proprie care sprijină dezvoltarea proiectelor de investiții, de la Legea energiei și legislația ANRE, la reglementările din sănătate, infrastructură și digitalizare.

MITURI

Ministrul Energiei admite însă că, în jurul parteneriatelor public-private, există câteva temeri recurente. Cadrul juridic actual însă oferă instrumente solide pentru a demonta aceste mituri și pentru a proteja interesul public.

Prima temere este legată de riscuri – ideea că statul își asumă prea mult sau că partenerul privat ar putea controla proiectul în mod disproporționat, ducând la pierderea controlului public. Cadrul legal românesc impune însă mecanisme de supraveghere și raportare. Ivan explică faptul că „legislația actuală este foarte explicită: un proiect PPP este valid doar dacă riscurile majore de finanțare, construcție și operare sunt transferate partenerului privat.” Studiul de fundamentare impus de OUG nr. 39/2018 stabilește clar ce riscuri revin fiecărei părți, iar aprobarea proiectului nu poate avea loc fără demonstrarea unei alocări optime. „Statul își păstrează controlul strategic, dar se degrevează de riscurile tehnice și financiare pe care sectorul privat le gestionează mai eficient.”

O a doua temere ține de costuri – percepția că PPP-urile ar fi „mai scumpe” decât achizițiile publice clasice. În realitate, PPP-ul nu urmărește costul minim, ci costul total optim pe întreg ciclul de viață al proiectului. Prin faptul că proiectarea, finanțarea, construcția și operarea sunt integrate într-un singur contract pe termen lung, apar stimulente puternice pentru eficiență și performanță. „Plățile către partenerul privat sunt condiționate de disponibilitate și calitate, ceea ce elimină riscul unor investiții incomplete sau neperformante care ar necesita ulterior cheltuieli suplimentare din partea statului”, spune ministrul.

Cadrul juridic actual – prin clarificări legislative, ghiduri practice și condiții de transparență – poate răspunde oricăror temeri, dacă este aplicat riguros, demontându-le prin trei mecanisme-cheie: transparență contractuală, monitorizare continuă și evaluări ex-ante obligatorii. 

Bogdan Ivan este de părere că fiecare proiect trebuie analizat riguros înainte de lansare, trebuie să aibă indicatori de performanță măsurabili, iar statul să poată ajusta sau suspenda plăți, dacă serviciul nu este livrat conform standardelor. 

Aceste elemente fac ca PPP-urile, atunci când sunt corect structurate, să fie un instrument credibil, modern și sigur pentru dezvoltarea infrastructurii publice.

NOI ȘI EUROPA

Contextul european arată o necesitate fără precedent de investiții (raportul Draghi menționează sume în jurul a 750–800 miliarde EUR anual pentru a restabili competitivitatea și a accelera tranzițiile verde și digitală). Această cifră reflectă atât provocările legate de tranziția energetică, cât și nevoia de modernizare a infrastructurilor critice, domenii în care România trebuie să joace un rol activ și competitiv.

Bogdan Ivan arată că prin utilizarea Parteneriatelor public-private, putem asigura:

„1. Mobilizarea resurselor financiare private: bugetele publice sunt, în mod evident, insuficiente pentru a acoperi toate nevoile de investiții, în special în sectoarele energiei regenerabile, eficienței energetice și infrastructurii digitale. PPP-urile permit atragerea capitalului privat și dispunerea acestuia în mod eficient, reducând astfel povara asupra finanțelor publice și accelerând implementarea proiectelor. PPP devine astfel un instrument de multiplicare a resurselor publice, permițând utilizarea fondurilor publice pentru „de-risking” (garanții, co-finanțare) și atrăgând investitori privați care să asigure o mare parte din finanțare. Acesta este exact mecanismul recomandat de factorii decizionali la nivel european pentru mobilizarea capitalului privat.

2. Transferul de know-how și tehnologie: Parteneriatele cu operatori privați, inclusiv companii inter-naționale cu expertiză solidă, aduc în România tehnologie avansată și management performant, aspecte vitale pentru realizarea cu succes a proiectelor complexe din sectorul energetic și de infrastructură.

3. Creșterea eficienţei și a calităţii serviciilor publice: Implicarea sectorului privat stimulează competiția și inovația, ceea ce duce la optimizarea costurilor și la îmbunătățirea calității serviciilor oferite cetățenilor. În sectorul energiei, aceasta se traduce prin sisteme mai flexibile, mai rezistente și mai orientate spre sustenabilitate.

4. Standardizare și interoperabilitate: Implementarea unor PPP conforme cu bune practici europene (contracte standardizate, criterii de evaluare, transparență) facilitează accesul la finanțare internațională și co-investiții trans-frontaliere.

5. Alinierea cu obiectivele strategice europene: Uniunea Europeană promovează în mod activ PPP-urile ca modalitate de finanțare a proiectelor din PNRR și alte programe structurale. România, ca stat membru, trebuie să valorifice aceste mecanisme pentru a accesa fondurile europene disponibile și a se integra în piețele energetice regionale și continentale, contribuind astfel la obiectivul comun de neutralitate climatică până în 2050.”

OMV Petrom și Complexul Energetic Oltenia (CE Oltenia) au intrat în șantier cu patru parcuri fotovoltaice, după ce proiectele au trecut în faza de construcție, conform anunțului publicat pe 22 decembrie 2025. Proiectele sunt localizate în județele Dolj și Gorj, în perimetrele Ișalnița, Tismana și Rovinari, și însumează o capacitate instalată de aproximativ 550 MW, cu obiectiv de punere în funcțiune în 2026. Portofoliul de 550 MW este unul dintre cele mai mari pachete solare anunțate în ultimii ani în zona Olteniei, regiune asociată tradițional cu producția pe bază de lignit.

Proiectul Rovinari

Din perspectiva PPP, ilustrează: capitalul privat finanțează majoritatea investiției. OMV Petrom aduce finanțarea principală și know-how-ul tehnic necesar realizării parcului fotovoltaic de la Rovinari (≈450 MW). CE Oltenia, companie publică, participă cu active (terenuri, infrastructură) și expertiză locală;

Statul nu angajează buget public pentru construcția propriu-zisă a proiectului;

Distribuirea riscurilor similară unui PPP. Riscurile tehnice, de proiectare, construcție și operare sunt preluate de partenerul privat. Statul participă la riscul comercial proporțional cu participația sa în societatea mixtă, nu integral, ca într-o investiție 100% publică. Aceasta reduce expunerea statului și responsabilitatea financiară directă;

Model financiar pe termen lung. Proiectul este finanțat în logica „project finance” – investiția se rambursează din veniturile generate de producția de energie, nu din bugetul de stat. Presiunea pe bugetul public este practic zero în faza de realizare;

Performanță și eficiență – operarea va fi realizată la standardele industriei private, cu indicatori de performanță clari: eficiență energetică, disponibilitate, mentenanță predictivă.

Statul beneficiază de standarde de performanță superioare fără a finanța singur proiectul;

Aliniere la direcția europeană – proiectul răspunde cerinței UE de mobilizare a capitalului privat pentru tranziția energetică, exact cum indică raportul Draghi (necesitatea anuală de 750–800 mld. EUR investiții).

În ansamblu, România are atât cadrul legal necesar, cât și nevoi de investiții majore în domeniile vitale economice. De aceea, PPP-urile reprezintă un model modern și credibil de accelerare a proiectelor strategice, printr-o combinație echilibrată între controlul public și expertiza privată.

Florin Jianu. Foto Malina Norocea/ INQUAM

Florin Jianu: Legislația este foarte clară în privința atribuirii unui PPP

Florin Jianu,  președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, singura organizație reprezentativă pentru IMM-uri la nivel național, arată că, pe lângă parteneriatul public-privat, tot ceea ce trebuie nu înseamnă doar o reducere a cheltuielilor publice, „datorită aportului financiar al părții private”, ci și distribuirea riscurilor.

„Avantajele generale ale unui PPP sunt, reprezentate de know-how-ul pe care partenerul privat îl aduce în cadrul proiectului și, desigur, partea financiară reprezentată de reducerea cheltuielilor publice, datorită aportului financiar al părții private.

Strict juridic, drepturile și obligațiile sunt cele stabilite prin contract, dar cu avantaje pentru ambii parteneri, referitoare la distribuirea riscurilor între partenerul public și partenerul privat”, arată Jianu pentru Q Magazine.

Jianu, care a lucrat și în administrația publică, fiind ministru pentru Mediul de afaceri, Comerț și Antreprenoriat, precizează că „legislația este foarte clară în privința atribuirii unui PPP, fiind asigurate transparența, controlul și protecția interesului public prin publicarea în SEAP a tuturor anunțurilor, condițiilor, criteriilor privind selecția partenerului privat.”

El notează că nu există nici măcar un singur parteneriat de acest tip în derulare și că evoluția cadrului legislativ din România nu a încurajat realizarea de PPP, introducându-se criterii suplimentare, ceea ce a făcut ca autoritățile publice să fie reținute.

„OUG nr. 38/2018, privind parteneriatul public-privat, practic, nu a produs efecte, iar prin modificările aduse în anul 2024, prin Legea nr. 7 din 5 ianuarie 2024, s-a stabilit ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare, Ministerul Finanțelor să emită ghiduri și metodologii în vederea pregătirii proiectelor de parteneriat public-privat, în conformitate cu bunele practici internaționale. Or, aceste ghiduri au fost publicate în ianuarie 2025, ceea ce înseamnă că, practic, doar din acest an am putea vorbi despre începerea unor posibile PPP.”, spune Jianu

Experiența altor state la nivel european a arătat că, în cadrul unor PPP, au fost cazuri în care partenerul privat a fost optimist în mod nerealist privind gradul de utilizare al infrastructurii (cazul autostrăzilor).

În spațiul european putem vedea exemple de succes ale PPP: în Spania- construirea de autostrăzi, în Grecia -poduri, autostrăzi, sau în Irlanda-rețelele din zonele metropolitane.