Dezvăluire: Președintele Parlamentului libanez încasează 500.000 de dolari pe lună din Iran pentru a sprijini Hezbollah și interesele Teheranului

Președintele Parlamentului libanez, Nabih Berri, primește peste 500.000 de dolari pe lună de la Republica Islamică pentru a sprijini interesele Teheranului și pe cele ale grupării sale aliate Hezbollah din Liban, se arată într-un articol exclusiv publicat de agenția Iran International.

• Emiratele Arabe Unite pǎrǎsesc OPEC dupǎ aproape 60 de ani
• România cumpără prin SAFE blindate fabricate în Ungaria. Fără aprobarea Parlamentului
• Moțiunea de cenzură urmează a fi depusă astăzi. „Domnule Bolojan, ați promovat ideologia unui progresism exacerbat, împotriva intereselor economiei naționale și ale poporului român!”
• Nicușor Dan participă la Summitul Inițiativei celor Trei Mări de la Dubrovnik
• Protest împotriva măsurilor guvernamentale. „Nu mai acceptăm austeritatea suportată exclusiv de cetăţeni, inechitatea, lipsa de respect și taxarea excesivă a muncii”

Oficialii din Teheran spun că sumele sunt menite să „cumpere” unitatea în rândul conducerii șiite din Liban pentru a se asigura că aceasta „acționează în conformitate cu interesele Iranului, nu cu interesele Libanului”.

Nabih Berri nu a comentat informațiile, iar unul dintre consilierii săi a declarat că nu va comenta pe această temă în acest moment.

Nabih Berri a deplâns moartea ayatollahului Ali Khamenei. În necrologul său a transmis: „În fața acestei mari pierderi și plecări, transmitem cele mai calde condoleanțe și binecuvânatări poporului iranian prieten, ….rugându-l pe Dumnezeu Atotputernicul să-l învelească pe marele nostru martir în mila Sa nemărginită și să-i acorde un loc mare în Paradisul Său alături de sfinți, martiri și drepți”.

Potrivit surselor, Berri nu s-a opus public atacurilor Hezbollah asupra Israelului, deoarece nu vrea să riște să-și piardă resursele financiare.

Politicianul, în vârstă de 88 de ani, conduce Mișcarea Amal din Liban și are o influență semnificativă în politica internă și externă a Libanului.

Organizația șiită, formată în anii 1970, rămâne unul dintre principalii actori politici ai țării. Menține legături politice strânse cu Hezbollah și ambele aparțin taberei politice șiite din Liban.

La 1 martie, Hezbollah a vizat Israelul cu un val de rachete în sprijinul Teheranului, ceea ce a dus la o nouă operațiune militară ca represalii din partea IDF.

Chiar de la declanșarea conflictului din Iran, într-o mișcare surprinzătoare, guvernul de la Beirut a cerut organizației Hezbollah să predea armele, să nu mai atace Israelul de pe teritoriul Libanului, armata regulată și oficialii țării fiind singurii care pot decide când și împotriva cui încep operațiuni militare și să rezume la activități politice de partid, Hezollah având chiar reprezentare parlamentară în Liban.

Sursele Iran International au declarat că Berri nu s-a arătat dispus să sprijine eforturile guvernului libanez de a dezarma Hezbollah, deoarece, în schimbul primirii unor sume mari de la Teheran, acesta trebuie „să promoveze măsuri în parlamentul libanez care să se alinieze intereselor Teheranului”.

Forțele armatei au confiscat armele Hezbollah în anumite părți din sudul Libanului, dar înalți oficiali libanezi au declarat că implementarea completă a planului ar putea declanșa tensiuni interne, deoarece Hezbollah a refuzat să predea întregul său arsenal.

Secretarul general al Hezbollah, Naim Qassem, și oficialii Republicii Islamice s-au opus în mod repetat dezarmării grupării.

La 6 martie, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a avertizat guvernul libanez că dacă nu își poate îndeplini angajamentele privind dezarmarea Hezbollah, o va face Israelul, dar Libanul va „plăti un preț foarte mare”.

Teheranul consideră Hezbollah unul dintre principalii piloni ai așa-numitei Axe a Rezistenței – un termen folosit de oficialii iranieni pentru a se referi la grupuri armate aliate precum Hamas, Jihadul Islamic, Hezbollah, Forțele de Mobilizare Populară din Irak și Houthii din Yemen, toate grupările având ca unic obiectiv distrugerea statului Israel.

Într-o declarație făcută joi, 12 martie, premierul israelian Benjamin Netanyahu a avertizat guvernul libanez că Israelul va acționa pentru dezarmarea Hezbollahului „pe teren” dacă Beirutul nu va face acest lucru.

„Am spus guvernului libanez acum câteva zile: vă jucați cu focul dacă continuați să permiteți Hezbollahului să acționeze, încălcând angajamentul dvs. de a-l dezarma”, a declarat Netanyahu într-o conferință de presă.

„A sosit momentul să faceți acest lucru. Dacă nu o veți face, e clar că o vom face noi”, a continuat el.

Întrebat despre soarta liderului Hezbollah Naim Qassem, ca și de cea a anoului lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, Netanyahu a spus ironic „Dacă aș fi agent de asigurări, nu le-aș încheia o asigurare de viață”, anticipând că zilele acestora sunt numărate.

În aceeași notă, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a anunțat ieri că armata israeliană a primit instrucțiuni să-și extindă operațiunile în Liban, după ce Hezbollah a continuat lansarea unei serii de rachete asupra Israelului. Katz l-a avertizat pe președintele libanez Joseph Aoun că, dacă guvernul libanez nu va putea împiedica Hezbollah să atace Israelul, „o va face Insraelul singur”.

De altfel, IDF a atacat joi mai multe centre de comandă Hezbollah din Beirut, Beqaa și alte zone din sudul Libanului.

Atacurile armatei israeliene au avut scopul de a distruge infrastructura și logistica organizației teroriste, care folosește fondurile civililor pentru a promova activitatea teroristă. Aceste atacuri se adaugă celor efectuate împotriva Asociației „Al-Quard Al-Hassan” și adâncesc pagubele aduse Hezbollah.

Potrivit evaluării Centrului de Cercetare și Educație Alma (Israel), în ajunul intrării sale în război la 2 martie, arsenalul Hezbollah includea până la aproximativ 25.000 de rachete și proiectile, în principal cu rază scurtă de acțiune (până la 80 km) și medie de acțiune (până la 200 km).

Cu toate acestea, Alma evalua că Hezbollah încă deține rachete cu rază de acțiune care depășește 200 km.

Wall Street Journal a relatat în noiembrie 2025 că Teheranul a transferat sute de milioane de dolari obținuți din exportul de petrol către Hezbollah în anul precedent prin intermediul caselor de schimb valutar, companiilor private și unei rețele de finanțare din Dubai.

Times of Israel arăta că într-un interviu acordat în noiembrie 2025, John Hurley, subsecretarul pentru terorism și informații financiare, a declarat că Iranul a reușit să canalizeze aproximativ un miliard de dolari către Hezbollah doar în 2025, în ciuda unei serii de sancțiuni occidentale care i-au afectat economia.

Cine este Nabih Berri

A fost un apropiat al Imamului Musa al-Sadr în Mișcarea Persoanelor Defavorizate, unde a deținut responsabilități media, politice și de coordonare cu partidele politice, fiind dedicat rezistenței împotriva israelienilor.

În 1980, a fost ales președinte al Mișcării Brigăzilor de Rezistență Libaneze (Amal), funcție pe care o deține și astăzi.

A fost numit de-a lungul timpului ministru de Stat pentru Sud și Reconstrucție, ministru al Resurselor de Apă și Electricitate și ministru al Justiției, în aprilie 1984, în guvernul președintelui Rashid Karami, ministru al Resurselor de Apă și Electricitate, Locuințelor și Cooperativelor, în noiembrie 1989, în guvernul președintelui Salim al-Hoss, ministru de Stat, în decembrie 1990, în guvernul președintelui Omar Karami, ministru de Stat, în mai 1992, în guvernul președintelui Rashid al-Solh.

Nabih Berri s-a întâlnit cu fostul ministrul iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, la Teheran Foto: Tasnim News Agency

În 1991, a fost numit membru al Parlamentului pentru Guvernoratul Sud, iar ulterior a fost ales și a condus lista parlamentară pentru Sud la alegerile din 1992, 1996, 2000 și 2005. A fost ales pentru prima dată președinte al Parlamentului la 20 octombrie 1992 și reales pentru un al doilea mandat la 22 octombrie 1996. Apoi a fost ales în unanimitate pentru un al treilea mandat la 17 octombrie 2000 și pentru un al patrulea mandat în 28 iunie 2005.

A condus lista parlamentară a Blocului de Eliberare în 1992, apoi lista Eliberare și Dezvoltare în 1996 și lista Rezistență și Dezvoltare în 2000. Listele pe care le-a condus au câștigat toate locurile (22 de membri) la fiecare alegere parlamentară organizată între 1992 și 2005.

Din 1993, a prezidat Uniunea Parlamentarilor de Origine Libaneză din 19 țări, iar din 1999, a prezidat Comitetul Parlamentar Arab pentru Demascarea Crimelor Israeliene împotriva Civililor Arabi.

A fost ales președinte al Uniunii Interparlamentare Arabe în iunie 2003 și a preluat președinția la Damasc la 1 martie 2004. A fost ales președinte al Consiliului Uniunii Consiliilor Statelor Membre ale Organizației Conferinței Islamice la Dakar (Senegal) în 9 martie 2004.

Având în vedere escaladarea crizei libaneze în urma adoptării Rezoluției 1559 a Consiliului de Securitate al ONU și asasinarea prim-ministrului Rafik Hariri, președintele Camerei Reprezentanților, Nabih Berri, a înființat și a prezidat Comitetul Național de Dialog în 2006. Eforturile sale au fost esențiale în atenuarea tensiunilor dintre diferitele facțiuni politice. În timpul incursiunii israeliene împotriva Libanului din iulie 2006, a jucat, de asemenea, un rol esențial prin contacte locale și diplomatice menite să obțină un armistițiu, să faciliteze întoarcerea persoanelor strămutate în satele și casele lor și să lanseze eforturi de reconstrucție. A condus o manifestație deschisă a parlamentarilor, care a început în 2 septembrie în interiorul clădirii parlamentului, cu scopul de a face presiuni asupra Israelului pentru a ridica blocada maritimă și aeriană de pe teritoriul libanez. Această manifestație a continuat până la ridicarea blocadei la 8 septembrie 2006.

A întreprins un număr mare de turnee arabe și străine în sprijinul cauzei libaneze și a ținut numeroase discursuri și discursuri care au subliniat rezistența la ocupația israeliană, nu numai a sudului Libanului, ci și a teritoriilor arabe ocupate din Siria și Palestina, considerând rezistența armată un mijloc de eliberare a terenurilor și proiectele de dezvoltare un mijloc de sprijinire a oamenilor din satele lor prin sprijinul Consiliului Sudului.