Bomba din presa ucraineană: Zelenski a venit la București de teama PSD

Publicația ucraineană European Pravda aruncă o bombă legată de vizita recentă și cam intempestivă a lui Volodimir Zelenski la București, afirmând că scopul a fost semnarea unor importante acorduri cu România, scrie Inpolitics.

• Avertismentul unui specialist de top: Bolojan e eșecul unei metode. Sistemul nu mai acționează coerent
• Dezvǎluiri devastatoare despre Volodimir Zelenski
• Sfârșitul bipartismului britanic: fragmentarea politică îi deschide lui Farage calea către Downing Street 10
• Sesizarea privind ordonanța ilegală a guvernului demis a ajuns la Simina Tănăsescu
• Vă rog să nu vă enervați! (Datele acestea sunt și pentru comunicatorii PSD!)

De ce acum și de ce cam din pripă? Răspunsul îl dau doi experți ucraineni în analiza intitulată „De la cooperare militară la semnalul pentru Orban: cum se schimbă colaborarea dintre Ucraina și România”: de teamă că venirea la putere a PSD (eventual împreună cu AUR), ar putea încetini sau chiar bloca acest tip de înțelegeri.

Vizita lui Volodimir Zelenski la București, în 12 martie, a fost mai mult decât o simplă întîlnire bilaterală scriu Serhii Gherasimciuk, director executiv adjunct al Consiliului de Politică Externă „Prisma Ucraineană” și Rostislav Klimov, expert la Consiliul de Politică Externă „Prisma Ucraineană”.

De fapt, ea a devenit o dovadă că România trece treptat de la rolul de partener din spatele frontului la statutul de stat pregătit să instituționalizeze o apropiere strategică pe termen lung cu Ucraina în domenii precum securitatea, energia, regiunea Mării Negre și chiar în chestiunea sensibilă a minorităților naționale. Acest lucru este reflectat clar atât în declarația comună privind parteneriatul strategic semnată, cât și în documentele separate privind cooperarea în domeniul apărării și energiei.

Dar la fel de important este faptul că această vizită a devenit un fel de „semnal pentru Orban”, sau mai exact – pentru alegătorii lui. Semnalul este simplu: Kievul este dispus să răspundă solicitărilor aliaților săi privind protecția suplimentară a minorităților naționale.

Totuși, este vorba doar despre țări aliate. Și există toate motivele să afirmăm că, în prezent, România este exact o astfel de țară. Merită subliniată importanța nu doar a conținutului documentelor, ci și a momentului în care au fost semnate.

Cu o zi înainte de sosirea lui Zelenski, în România a avut loc o ședință a CSAT – Consiliul Suprem de Apărare a Țării, care a analizat solicitarea SUA privind desfășurarea temporară a unor forțe și echipamente americane suplimentare pe bazele românești. Potrivit părții române, era vorba despre avioane de realimentare, mijloace de comunicații și monitorizare. Președintele Nicușor Dan a descris aceste capacități ca fiind defensive.

Această coincidență de timp arată că Bucureștiul nu privește chestiunea ucraineană izolat, ci ca parte a unei configurații de securitate mai largi – de la Marea Neagră până la turbulențele din Orientul Mijlociu și redistribuirea infrastructurii militare în cadrul NATO.

Cea mai concretă parte a vizitei a fost documentul privind cooperarea în domeniul apărării. Semnificația politică a acestei decizii depășește cu mult agenda bilaterală.

Pe fondul veto-ului Ungariei privind ajutorul pentru Ucraina, acest lucru capătă o semnificație aparte. Nicușor Dan a declarat public că România va sprijini orice mecanism legal pentru deblocarea ajutorului european pentru Kiev.

În plus, președintele român a afirmat că blocarea ajutorului de către un singur stat membru UE este categoric inacceptabilă.

Momentul politic al acestei vizite este esențial. Consolidarea acordurilor acum este crucială, deoarece peste un an, în 2027, actuala coaliție de guvernare din România ar putea intra într-o zonă de turbulență.

Guvernul condus de Ilie Bolojan, reprezentând PNL, a fost format pe baza unei înțelegeri privind rotația funcției de prim-ministru către social-democrați. Acest lucru ar putea duce la revizuirea priorităților sau la încetinirea formatelor bilaterale deja lansate.

De aceea, instituționalizarea acordurilor româno-ucrainene încă de acum – prin parteneriat strategic, mecanisme permanente de consultare și acorduri sectoriale concrete – este nu doar dorită, ci necesară, se arată în analiză.