Guvernul Bolojan transmite, prin acțiunile sale, că respectarea legii este o simplă chestiune de oportunitate, iar nu de obligație. Este exact tipul de comportament (iresponsabil și ticălos!) care subminează și distruge încrederea publică

Salut poziția fără echivoc a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este una dintre puținele reacții instituționale care apără, cu demnitate și fermitate, ideea de stat de drept într-un context în care aceasta este tratată cu o (nefirească!) ușurință revoltătoare.

Într-un moment în care principiile statului de drept sunt puse (din nou!) la încercare, Î.C.C.J. spune clar ceea ce ar trebui să fie evident pentru orice autoritate/ instituție publică: LEGEA NU se negociază, iar hotărârile judecătorești definitive NU sunt facultative.

Refuzul Guvernului Bolojan de a aplica hotărâri judecătorești definitive nu este o simplă abatere administrativă, ci un act de sfidare gravă a ordinii constituționale. Este un real abuz de putere, în baza căruia statul își permite (cu intenție directă, calificată prin scop!) să ignore propriile reguli atunci când nu îi convin rezultatele.

Or, dacă hotărârile judecătorești devin opționale pentru Guvern, atunci însăși legea devine opțională. Iar un stat în care legea devine opțională este un stat eșuat.

Consider această conduită profund inacceptabilă și extrem de periculoasă. Guvernul Bolojan transmite, prin acțiunile sale, că respectarea legii este o simplă chestiune de oportunitate, iar nu de obligație. Este exact tipul de comportament (iresponsabil și ticălos!) care subminează și distruge încrederea publică, decredibilizează instituțiile publice și erodează însăși fundația Justiției!

PS: NU poți pretinde autoritate morală și legală în fața cetățenilor, în timp ce încalci, cu bună știință, hotărâri definitive ale instanțelor, poziționându-te sfidător deasupra LEGII!

Ilie Bolojan în Parlament, la discutarea Bugetului pentru anul 2026 Foto Gov.ro

Context

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a avertizat că va acționa Guvernul în instanță după ce coaliția de guvernare a decis amânarea plății unor drepturi salariale restante către magistrați.

Inițial, Ministerul Finanțelor prevedea în proiectul de buget aproape 5 miliarde de lei pentru Înalta Curte în 2026, o creștere de circa 50% față de anul precedent. Fondurile suplimentare erau destinate achitării unor drepturi salariale restante către magistrați, rezultate din majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești.

Joi, 19 martie, coaliția a decis ca o parte din aceste plăți să fie amânate, iar banii să fie redirecționați către pachetul de ajutoare sociale de 1,1 miliarde lei promovat de PSD. Amendamentul susținut de PSD este finanțat prin „diminuarea cheltuielilor de personal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Ministerului Public”, inclusiv a sumelor aferente unor hotărâri judecătorești.

Înalta Curte a emis un comunicat de presă, de o duritate practic fără precedent, la adresa Guvernului condus de Ilie Bolojan, acuzînd executivul de încălcări sistematice ale statului de drept prin amînarea repetată a plăților către magistrați.

Lia Savonea, Președintele Înalte Curți de Casație și Justiție Foto Bogdan Dincă, Q Magazine

„Executarea hotărîrilor judecătorești nu este opțională. Executarea nu poate fi amînată, reinterpretată sau făcută discreționar”, se arată în comunicat.

ÎCCJ subliniază că drepturile recunoscute prin hotărîri definitive reprezintă „creanțe certe, protejate ca bunuri”, iar reeșalonările unilaterale impuse prin ordonanțe de urgență sau prin legea bugetului încalcă dreptul de proprietate și securitatea juridică.

Instituția supremă acuză Guvernul că practică un comportament „incompatibil cu ordinea juridică”, începînd de la intervențiile asupra pensiilor speciale și continuînd cu ignorarea obligațiilor de plată a despăgubirilor salariale cîștigate în instanță în anii trecuți. „Cînd statul, în calitate de debitor, își arogă dreptul de a decide singur cînd și cum își execută propriile obligații, vorbim despre o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept”, avertizează ÎCCJ.

„Instanţa supremă, în calitatea sa de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești, nu poate accepta ca hotărîrile pronunțate de instanțe să fie tratate ca simple opțiuni. Respectarea lor este o obligație constituțională și internațională a statului român. În aceste condiții, Înalta Curte solicită încetarea practicilor de reeșalonare unilaterală”.

Cel mai grav semnal: Înalta Curte anunță că, în absența unor măsuri conforme cu legea, va iniția „toate demersurile legale necesare, inclusiv o acțiune în justiție pentru obligarea Guvernului să asigure sumele în vederea executării obligațiilor exigibile”. Aceasta deschide ușa către un scenariu rar întîlnit în România – executarea silită a statului român.

Dacă Guvernul nu cedează, ÎCCJ (sau asociațiile profesionale ale magistraților) poate cere în instanță obligarea la plată și poate obține un nou titlu executoriu prin instanță. Ulterior, un executor judecătoresc autorizat ar putea declanșa popriri pe conturile Trezoreriei Statului, pe sume datorate de terți statului sau chiar blocarea unor fluxuri bugetare ale Ministerului Finanțelor.

Datoriile acumulate către magistrați sunt estimate la aproape 11 miliarde de lei (doar pe tranșele retroactive), sumă care ar putea genera un haos bugetar major dacă instanțele ar bloca sume din bugetul general.

Contextul este cu atît mai tensionat cu cît aceste amînări se dorește a fi folosite pentru a finanța „Pachetul de solidaritate” susținut de PSD, mutînd bani de la magistrați către indemnizațiile pentru copii cu dizabilități și familii sărace.

Comunicatul se încheie cu o formulă fără echivoc: „Statul de drept nu este negociabil. Hotărîrile judecătorești nu sunt facultative. Guvernul nu poate evita la nesfîrșit executarea acestora pentru că legea nu este opțională.”

Ce prevede legea răspunderii ministeriale

Potrivit legii răspunderii ministeriale, art.7 „Intră sub incidenţa prezentei legi faptele săvîrşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor şi care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni”.

Iar Codul Penal prevede:
Nerespectarea hotărîrilor judecătoreşti
Art. 287. –
Nerespectarea unei hotărîri judecătoreşti săvîrşită prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărîre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărîrii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărîrii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e) neexecutarea hotărîrii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărîrilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărîri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărîrea, 
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 
În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.