Actrița Iarina Demian: În ziua de astăzi, există pârghii pentru orice prost…

 Actriță, regizoare, scenaristă, președintele Fundației artEST, Iarina Demian despre moravurile culturale ale lumii de azi, în exclusivitate pentru Q Magazine.

„Nu îmi aduc aminte să fi stat vreodată fără să fac ceva… Duc o viață normală de om care se preocupă de tot ce este în jurul lui, care citește, lucrează și încearcă să schimbe ceva, măcar cu atitudinea, într-o societate în derivă. Desigur, o mare parte din timpul și din gândurile mele sunt dedicate celor trei nepoți ai mei, fără de care nu mai concep viața. Ana are 21 de ani, este fiica lui Ionuț Chirilă, băiatul meu mai mare, și este studentă la o facultate americană de bussines din California, pentru care joacă și tenis. Ceilalți doi sunt băieți, sunt ai lui Tudor Chirilă și sunt apropiați de vârstă, primul are doi ani și opt luni, iar cel de al doilea, are un an. Sunt o binecuvântare pentru mintea și sufletul meu.”, povestește Iarina Demian pentru Q Magazine.

Iarina Demian și Ana, Cannes 2012

Epoca și moravurile culturale ale lumii…

„Citesc o carte extraordinară, Civilizația spectacolului, o carte de eseuri pe teme culturale, apărută la editura Humanitas, în 2016, și premiată cu premiul Nobel pentru literatură.

Cultura, în sensul tradițional al cuvântului, este, în prezent, pe cale să dispară. Poate că a și dispărut deja, golită, de conținutul ei, acesta fiind înlocuit cu un altul care denaturează conținutul original.

Cultura nu trebuie confundată cu cunoașterea, cultura este un stil de viață. Dispariția vechii culturi a atras după sine și dispariția conceptului de valoare. Singura valoare existentă acum este fixată de piață. Cultura se transmite prin intermediul familiei și când această instituție încetează să mai funcționeze cum trebuie, rezultatul este deteriorarea culturii. Recomand din tot sufletul această carte, care nu face decât să exprime inteligent și simplu ceea ce gândim cu toții în subconștientul nostru.”

Singurul lucru care te duce înainte sunt căderile, după care trebuie să ai puterea să te ridici și să o iei de la capăt. Sunt fericită că am fost și sunt sănătoasă, să pot munci! Prea mulți mercenari în jurul nostru, prea mulți vânători de poziții importante, prea multe orgolii.

Tudor Chirilă și Iarina Demian, în spectacolul „O lume pe dos”, regizat de Iarina Demian, premiera națională la Teatrul de Comedie

Reacția publicului la non valori

„Publicul, din păcate, înghite orice, aplaudă orice, nu are curajul să reacționeze la non valori și la diletanți. Este un soi de lașitate care, aparent, nu supără pe nimeni, dar care, în fond, face foarte rău actului cultural. Mai sunt și televiziunile care promovează personaje vulgare, uneori odioase sau emisiuni proaste care fac audiență. Sunt artiști mari necunoscuți marelui public, fiindcă și-au păstrat demnitatea și au refuzat să apară în producțiile anumitor televiziuni doar ca sa si faca publicitate.

În ziua de astăzi, există pârghii pentru orice prost… oricine poate să înjure pe oricine. Există o categorie de public pe care noi o stimulăm, care, încet-încet, nu va mai ști ce înseamnă, emoția, bunul gust și compasiunea. Înainte exista cenzura, era odioasă, așa cum erau și cei care o practicau, și care erau un fel de agenți ai sistemului. Astăzi, însă, lipsa totală de control parcă sună mai bine decât cenzura, încurajează deseori niște producții ușurele care nu obligă publicul să gândească prea mult. Mulți directori de teatru sau de companii particulare își fac un repertoriu care să le asigure săli pline…!”

Tudor Chirilă și Iarina Demian în sala Atheneului Român, la Concert Sara CHANG, „Cruciada Culturii”, eveniment organizat de Agenția de vise și Fundația artEst

 Cred că nu am rămas cu nimic datoare teatrului și nici publicului. M-am născut într-o familie în care munca și respectul erau pe primul plan. Mi-am iubit și mi-am respectat enorm profesia și mai ales publicul. Am muncit mult fără să aștept niciodată nimic. Nici premii, nici recunoașteri, nici stele pe pământ sau locuri pe lună. Nu m-am oprit niciodată din căutări și m-am bucurat pentru orice nouă descoperire, mai mică sau mai mare, în acest limbaj universal al transmiterii emoțiilor către oameni. Am primit destule premii, dar ele nu mi-au schimbat în niciun fel atitudinea față de teatru, față de artă și nici față de viață.