Alexandru Ioan Cuza, între datoria față de țară și dragostea pentru femei

Mulți istorici au scris și au comentat despre Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care a fost responsabil pentru Mica Unire a românilor, momentul istoric care a pus bazele statului român în anul 1859.

Politicienii care au venit la conducerea țării noastre (și mai ales liderii regimului comunist) au considerat că anumite personaje din istorie trebuie să fie reprezentative pentru țara noastră. Fie că au avut sau nu dreptate să-i nominalizeze pe acești lideri din istorie, faptele lor au fost, pe alocuri, ridicate la cel mai înalt nivel, defectele au fost eliminate, iar anumite eșecuri au fost ascunse. Mai mult, dezvăluiri din ultimele trei decenii arată că unele evenimente au fost fabricate de la zero, pentru a păstra imaginea eroului român.

Un caz elocvent este al poetului Mihai Eminescu, despre care știam „oficial” că a fost un romantic incurabil, un geniu, care a realizat în viața sa scurtă cât alții în șapte! În schimb, acestor calități se adaugă și faptul că a fost un om chinuit, depresiv, cu probleme financiare, cu boli mentale, care a murit într-un azil.

Citește și: Ce spun politicienii despre poetul românilor, Mihai Eminescu

Excepție nu face nici domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a avut numeroase defecte, momente de slăbiciune și de îndoială.

Viața privată, un șir de femei și petreceri

Revista Historia amintește despre felul în care domnitorul Moldovei și al Țării Românești își petrecea timpul liber. Astfel, cercetările din ultimii ani arată despre Cuza că ar fi avut două mari slăbiciuni: femeile și jocurile de noroc. Problema ar fi fost atât de mare încât a contribuit chiar la plecarea de pe scaunul principatelor unite.

„Cuceritor când voia, prietenos cu cei de aproape, lua parte la mai toate petrecerile, unele din ele destul de scandaloase pentru cei care ţineau la buna lor faimă. După obiceiul deprins de la Paris, unde fusese lăsat fără nici un control în timpul vârstei critice, Alexandru Cuza își petrecea multe nopţi cu prieteni uşuratici, care-i speculau firea nepăsătoare, gata să le împartă tot ce avea şi să le mai rămână şi dator. Pătimaş la jocuri de cărţi, îsi pierdu mai târziu multe proprietăţi moştenite de la părinţi”, a scris Lucia Borş în lucrarea „Doamna Elena Cuza“ publicată în 1940.

Totodată, istoricul C. C. Giurescu îl descrie ca pe un un om căruia îi plăcea să bea vin și care „omagia frecvent sexul frumos”, obiceiuri privite cu îngăduință de contemporanii săi. Era, totodată, „simpatic şi inteligent, având replica promptă şi ascuţită”.

Citește și: Țara plânge pentru a doua oară! 40 de zile fără Regele Mihai

Mai mult, un carnet al lui Mihail Kogălniceanu enumeră în jur de 700 de nume de femei ușuratice, pe care Cuza le-ar fi cucerit. Se pare, de asemenea, că una dintre aceste femei, Maria Obrenovici, s-a alăturat grupului care a contribuit la abdicarea domnitorului.

Soția sa, care i-a fost consoartă timp de peste 20 de ani, îl vedea rar, din cauza vieții politice active, dar și din cauza vieții private mai puțin discutate de istorici.

Cu prim-ministrul prin bordeluri…

Alături de Cuza și toate cuceririle pe care le-a făcut, stătea premierul Mihail Kogălniceanu, care ținea evidența. Cuza ar fi avut peste 700 de amante, de la femei de serviciu, până la cameriste sau doamne din înalta societate.

Se pare că domnitorul era genul de om care nu rata nicio femeie frumoasă, oriunde ar fi mers. Avea chiar și un om de încredere, Liebrecht, care îi aducea femei.

Inclusiv despre Mihail Kogălniceanu s-a aflat că a fost afemeiat, astfel încât ar fi profitat din plin de ieșirile în oraș pe care le făcea cu domnitorul Cuza.

Cele mai mari amoruri

Cocuța Vogoride, soția caimacamului antiunionist Nicolae Vogoride, a fost prima dragoste a domnitorului. Ea a avut un rol important în avansarea lui Cuza în rangurile armatei, dar și la alegerile divanului ad-hoc din 1859 pentru conducerea principatelor române.

Citește și: „Nu este bine să sărbătorim unirea neuniți”. Un fost ministru al Educației se dezice de mesajul Academiei

În tot acest timp, amanta oficială a lui Cuza era Elena Maria Catargiu-Obrenovici, femeia responsabilă pentru cei doi copii ai domnitorului. Relațiile dintre Cuza și soția sa, Elena Rosetti, deveniseră, în mare parte formale, deoarece doamna nu a putut să-i ofere moștenitori. Elena a adoptat copiii nelegitimi ai domnitorului și i-a crescut.

Contribuția domnitorului

Realizările politice ale lui Alexandru Ioan Cuza au fost printre cele mai importante ale acelor vremuri, pentru viitorul României. Deși o domnie relativ scurtă (1859 – 1866), de numai șapte ani, Cuza a reușit secularizarea averilor mânăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției (1864) și, mai presus de toate, unirea Țării Românești cu Moldova (1859, cunoscută sub numele de Mica Unire).

Un portret mai puțin cunoscut al domnitorului Alexandru Ioan Cuza

El este cunoscut și pentru că a pus bazele unui act cu caracter constituțional, numit Statutul lui Cuza sau Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat în 1864. Actul, care a fost votat pozitiv de 682.621 de cetățeni și respins doar de 1.307 (și 70.220 de abțineri), a fost în vigoare până în 1866, atunci când România a adoptat prima Constituție oficială a țării, cea a domnitorului/ viitor rege Carol I.

Abdicarea sub semnul complotului

Despre Alexandru Ioan Cuza probabil nu toți cunosc că a stat pe tron exact cât era necesar. Astfel, în acele vremuri, domnia sa era considerată mai mult un serviciu militar complet, de șapte ani, perioada obligatorie sub controlul puterilor străine, în sec. al XIX-lea, explică jurnaliștii de la Adevărul.

Citește și: Omagiu națiunii române, care a făcut sacrificiu de sânge pentru unirea țării

Astfel, după șapte ani și câteva zile de domnie, prin care Cuza a modernizat și a format, practic, România, domnitorul abdică în data de 11 februarie 1866, noaptea, sub amenințarea armelor. Motivele reale pentru această intervenție armată, precum și cei care au stat la baza complotului, sunt încă subiecte intens dezbătute de istorici.

„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinţei naţiunii întregi şi angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi, 11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenenţe Domneşti şi a Ministrului ales de popor”, se arată în actul de abdicare semnat de întemeietorul Micii Uniri.

În noaptea fatidică, domnitorul a fost prins în pat cu amanta oficială, Maria Obrenovici, cu care se afișa mereu în public, arătându-și dragostea unul față de celălalt fără rețineri.

Știa Cuza despre complot?

Cu o zi înainte de abdicare, un personaj misterios îl anunță pe Cuza că urmează să fie detronat de 4.000 de oameni, cu sprijinul armatei și a clasei politice. Domnitorul nu-l ia în serios, dar ordonă întărirea gărzilor în jurul Palatului. Complotul este confirmat și de un om de încredere, Nae Orășanu, dar Cuza nu-i dă dreptate nici acestuia.

Citește și: Maia Sandu urmărea unirea cu România şi „distrugerea” Republicii Moldova

Totuși, așa cum a demonstrat istoria, inevitabilul s-a produs. Ofițerii lui George Lecca au intrat în camera în care stătea Cuza, împreună cu Maria Obrenovici (amanta domnitorului). Cuza primește un act de abdicare, pe care îl semnează imediat. În același timp, colonelul Haralambie înconjurase Palatul cu tunuri, în cazul în care Cuza ar fi refuzat să semneze și ar fi reuşit să-şi găsească susţinători fideli. Tot în miezul nopții este ajutat să treacă granița, la Predeal, împreună cu soție, copii și amantă.

Părerile erau împărțite

Abdicarea domnitorului este sărbătorită de elita politică a acelor vremuri, mai ales în Moldova, însă țăranii nu priveau cu ochi buni acest complot, conform relatărilor din epocă. Pentru ei, reforma agrară era momentul în care au fost împroprietăriți, reprezentând un punct cheie în viața țărănimii.

De fapt, tocmai faptul că țăranii au primit pământ și clăcașii au fost emancipați au stat la baza complotului, care fusese pus la cale cu câțiva ani înainte de abdicare. Liberalii ajung la un consens cu rivalii lor „de moarte”, conservatorii, spunând că domnitorul trebuie să plece.

Sursă foto: Momente Istorice

Totodată, agenții secreți ai Rusiei agitau spiritele anti-unioniste. Ofițerii din armata lui Cuza vorbeau despre abdicare, formând ceea ce a ajuns să fie numită „monstruoasa coaliţie”. Denumirea a fost promovată în epocă de presa favorabilă lui Cuza, fiind o alianță dintre conservatori și liberalii radicali în scopul îndepărtării domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea statului.

Citește și: Ana Guțu: Am votat pentru unirea Republicii Moldova cu România

Printre cei implicaţi în complotul îndreptat împotriva sa se aflau mari personalităţi ale vremii precum Ion Ghica, C.A. Rosetti, Petre Carp sau Ioan Cantacuzino. Totodată, Cuza a fost trădat şi de armată. Printre puţinii care i-au rămas fideli au fost prefectul Alexandru Beldiman, care a plâns când a aflat vestea abdicării, conform Adevărul.

Cuza, „vânzător de țară”?

Cuza ar fi dorit să aducă pe tronul țării un membru al familiei imperiale ruse! Acesta era unul dintre argumentele cu care opoziția politică încerca să-l demonizeze pe domnitor și să-l înlăture de la conducerea țării.

Nici ultimul Guvern din timpul lui Cuza nu a ajutat la demontarea argumentului, premierul Alexandru Constantin Moruzzi fiind cunoscut pentru sentimentele sale pro-ruse.

Lipsa de acțiune

În ciuda complotului care se forma încet, dar sigur, Alexandru Ioan Cuza nu a făcut nimic să-i oprească pe cei care erau împotriva sa. Există mai multe ipoteze pentru lipsa sa de acțiune.

În primul rând, cei șapte ani de domnie, care au adus cu ei tot felul de dispute, certuri politice, nemulțumiri și antipatie, i-au schimbat părerea domnitorului față de cei din jurul său. Astfel, s-ar fi retras într-o izolare totală, conform omului politic din sec. al XIX-lea, Nicolae Șuțu.

Citește și: Traian Băsescu: În afară de nepoți nu am nimic mai scump decât Unirea cu Republica Moldova

A doua ipoteză face referire la scrisoarea trimisă de Cuza împăratului Napoleon al III-lea, prin care domnitorul cerea aducerea unui conducător străin, care, în viziunea sa, ar fi pus capăt crizelor politice din țară. Domnitorul român considera că și-a făcut datoria față de țară, iar următorul pas logic impunea schimbarea conducerii statului.

Nu în ultimul rând, Cuza nu credea că va fi ținta unei revoluții, cu atât mai mult că va fi forțat să abdice. Acesta ar fi motivul principal pentru care nu a luat măsuri preventive.

Cuza și Masoneria

Un alt subiect despre care nu se discută este legătura dintre domnitorul unionist și forțele secrete. Există zvonuri privind implicarea masoneriei în numirea la tron, dar și în abdicarea lui Cuza. Aceleași speculații arată că domnitorul ar fi fost unul dintre membrii importanți ai lojii masonice „Steaua Dunării”. Această variantă este, însă, infirmată de istoricul Dan Berindei. În același timp, este mult mai credibilă ideea că oponenții lui Cuza făceau parte din loja „Steaua Dunării”, care a fost transformată ulterior în „Înțelepții din Heliopolis”.

Fie că această ultimă teorie este adevărată sau nu, Cuza rămâne unul dintre personajele-cheie are României, responsabil pentru măsuri moderne care au dus la formarea statului român. Lui în datorăm ziua de 24 ianuarie!

Citește și: Ziua Micii Uniri, rolul lui Cuza la Unirea Principatelor Române

Deși cunoscută și sărbătorită oficial ca Ziua Micii Uniri, în timpul lui Cuza au fost trei evenimente care au avut loc în acea zi din ianuarie:

• 24 ianuarie 1859 – Cuza este ales domnitor și în Țara Românească, realizându-se, de facto, Unirea Principatelor Române;
• 24 ianuarie 1862 – se înființează primul Parlament unic al României, la București. Domnitorul proclamă, în fața Adunărilor Moldovei și Țării Românești, „Unirea definitivă a Principatelor”, iar orașul București este proclamat capitala țării;
• 24 ianuarie 1864 – a apărut legea privind înființarea Curții de conturi.