Mituri, secrete și controverse: Ce spun politicienii despre poetul românilor, Mihai Eminescu

Despre Mihai Eminescu au scris mulți și aproape de fiecare dată opiniile indică un om de geniu care a reprezentat poporul român și căruia i-a format cultura și istoria!

Eminescu a fost, într-adevăr, un poet remarcabil, iar opera sa stă dovadă asupra laudelor pe care le primește și astăzi, la 168 de ani de la naștere și 129 de ani de la deces. Cu un număr de 271 de poezii recunoscute oficial, putem spune că a ajuns la o performanță greu de egalat în cei 39 de ani de existență, din care cel mult 23 sunt dedicați creației literare.

„Când mă gândesc la Mihai Eminescu, îmi apare în minte o luminoasă prezență literară care a dat voce temelor tradiţionale din Romantism. Poporul român îl consideră poetul său naţional, un Luceafăr ce a luminat cultura românească. Creațiile eminesciene sunt melodioase, crezul său literar atinge numeroase laturi, de la lirismul inspirat din popor la noi expresii izvorâte din lecturile filosofice, până la scrieri istorice şi publicistică”, a declarat deputatul PSD, Dănuț Andrușcă (n.r. ales în circumscripția electorală nr. 29 Neamț) pentru Q Magazine.

Citește și: Mai este citit Eminescu astăzi?

Cu siguranță ar fi greu de presupus că poetul național a fost lipsit de păcate, că nu ar fi avut anumite obiceiuri ciudate sau că era dedicat 100% creației. Un om ca oricare altul, Eminescu a avut și o parte rebelă, mai puțin discutată în școli și licee, dar care-i prezintă cel mai bine latura umană.

„S-a scris atât de mult despre ceea ce reprezintă Eminescu pentru noi (…). Totuși, mă încumet să afirm că el este creatorul care a dat cea mai potrivită și frumoasă expresie gândurilor și aspirațiilor noastre. Ca persoane și ca popor”, a scris pentru Q Magazine deputatul PMP, Nicoleta-Cătălina Bozianu (n.r. aleasă în circumscripția electorală nr. 31 Prahova).

Un om frumos, cu o voce de aur

Astfel, despre Eminescu se spune că ar fi fost un om ca oricare altul, dar foarte charismatic și discret. Un istoric din Botoșani, Gheorghe Median, scria pentru publicația Adevărul (citată de Historia) că Eminescu „impresiona la prima vedere”, având un aspect fizic „foarte plăcut”. Mai multe mărturii îl prezintă ca pe un om „izbitor de frumos”, care atrăgea privirile „chiar ale celor ce nu-l cunoşteau”. Totodată, „avea statură mijlocie, era cam lat în spate, dar totul era proporţionat. Avea ochii negri şi adânci. Purta mustaţă, rar o rădea”, descria Teodor V. Ștefănelii în cartea sa „Amintiri despre Eminescu”.

„Mihai Eminescu este creatorul unei opere care a învins timpul, este un simbol , cel de la care am învăţat ce înseamnă poezia. Eminescu, prin înălţimea de gândire, refuzând consecvent compromisul, este trecutul, prezentul şi viitorul, un reper pentru generaţia tânără”, a zis deputatul PNL, dr. Viorica Cherecheș (n.r. aleasă în circumscripția electorală nr. 26 Maramureș) pentru Q Magazine.

Citește și: Artmark scoate la licitație piese dintr-o colecție Mihai Eminescu cu mare încărcătură emoţională

Acestui portret de om plăcut vederii de adaugă și vocea sa blândă și zâmbetul liniștitor. Gheorghe Median argumentează că „în ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui”. Era și un cântăreț destul de bun, regăsindu-se în prezența lăutarilor la petrecerile cu familia și prietenii.

Fumător înrăit

Mulți oameni au început să creadă, cu trecerea timpului că Eminescu ar fi fost alcoolic sau chiar consumator de droguri. Aceste acuzații sunt complet eronate, consideră Gheorghe Median. Istoricul spune despre poet că nu era împotriva alcoolului, dar consuma ocazional. În schimb, era un fumător înrăit, fiind în stare să fumeze țigară după țigară. Era, totodată, și un consumator de cafea. Istoricii spun despre poet că obișnuia să-și piardă nopțile cu țigări și cafea neagră.

Eminescu, o figură generatoare de mit

Deputatul Dănuț Andrușcă spune despre Eminescu: „Cred că sunt oameni care îl consideră pe însuși Eminescu, un mit. Întrucât a fost o personalitate boemă, melancolică, un „geniu nemuritor și rece”, s-au creat diverse controverse în jurul îmbolnăvirii sale și sfârșitul său timpuriu. Un alt mit cred că este și universalitatea creației sale.

Există traduceri ale operelor, dar din nefericire, acestea nu pot reproduce exact muzicalitatea versurilor, acea joacă creativă cu sensurile cuvintelor românești. Trecând de toate aceste critici, poate ar trebui să vedem dincolo de acest senzațional și să îl apreciem pe Mihai Eminescu prin prisma romantismului său literar, a creațiilor sale desăvârșite și a multitudinii de semnificații pe care vocea literară a insuflat-o culturii românești”, a declarat sursa citată pentru Q Magazine.

Totodată, despre informațiile false care circulă în jurul imaginii poetului a vorbit, pentru Q Magazine, și deputatul PNL, dr. Viorica Cherecheș: „Despre Mihai Eminescu au circulat şi vor circula în continuare mituri despre felul în care a trăit, despre felul în care s-a stins, despre marea lui dragoste. Acestea sunt probabil generate de lipsa de informare de la acea vreme. Pentru mine este importantă creaţia literară a lui Eminescu, zestrea culturală de care ne bucurăm.”

Un crai cu doamnele, un glumeț cu prietenii

Charisma lui Eminescu s-a manifestat cel mai bine în discuțiile pe care le avea cu femeile. Reușea să câștige foarte ușor simpatia sexului frumos, din complimentele bogate pe care le făcea. Totodată, îi plăcea să facă glume cu prietenii: „Mi-a vândut pantalonii şi m-a lăsat doar în lenjerie când m-am trezit dimineaţa”, spunea colegul său de cameră, Ștefănelii.

Citește și: Slujbă de pomenire la mormântul lui Mihai Eminescu. Ce evenimente au loc de Ziua Culturii Române

Patriotismul din poezii ieșea la iveală și în viața obișnuită

O fire iubitoare de popor și patrie, scrierile lui Eminescu abundă de simboluri ale patriotismului. Totodată, aceste gânduri se regăseau și în viața de zi cu zi a poetului național. De exemplu, cunoscându-i firea, prietenii îl salutau spunându-i „Trăiască nația!”, la care el răspundea „Sus cu dânsa!”.

O certitudine medicală

Documentele, atât cele oficiale, cât și scrierile din presă, păreau să formeze imaginea că Eminescu era un om care suferea de mai multe boli, inclusiv că ar fi murit ca urmare a complicațiilor cauzate de sifilis. Lăsând la o parte aceste presupuneri, se naște, totuși, o certitudine legată de personalitatea poetului: sindromul bipolar.

Citește și: Ceasul de buzunar al lui Mihai Eminescu, vândut la licitație. Cât a valorat obiectul primit de poet din partea junimiștilor

Astfel, Mihai Eminescu a ajuns să capete o tulburare psihică gravă, după vârsta de 25 de ani și anume sindromul maniaco-depresiv: „Din păcate, din simptomele pe care am reuşit să le văd în nişte documente medicale, Eminescu suferea de tulburare afectivă bipolară. Ea se manifesta în reprize. Bineînţeles, geniul lui Eminescu nu a provocat această afecţiune şi nici boala nu a condiţionat geniul său. Erau total independente. Probabil a ajuns în această situaţie din cauza condiţiilor de trai dintr-o anumită perioadă, a zbuciumului interior. În orice caz, creaţia îl transforma”, a spus un medic de la Spitalul de Psihiatrie din Botoșani, Nicoale Vlad, pentru Adevărul.

Creația sa poetică, continuă Nicolae Vlad, era direct legată de episoadele depresive. În anumite momente, se îmbrăca multicolor și își atârna medalii de haine, în alte etape ale bolii era exuberant și vorbea vulgar. El nu ar fi primit tratament adecvat, din cauza limitelor medicale din acele vremuri, ba chiar mercurul folosit pentru un presupusă infecție cu sifilis i-ar fi agravat simptomele, grație unor explicații din partea unui medic neuropatolog de la București, Ovidiu Vuia, într-un studiu dedicat bolii şi morţii lui Eminescu.

Citește și: Mihai Eminescu, sărbătorit la Veneția de Ziua Culturii Naționale

Un om al simbolurilor

„Eminescu este încă necunoscut poporului român și nu știu dacă noi îl merităm la întreaga lui valoare, nu doar literară, culturală, dar și din perspectiva de om de presă, cu o puternică latură civică. Simboluri care țin de Mihai Eminescu, cum ar fi spre exemplu casa memorială a lui Aron Pumnul din Cernăuți, zac într-o paragină rușinoasă pentru statul român, ca să nu mai vorbim de faptul că mai există suficientă operă nedescoperită publicului larg.

Însă, trecând peste toate neajunsurile acestei epoci pline de epigoni moderni, Eminescu singur rămâne necesar și suficient pentru a umple manuale întregi, spre a forma și îndruma caractere cu adevărat românești”, a declarat deputatul PSD, Cătălin-Ioan Nechifor (n.r. ales în circumscripția electorală nr. 35 Suceava) pentru Q Magazine.

Controverse legate de locul nașterii

Totodată, deputatul Nechifor consideră că există încă multe semne de întrebare legate de locul de naștere al poetului: „Încă sunt dubii cu privire la locul său de naștere. Unii zic că ar fi vorba nu de Ipotești de Botoșani, ci de Călinești Cupărencu, satul bunicilor săi, sau chiar de Dumbrăveni, ambele din Suceava. Putem spune, însă, cu certitudine, că Eminescu anilor tinereții a fost un simbol puternic al renașterii românești, într-o Bucovină parte a imperiului austro ungar, creând și consolidând acea mișcare socială Arboroasa, care prin cultură a militat pentru descătușarea ființei noastre naționale, fiind cu zeci de ani mai înaintea vremurilor Marii Uniri.”, a completat sursa pentru Q Magazine.

Citește și: Academicianul Ioan Aurel Pop: Eminescu a fost xenofob, Coșbuc – minor, Ziua Națională este o eroare

Ziua fatidică de 28 iunie 1883

Acesta este momentul care i-a modelat viața poetului, destinul fiind stabilit. Fiind în vizită la celebrul restaurant Capșa, din București, poetul face un scandal monstru, explică Adevărul, spunând că vrea să-l asasineze pe regele Carol I. La scurt timp, este reținut de Poliție și internat într-un sanatoriu. Este și momentul în care este concediat de la Ziarul Timpul, unde fusese redactor-șef timp de șase ani. Ultimii ani din viață îi petrece prin sanatorii, cârciumi şi locuinţe insalbure, ajutat cel puțin o dată, cu bani de Titu Maiorescu, din vânzarea unor poezii și din fonduri de la societatea Junimea. Urmează o viață plină de chinuri în Iași, unde se apucă de băutură, îndeplinește funcții care l-au făcut să cadă și mai mult în depresie, precum cea de profesor de geografie sau sub-bibliotecar.

Poeziile mai puțin cunoscute

Nu în ultimul rând, ar fi greu să facem portretul complet al lui Eminescu fără să vorbim despre poeziile sale mai puțin cunoscute. Poetul a avut o perioadă, așa cum s-a întâmplat și cu Ion Creangă, când literatura pornografică a fost parte a creației sale. Poeziile licențioase ale lui Eminescu nu sunt predate la școală, dar aproape toți care vorbesc despre el au auzit de ele.

Citește și: Ce record a stabilit o carte de Eminescu la licitație 

Poeziile controversate, a căror natură pornografică face dificilă reproducerea lor, au titluri precum „Ia te dă”, „Cum mă trece”, „Alei puică”, „Măi, jupân fanaragiu”, „Vin la neica”, toate făcând referire la organe sexuale masculine și feminine și la acte sexuale.

Poeziile din ceasul morții

În data de 15 iunie 1889, la ora 04:00 dimineața, Eminescu moare la Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, locul unde fusese internat în ultima parte a vieții sale.

Dus la autopsie, se spune că în halatul geniului poetic a fost găsit un carnețel cu ultimele versuri pe care le-a scris înainte de moarte.

Citește și: Eminescu şi Ziua Culturii Naționale

Una dintre poezii, considerată ultima din cariera lui Eminescu, a fost publicată în revista Fântâna Blanduziei, în numărul din data de 23 iulie 1889, căruia redactorul i-a dat numele de „Stelele-n cer”, după primul vers. În carnetul lui Eminescu, această poezie, împreună cu altele, nu aveau titluri: „Stelele-n cer/ Deasupra mărilor/ Ard depărtărilor/ Până ce pier./ După un semn/ Clătind catargele/ Tremură largile/ Vase de lemn;/ Nişte cetăţi/ Veghind întinsele/ Si necuprinsele/ Singurătăţi./ Orice noroc/ Şi-întinde-aripile/ Gonit de clipele/ Stării pe loc./ Până ce mor,/ Pleacă-te îngere/ La trista-mi plângere/ Plină de-amor./ Nu e păcat?/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?”

O moarte alternativă

Despre moartea lui Eminescu de spune, oficial, că a murit în Sanatoriul din București, din cauza demenței. Una dintre variantele conspirative spune despre intoxicația cu mercur, folosit să-i trateze așa-zisul sifilis.

„Eu nu pot să cred că Eminescu a murit suferind de o boală mintală. Au fost și sunt semne mari de întrebare cu privire la această variantă, semne de întrebare care conduc la ipoteza unei înscenări sinistre…”, a spus pentru Q Magazine deputatul PMP, Nicoleta-Cătălina Bozianu. 

O a doua variantă este prezentată de publicația Napoca News. Astfel, Eminescu ar fi fost lovit în cap cu o cărămidă, de un pacient din Sanatoriul Institutului Caritatea, Petre Poenaru, care s-a descoperit că ar fi fost o rudă îndepărtată a inventatorului Petrache Poenaru. Poetul la scurt timp, deși medicii i-au spus că va fi bine. Traumatismul cranian, împreună cu boala de care suferea, l-au făcut pe Eminescu să delireze, așa cum indică transcrieri din interviul avut cu medicii de la sanatoriu, prezentat de Napoca News: „Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare”, a spus poetul despre agresor.

Citește și: Ce spune președintele Iohannis despre Eminescu

O altă teorie legată de moartea poetului se referă la o infecție a valvelor inimii, numită endocardită, pe care Eminescu se presupune că ar fi avut-o de ceva vreme.

Totuși, specialiștii contemporani resping ambele variante, spunând că, oficial, este de stop cardio-respirator, cauzat de intoxicație cu mercur. Eminescu a plecat din această lume, prin urmare, ca o statistică: victimă a unui malpraxis.

De Ziua Culturii Naționale…

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, care se află sub semnul lui Eminescu încă de la prima ediție, din anul 2011, trei deputați au transmis câte un mesaj românilor:

„Poate că prin cultură vom reuși să salvăm Anul Centenarului. Și prin credință! Eu mai am un dram de speranță”, a declarat pentru Q Magazine deputatul PSD, Cătălin-Ioan Nechifor.

Citește și: Eminescu şi Ziua Culturii Naționale

„Inspiraţi de ‘omul deplin al culturii româneşti’, aşa cum Constantin Noica l-a numit pe Eminescu, să ne valorizăm peisajul românesc, istoria românească, cultura românească, întrucât acestea reprezintă identitatea noastră, ne trezesc mintea şi spiritul, ajutându-ne să ne cunoaştem mai bine şi să ne unim cu semenii noştri”, a comentat deputatul PSD, Dănuț Andrușcă pentru Q Magazine. 

„Să încetăm a ne mai privi pe noi înșine ca un popor cu o cultură de mâna a doua, să prețuim și să promovăm cât mai mult ceea ce am creat bun și frumos”, consideră deputatul PMP, Nicoleta-Cătălina Bozianu, în declarația pe care a oferit-o publicației Q Magazine.

„Diversitatea este cea care ne dă unitate, ne defineşte şi ne face unici. Să ne preţuim patrimonial cultural, să nu permitem nimănui să ne altereze aceste valori. Un popor fără cultură este un popor orfan, un popor care nu simte, care nu are nimic sfânt”, a spus deputatul PNL, Viorica Cherecheș pentru Q Magazine.

Despre Ziua Culturii

Stabilită ca Ziua Culturii Naționale, prin legea nr. 238 din data de 7 decembrie 2010, ea este marcată de o gamă largă de manifestări culturale și artistice, sub forma unor expoziții speciale, proiecte de teatru, promovări ale muzeelor din orașele și satele țării.

Proiectul a fost inițiat, la acea vreme, de 51 de deputați și senatori. Astfel, primele evenimente cu ocazia Zilei Culturii Naționale au fost organizate în data de 15 ianuarie 2011.