Am fost aseara cu Beckett

Toti patru au jucat aseara , intr-o avanpremiera, la Teatrul Metropolis, "
Sfarsitul partidei" a lui Samuel Beckett. Cineva spunea odata ca este inexplicabil cum spectatorii nu inteleg nimic din primul act al unei piese de Beckett si totusi stau tintuiti in fotolii pentru a-l astepxa pe cel de-al doilea , din care nu vor intelege nici macar cat au inteles din primul.In ciuda premiului sau Nobel pentru literatura, a reputatiei de scriitor genial al Irlandei, Beckett  ramane un dramaturg pe care, ca sa-l poti digera, caci despre iubit nu poate fi vorba, trebuie sa-l creditezi de la bun inceput cu diagnosticul nebun.Si atunci, orice absurditate devine de inteles sau accepxabila.Va previn de acum ca daca nu aveti nervii tari, o deschidere spre cultura experimentala si plamani pentru a urca pe everesturile postmodernismului in care aerul este foarte rarefiat, nu ar trebui sa vedeti aceasta piesa.Cu mici excepxii, spectatorii s-au plictisit ingrozitor. 
Pe scena nu se intampla mai nimic.Personajul principal ( Razvan Vasilescu) sta asezat intr-un scaun cu rotile, este orb si are un dialog ilogic, presarat cu accese de isterie in care ba urla, ba cade deprimat in constientizarea propriei sale nefericiri si a desertaciunii vietii, cu servitorul sau, jucat magistral de talentatul Mihai Constantin.Irina Petrescu,  imbatranita si aproape ireconoscibila, si Ion Besoiu, sunt putin exploatati in aceasta piesa fata de potentialul lor ( dar, desigur, acestea sunt limitele personajelor ) si isi fac din cand in cand aparitia, ridicand capacul pubelelor in care stau chirciti aproape doua ore.Si daca n-ai stii ca Tocilescu este regizorul, ai intelege ( daca recunosti stilul), accentul fiind pus pe mimica personajelor si pe minimalismul jocului.Daca atatia critici spun ca Tocilescu este un regizor mare, ar trebui sa tac si sa accepx, nu ?
Tac… in ciuda opiniei personale."Sfarsitul partidei" este o piesa pe care o puteti "rata"… dar mergeti s-o vedeti pentru a va face propria dvs. impresie.Eu v-am prevenit!