Amurgul Generalilor

„După Dumnezeu, la care mă rog din când în când, pe Pământ preşedintele este primul om care poate lua o decizie în favoarea mea!”

Într-un interviu transmis în direct de către B1TV, sub moderarea lui Ion Cristoiu, generalul Victor Atanasie Stănculescu a recunoscut că i-a fost greu să semneze cererea de graţiere trimisă, pe 8 august preşedintelui Băsescu, nu neapărat datorită mândriei şi onoarei militare, ci mai ales faptului că se consideră nevinovat pentru faptele de care a fost acuzat. A făcut cererea de graţiere nu numai la cererea familiei şi a prietenilor, dar şi la sugestia medicilor care au grijă de starea lui de sănătate. Dacă gestul graţierii, după cum spunea Ion Cristoiu, nu ar fi unul de bunăvoinţă, măcar ar fi unul necesar.

Generalul Stănculescu este promotorul unei idei originale: „evenimentele celor trei R”. Revoluţie-Răscoală-Revoltă. Iar fieccare dintre actorii politici de atunci sau urmaşii lor „ar trebui să-şi aleagă cum vor să perceapă evenimentele din decembrie 1989”. Asta dacă acele evenimente au fost generate numai în decembrie sau ele au fost vârful de iceberg al unor scenarii puse la cale cu mult timp înainte.

Astfel este greu de crezut cum de doar generalul Stănculescu (degradat între timp la gradul de soldat!) plăteşte pentru degringolada sistemică, soldată cu morţi şi răniţi din 1989. Mai ales că totuşi a jucat un rol important nu numai pe timpul reconstrucţiei sistemului politic de după 1990 (fapt ce ne ridică mari semne de întrebare referitoare la calitatea morală a celor care atunci îl aclamau şi acum îl blamează!), dar a fost practic primul general care a dat un nou sens reformării sistemelor militare ale apărării şi internelor în 1990 şi 1991. Asta în timp ce alţi participanţi la Revoluţie, tot cu grade militare, care au şi recunoscut public că nu ştiau ce fac şi care au generat conflicte pe  străzile Bucureştilor, au fost între timp parlamentari şi beneficiază de stipendii generoase din partea statului.

Unde mai este decenţa Justiţiei?

Sute de cazuri de criminali, interlopi, violatori, magistraţi penali, devalizatori de sute de milioane de euro sau personalităţi publice acuzate pur şi simplu de trădare sunt cercetate în libertate sau chiar exonerate de faptele lor evident penale. Şi totuşi România se încăpăţânează să-l ţină la puşcărie pe unul dintre generalii săi (oricât ar fi fost el de „degradat”, gradul de general este o demnitate care nu poate fi pierdută doar printr-un simplu act administrativ!).  Pentru fapte niciodată probate concret, mai mult pentru un soi de răzbunare post-decembristă a unui stat neputincios decât pentru o reală vină.

Aici e vorba despre diferenţa dintre Justiţia Statului şi Justiţia Umană. Ele două pot coincide de multe ori, dar de foarte multe ori nu au legătură una cu alta.

Q Magazine va continua să pledeze fie pentru exonerarea generalului Stănculescu pentru presupusele sale fapte, fie pentru graţierea sa.