Andrei Volosevici: Pentru cel acuzat pe nedrept e o cicatrice pe viață

Andrei Volosevici este o victimă a „unităţii de elită” DNA Ploiești. Paradoxul vieţii stă şi în faptul că în timp ce procurorul Mircea Negulescu este arestat, Volosevici se întoarce la Primăria Ploieşti, pe care a mai condus-o în perioada 2008-2012.

Susținut de PNL, își propune să readucă optimismul locuitorilor din acest oraş.

• Oana Gheorghiu anunță care sunt primele companii de stat ce vor fi restructurate, lichidate…vândute. PSD: Atentat la siguranța națională a statului român
• Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită

CEA MAI MARE PEDEAPSĂ

Ambițios, cu spirit de echipă, pregătit oricând să învețe ceva nou, Andrei Volosevici nu e omul care să renunțe. Când își propune ceva, are tenacitatea necesară.

Are 44 ani şi este absolvent al Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești. Licențiat în Drept, și-a început cariera profesională ca avocat în Baroul Prahova. După un mandat de primar al municipiului Ploiești, a fost senator PNL.

Pe sine se judecă detașat, cu simțul umorului. De aici și puterea de a recunoaște că, deși are un temperament coleric, și-l ţine foarte bine în frâu, graţie bunătăţii sufletului. E convins că cea mai mare pedeapsă în viață e singurătatea. Valorile care îl ghidează le-a primit în familie, mai cu seamă, de la mamă şi bunici. Tot în familie a învățat ce înseamnă credința, dar și cât de important este respectul pentru comunitatea în care trăieşti. Uneori, îl năpădeşte nostalgia după momentele în care bunica, învățătoare în satul în care îşi petrecea vacanțele, se pregătea pentru a merge duminica la biserică. Fiecare amănunt era luat în seamă. Totul trebuia să fie impecabil: de la comportament până la vestimentație. Reperele acestea din copilărie aveau să contureze profilul moral al adultului de mai târziu.

Ce-l defineşte pe Andrei Volosevici?! Empatia, însuşirea de a-i păsa de dispoziţia celor din jur. E convins că, fără empatie, nu poţi să-ți lași amprenta pe ceea ce faci, nu poți ajuta, nu poți lua decizii pentru binele altora. Cu alte cuvinte, fără empatie nu vibrezi. În plus, Volosevici are cultul prieteniei, fiind încredinţat că prieten nu este decât acela care se află alături în orice situație, susținându-te, cenzurându-te sau modelându-te.

În liceu a jucat fotbal și baschet. Ulterior, a rămas doar la meciurile de fotbal jucate cu prietenii. Sportul l-a învățat că fără efort și fairplay nu evoluezi. Și pentru că a practicat sporturi de echipă, ştie că încrederea este esenţială. Cine a dobândit din adolescenţă această calitate  nu va da greş în anii maturităţii.

E totuna cu a spune că marile proiecte nu pot fi realizate de unul singur. Iată de ce spiritul de echipă, încrederea în coechipieri, empatia, sincronizarea, respectul reciproc sunt virtuţi căpătate în tinereţe pe care le-a aplicat cu naturalețe la maturitate.

Tocmai de aceea, dacă are să-şi reproşeze ceva, e neglijenţa din rarele momente când a uitat să se îngrijească de cei de lângă el.

Vreau să mă întorc la Primărie pentru a readuce Ploieștiul la NORMALITATE. În ultimii ani, orașul a devenit gri și trist, iar ploieștenii și au pierdut optimismul.

REALIZĂRI CA PRIMAR

Când i-am cerut să enumere lapidar realizările din timpul mandatului de primar al municipiului Ploieşti, a făcut-o meticulos, cu precizie de ceasornicar.

-construcția Stadionului Ilie Oană;
-40 blocuri termoizolate (cu zero costuri pentru locatari);
-200 hectare amenajări spații verzi;
-43 locuri de joacă modernizate și nou create;
-680 străzi modernizate şi 94 asfaltate pentru prima dată în istoria orașului;
-7000 locuri noi de parcare cu dale înierbate şi 10.500 asfaltate;
-70 km de canalizare – 6000 gospodării racordate gratuit;
-5 km de extindere a rețelei de apă – 412 branșamente gratuite;
-140 km de rețea de gaze reabilitată;
pasaje pietonale reabilitate la Casa de Cultură a Sindicatelor și la Complexul Nord;
-două grădinițe noi, 4 unități de învățământ consolidate, şi 38 modernizate;
-realizarea, în proporție de 85%, a proiectului noii stații de epurare
-18 cartiere modernizate;
-preluarea în patrimoniul primăriei și modernizarea Sălii Sporturilor Olimpia;
-realizarea documentației pentru proiectele cu fonduri europene, liniile de tramvai 101 și 102, supratraversarea de la Strejnic;
-semnarea contractului de finanțare pentru realizarea Parcului municipal Vest;
-prima ediție a Festivalului internațional Golden Carpathian Ploiești European Film & Fair;
-primul concert al lui Goran Bregović la Ploiești

Andrei Volosevici a umplut oraşul de flori, făcând din Ploieşti un oraș viu, de care locuitorii să fie mândri.

Mai mult, s-a străduit să sporească spiritul civic al ploieștenilor, voinţa acestora de a se implica în treburile urbei. Nu în ultimul rând, a readus normalitatea lucrului făcut temeinic.

Sunt doar câteva motive pentru care Andrei Volosevici vrea să se întoarcă la Primăria Ploieștiului. Și nu e singur. „Voi candida la Primărie și sunt convins că, alături de viitorul președinte al Consiliului Județean, bunul meu prieten, Iulian Dumitrescu, și împreună cu ploieștenii care își doresc ca viața în orașul nostru să fie mereu mai bună, vom construi corect, vom dezvolta și vom face ca Ploieștiul să își reia locul pe care îl merită în ierarhia marilor orașe din România”.

REÎNTOARCEREA OPTIMISMULUI

Din păcate, în ultimii ani, orașul a avut mult de suferit. A căpătat o tentă cenuşie și tristă, iar ploieștenii, în mare parte, și-au pierdut optimismul. De aici vine ambiția lui Andrei Volosevici de a readuce starea de optimism, de speranță și de mândrie locală.

Și pentru că posedă din plin simțul umorului, Volosevici știe că ploieștenilor le trebuie ceva în plus: spiritul lui Nenea Iancu – zâmbetul, ironia, dezinvoltura, energia de a scoate orașul din amorțeala ternă a unui loc în care parcă nu se mai întâmplă nimic.

Un primar care nu e în stare să le aducă locuitorilor zâmbetul pe buze e un simplu gospodar căruia îi lipsește empatia și grija faţă de aproape.  A trăi bine înseamnă și a trăi…vesel.

Dincolo de faptul că zâmbetul este semnul unei civilizații superioare, el exprimă și împlinirile zilei de azi și siguranța zilei de mâine.  Toate pot fi realizate prin solidaritate civică. Prea mulți actori politici sau civici nu fac decât să critice, să prezică dezastre și să dezbine.

Un bun primar este cel care nu doar identifică probleme, ci găsește și soluții, aduce vești bune, apte a întreține speranța, prezintă istorii de succes, pentru a justifica perseverența, nu divide, ci unește. Despre Ploiești și ploieșteni, Volosevici poate vorbi ore în șir.

Sunt convins că, alături de viitorul președinte al Consiliului Județean Prahova, bunul meu prieten Iulian Dumitrescu, vom construi corect, vom dezvolta și vom face ca Ploieștiul să își reia locul pe care îl merită în ierarhia marilor orașe din România.

VICTIMA DNA

Ar fi o eroare totuși să-ţi închipui că viaţa i-a fost un marş triumfal, presărat numai cu victorii şi trofee. Dimpotrivă, piedicile și experiențele triste nu au lipsit. De pildă, Unitatea DNA din Ploiești i-a instrumentat un dosar penal, acuzându-l de abuz în serviciu şi de finanțarea ilegală a echipei de fotbal din oraș. În cele din urmă, a fost achitat, dar orele, zilele și lunile anchetei și ale procesului au fost un coșmar și un supliciu poate mai crud decât executarea unei posibile pedepse. Deplasările la DNA Ploiești, în calitate de inculpat îi creau un sentiment de umilință, de rușine, pe fond nejustificat pentru un om care se știe nevinovat.

În lipsa unei culturi a dubiului și a unei ferme credințe în prezumția de nevinovăție, pentru mulți concitadini, simpla punere sub învinuire reprezintă dovada vinovăției și simpla trimitere în judecată este egală cu jumătate de condamnare. În plus, mai era și durerea de a ști că mama lui, care avea în spate 40 de ani de carieră ireproșabilă în avocatură, suferea din cauza campaniei de calomniere la care era supus fiul ei.

Primarul nu a vrut să intre în jocul anchetatorilor, refuzând să răspundă  la insinuările și amenințările care țineau locul probelor, cu alte insinuări și amenințări. De asemenea, nu a răspuns solicitărilor de a face tot felul de denunțuri fanteziste, în schimbul promisiunii că așa va scăpa de necazuri.

A refuzat să fie sicofant, nu numai pentru că nu avea nimic de denunțat, ci mai ales fiindcă ştia că, în viaţă, cel mai uşor e să faci rău altuia și nu voia să schimbe nefericirea sa pe nefericirea altuia. Cei patru ani de golgotă juridică au fost cea mai grea perioadă din viață. Ani în care s-a luptat pentru a se apăra împotriva unor acuzații nefondate, în condițiile în care acuzatorii, în loc să îi probeze presupusa vinovăție, îi cereau să își dovedească nevinovăția, și, în egală măsură, pentru a-şi recăpăta respectul de sine și respectul societății.

În 2016, din cauza acuzelor neîntemeiate, a fost nevoit să se retragă din competiția pentru funcția care crede că i se potrivește cel mai bine: aceea de primar al Ploieștiului. Un an mai târziu a revenit în avocatură, apoi, pentru aproape doi ani, a profesat într-una din cele mai importante companii din domeniul energiei din România.

Nici astăzi nu ştie exact dacă Unitatea DNA de la Ploiești a avut acordul conducerii Direcției de la București pentru hărțuirea sa, cu evidente consecințe în plan politic, sau dacă totul s-a făcut local. În perioada procesului au circulat în spațiul public tot felul de scenarii, pe care Volosevici nu vrea astăzi să le comenteze.

Oricum, a cheltuit mulţi bani cu avocații. O sumă considerabilă dacă e să judeci după posibilitățile financiare pe care le are. Orice proces te macină atât pe planul vieții publice, cât și pe plan personal, iar Volosevici nu a făcut excepţie. În fond, a fost în joc atât imaginea sa în ochii oamenilor și capacitatea sa de a le fi de folos, cât și libertatea sa și onoarea familiei sale.

Drama este că o achitare nu are nici ecoul, nici efectul unei acuzări. Pentru opinia publică, achitarea va fi comentată o zi şi apoi uitată. Pentru cel acuzat pe nedrept, incriminarea înseamnă o cicatrice pe viață. Una peste alta, achitarea i-a permis revenirea la un anume fel de normalitate în viața privată, în vreme ce, pentru majoritatea ploieștenilor, ea a însemnat dovada de care aveau nevoie, pentru a şti că nu degeaba avuseseră încredere în el ca primar.

POLITICIAN DE DREAPTA

Andrei Volosevici a ales Partidul Naţional Liberal fiindcă şi-a ascultat electoratul. Este un politician de dreapta a cărui atenție a fost mereu îndreptată spre doleanţele ploieștenilor. Iar cine ştie să-şi asculte electoratul are un ghidaj sigur spre alegerile cele mai bune. Şi cum nu are prejudecăţi sau resentimente, ştie că va colabora fără dificultăţi cu toți consilierii, indiferent de apartenența politică, deoarece fiecare reprezintă voința unei părți a electoratului, iar primarul trebuie să fie al tuturor. Așa a procedat și în mandatul anterior.

Când este întrebat de ce s-a deprofesionalizat atât de mult viața politică din România, Volosevici respinge cuvântul „deprofesionalizare”, vorbind mai degrabă despre vremuri tulburi, pentru care foarte puţini oameni sunt pregătiţi. Cât despre România de dincolo de Ploiești, nu crede în corupţia ei generalizată. În opinia lui, mai avem de învățat despre cât de mult ar trebui să ne apreciem țara, cu toate valorile ei. Volosevici este un optimist incorigibil. De aceea refuză să stigmatizeze întreaga țară pentru derapajele câtorva oameni.

România merge spre bine, în ciuda ezitărilor și accidentelor de parcurs. În ochii lui, românii sunt oameni buni, majoritatea cu frică de Dumnezeu, deştepți, ospitalieri și gospodari. Nu trebuie să exagerăm excepțiile. Dacă grâul are neghină, nu înseamnă că nu e bun. Îl cureți. Scoți răul. Românii nu pot fi judecați la grămadă, în funcție de greșelile unora.

În mod normal candidații promit locuri de muncă, locuri de joacă, străzi… Ploieștenilor le trebuie ceva în plus: spiritul lui Nenea Iancu – zâmbetul, ironia, speranța.

N-AR RENUNȚA ȘI DACĂ AR FI BOGAT

Crede în puterea românilor de a se motiva și de a renaște. Mai ales, crede în bunul lor simț.

Dacă ar avea mulți bani, ar face donații și ar investi în proiecte de anvergură, dar nu ar renunța pentru nimic în lume la funcția de primar. În perioada interbelică (intervalul cel mai benefic din istoria orașului), primarii Ploieștiului au fost aleși numai din rândul oamenilor bogați, din al căror spirit întreprinzător s-au ivit realizări importante.

Admiră oamenii cu prestanță și tenacitate. În schimb, îi detestă pe cei cu care „nu poți traversa strada”.

Nu crede în urâțenia iremediabilă a oamenilor sau locurilor. E încredinţat că fiecare regiune are farmecul ei. Dacă vorbim de Europa, îi place ordinea din Germania, civilizația franceză, abundența culturală italiană și perfecțiunea administrativă din Viena. Îi plac cărțile de aventuri sau cele de gândire strategică, ca de pildă Arta Războiului, celebrul volum al generalului Sun Tzu.

Energic și plin de umor, Andrei Volosevici nu se îndoiește de victoria în alegeri. De altfel, însoțindu-l o zi întreagă prin diferite locuri ale orașului, am văzut bucuria oamenilor nu doar că îl întâlnesc întâmplător, ci mai ales că se va întoarce la Primărie.

CE ÎNSEAMNĂ PENTRU ANDREI VOLOSEVICI

Binele: Sănătate, oameni apropiați, trai decent;

Dumnezeu: Credință, smerenie, educație. Străbunicul meu a fost preot și am fost crescut în acest spirit;

Emil Cioran: Dincolo de opera lui, m-a impresionat un lucru poate mai puțin cunoscut, și anume prietenia dintre el și Petre Țuțea. Deşi erau firi diferite și decenii de-a rândul au fost separați de Cortina de Fier, cei doi și-au purtat reciproc o admirație și o afecțiune rar întâlnite;

Nicolae Iorga: Într-un discurs din anii ’30, considera că datoria românilor este aceea de a munci și că munca și buna înțelegere pot reprezenta principiul de conduită al nației române. Cred că e vremea să-l ascultăm!;

Petre Țuțea: „Numai eu puteam face 13 ani de închisoare pentru un popor de idioţi”. Tot Țuțea a spus că ,,dacă există o știință a națiunii, eu sunt de meserie român”. Prefer această vorbă în locul celei spuse la supărare, care circulă în spațiul public ușor scoasă din context. Petre Țuțea și-a iubit poporul;

Mircea Ionescu-Quintus: Liberalism, tradiţie, spirit;

Muntele Athos: Capitala ortodoxiei, păstrător al tradiţiilor bizantine, un loc pe care ar trebui să-l preţuim cu toţii, cu atât mai mult cu cât un alt imens simbol al ortodoxiei, Catedrala Sfânta Sofia, este pe cale de a fi distrus chiar în zilele acestea;

„Țiganii întorşi din străinătate”: Cetățeni români care trebuie să știe că au atât drepturi, cât și obligații;

Brătianu: ,,Prin Noi Înşine!” – un concept ce a stat la baza modernizării şi dezvoltării României – foarte actual și în zilele noastre;

Invictus: Ce nu te doboară, te face mai puternic! Tot respectul şi admiraţia pentru sacrificiul militarilor români, atât pe câmpul de luptă, cât şi în competiţiile sportive;

George Enescu: Reprezentantul nostru în elita muzicii universale;

Om bogat: Cel care a muncit, material și spiritual, pentru ce are;

Om sărac: Omul singur; 

Învăţătoare: Bunica;

Premiul Nobel: Basarab Nicolescu, ploieşteanul nominalizat, anul acesta, la premiul Nobel pentru Pace;

Primul gând de dimineaţă: Începe o nouă aventură;

Telefon: Comunicare;

Reţele de socializare: Câteodată, o modalitate de manipulare;

America: Putere.