Armata a cerut aprobarea Parlamentului pentru 10 programe de înzestrare. Are legătură cu criza ruso-ucraineană?

„Înzestrarea cu tehnică performantă va permite adaptarea noastră la noile condiții ale mediului de securitate și îndeplinirea misiunilor și obligațiilor ce revin Armatei României, în plan național și internațional” (Ministrul Apărării naționale, Nicolae-Ionel Ciucă, în fața Comisiilor reunite pentru apărare, ordine publică și siguranță națională).

• Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită
• Criză de personal în construcții și instalații

Explicabil, în contextul sporirii tensiunii politice și a prezenței militare din zona imediat apropiată României, votul recent al Comisiilor reunite pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților prin care s-a aprobat derularea a 10 programe de înzestrare a Armatei a determinat apariția un interes aparte în mass-media.

Este întâmplătoare finanțarea, acum, a acestor programe?

Ar trebui menționat de la început că, împreună cu achiziționarea avioanelor de luptă multirol F-16, a sistemelor integrate de apărare antiaeriană, a unor nave și elicoptere de luptă, programele în discuție nu răspund unor cerințe imediate, determinate de actuala criză de securitate de la granițele Ucrainei. Achizițiile, inclusiv cheltuielile aferente, erau înscrise în documentul de planificare a apărării întocmit a Ministerul Apărării Naționale pentru anul 2021 și numit „Carta Albă a Apărării pentru anul 2021”

Carta Albă a Apărării 2021 prefigurează atât bugetul destinat apărării pe pentru perioada 2021-2024 cât și cheltuielile destinate achizițiilor în același interval de timp:

Întrucât impun o cheltuială a statului mai mare de 100 milioane euro, finanțarea acestor programe a fost discutată în ședința de guvern din 24 februarie, dată la care s-a dat undă verde Memorandumului numit „Solicitarea Ministerului Apărării către Parlamentul României privind obținerea aprobării prealabile pentru inițierea procedurilor de atribuire a contractelor aferente a 10 programe de înzestrare”.

Desigur, ar fi lipsit de realism să negăm faptul că, în situația politico- militară tot mai tensionată din proximitatea frontierelor României, solicitarea M.Ap.N pentru deschiderea acum a finanțării programelor despre care discutăm nu ar include și o importantă componentă de descurajare pentru un agresor potențial. În același timp, ar fi greșit și dacă nu am sublinia că demersul exprimă suficient de explicit apartenența de facto României la Alianța Nord-Atlantică, precum și efortul armatei noastre de a a-și asigura interoperabilitatea din toate punctele de vedere cu celelalte armate din cadrul NATO.

Existența unui semnal, chiar și indirect, către Federația Rusă nu poate fi evitată, mai ales dacă ne raportăm, din nou, la Carta Albă a Apărării 2021 unde, la capitolul „Evaluarea mediului internațional de securitate”, trimiterile sunt mult mai directe: „Pe plan regional se observă încercările unor state de a se reafirma în postura de lideri zonali, prin contestarea sau chiar încălcarea normelor internaționale în vigoare, precum și revenirea politicii de forță și asertivitate a unor puteri care contestă însăși actuala ordine internațională bazată pe principiile occidentale specifice democrației și liberalismului economic (…) Luând în considerație existența unor astfel de conflicte în proximitatea României și comportamentul asertiv al Federației Ruse, apariția unor astfel de confruntări constituie un factor major de îngrijorare”.

Cele 10 programe, dincolo de codarea militară

Programele sunt nominalizate în Comunicatul de presă al M.Ap.N:

1. Sisteme C4I cu capabilități de integrare ISTAR;

2. Sistem UAS tactic clasa I;

3. Sistem armament individual tip NATO;

4. Aparatură optică și optoelectronică – Etapa I;

5. Mașină de luptă a infanteriei, pe șenile;

6. Echipamente și sisteme de detecție, avertizare, decontaminare și protecție (individuală și colectivă) CBRN;

7. Sistem de război electronic mobil;

8. Modernizare sistem artilerie antiaeriană Oerlikon Model GDF 103 la standardul sistem artilerie antiaeriană cu capacități CRAM;

9. Sistem de securitate și apărare cibernetică;

10. Autovehicule tactice blindate de tip ușor.

Pentru a înțelege și evalua importanța și conținutul fiecărui program, apare ca necesară o anumită decodare, mai ales a acronimelor cu care marea parte a populației nu este familiarizată.

Sistemele C41 cu capabilități de integrare ISTAR sunt Sisteme de Comunicații și Informatică la nivel tactic-operativ (batalion/brigadă) care au posibilitatea de a fi conectate la complexele electronice mult mai largi care integrează într-un tot unitar elementele de cercetare (Intelligence), supraveghere (Surveillance), descoperire a țintelor (Target acquisition) și recunoaștere în teren (Reconnaissance).

 Sistemul UAS tactic reprezintă complexul integrat care asigură îndeplinirea misiunii pentru o dronă – un aparat de zbor fără pilot (UAS = Unmanned Aircraft System).

CBRN  definește echipamentele, inclusiv autospecialele, destinate detecției, avertizării, decontaminării și protecției (individuală și colectivă) în cazul atacurilor chimice (C), biologice (B) și a radiațiilor ce rezultă ca urmare a  folosirii armelor nucleare (RN)

CRAM  este un sistem de luptă antirachetă la nivel tactic care poate fi montat pe un șasiu autopropulsat. Acesta detectează țintele, evaluează caracteristicile balistice ale acestora, calculează traiectoria viitoare și deschide focul pentru distrugerea lor. Armamentul din componența sistemului poate trage până la 120 proiectile pe minut, iar costul, în funcție de tipul radarului și a echipamentului computerizat, poate ajunge la 10/15 milioane dolari pentru fiecare unitate de foc.

În loc de concluzii

Cu ce ne confruntăm? Ce ne rezervă viitorul? Dacă privim mai atent în jur, nu s-ar mira nimeni dacă am fi îngrijorați. Rusia a mișcat trupe importante înspre granița cu Ucraina și tocmai a început o aplicație navală în apropierea  peninsulei Crimeea.

Americanii vor să trimită două nave de război în Marea Neagră, dar se răzgândesc pentru ca Marea Britanie să preia această misiune.

NATO, sub conducerea SUA a adus în Europa trupe și tehnică de luptă ofensivă direct de pe continentul american și peste numai câteva zile începe un exercițiu militar de anvergură, „DEFENDER EUROPE-21”, în care sunt angajați 28.000 de militari din 26 de țări.

Locul de desfășurare?  În apropierea granițelor europene ale Federației Ruse.

În ce scop?  „Pentru a demonstra capacitatea noastră de a servi ca partener strategic de securitate în regiunile Balcanilor de Vest și a Mării Negre, în timp ce ne susținem abilitățile în nordul Europei, Caucaz, Ucraina și Africa”

Încurajat de președintele Biden și împins subtil de Germania, președintele ucrainean Zelenski a emis un Decret prin care amenință Moscova și solicită tot mai insistent primirea Ucrainei în NATO.

Este momentul în care România tocmai semnează un acord de cooperare militară cu Ucraina, un stat care niciodată în istorie nu ne-a fost prieten, după ce a încheiat ceva mai devreme decât fusese prevăzut, constituirea unei escadrile de avioane de luptă multirol F-16. Pe 13 aprilie, M.Ap.N. mobilizează rezerviști pentru exerciții militare fără a da presei explicații credibile.

„Acest exercițiu are ca scop verificarea pregătirii populației, economiei și a teritoriului pentru apărare (…) Pe timpul exercițiului, rezerviștii cu domiciliul în județul Călărași cuprinși în planurile de mobilizare vor fi chemați la unitățile militare pe durata a două-trei ore, în vederea desfășurării unor activități specifice de pregătire și actualizare a datelor de evidență militară” a fost răspunsul dat de oficialitățile militare.

 Apoi, la o distanță de numai câteva zile, România pornește un ambițios și larg set de programe de înarmare în valoare estimativă de peste un miliard de euro.

Putem crede că totul este întâmplător? Putem fi siguri că nu vom fi singuri dacă lucrurile vor lua o întorsătură periculoasă? Poate că da. Dar cine poate garanta?