coldea dragnea basescu q magazine
Actual

Beţia puterii

E ca otrava veninului de viperă. Îți pierzi mințile și te îmbeți cu ea, mori pe loc. E drog. În chip pervers, ispită ucigătoare de aproape că nu-i poți ține piept, e făcută tocmai să-ți placă până la adicție și s-o vrei, mai multă și mai tare, până când, bând în neștire, crăpi. Nevolnici, slabi, plini de noi înșine, uităm mult prea repede că esențele tari stau, de fapt, doar în flacoane mici și că, dinspre leac spre otravă, dansul puterii este dansul subtil al vieții și al morții în bâlciul pătimirilor și deșertăciunilor noastre omenești, ființe nevolnice de țărână ce suntem. Mai un cal făcut senator, mai o Romă incendiată, mai oroarea unui Holocaust inimaginabil, mai o Sirie aproape rasă de pe fața pământului… Sau, la castravetele nostru mioritic: mai o „revoluție”- lovitură de stat, mai o mineriadă-două-trei, proaspăt calificate oficial crime / infracțiuni împotriva umanității, mai vreo două ordonanțe de urgență, grațiere-amnistie alea-alea, palmate pe șest poate cine știe, iese, noaptea pe fulgerătură, vorba Viorichii din Clejani, mânca-i-aș eu sufletul ei, că bine le zice, cu hoția și cu puterea. Cum, nu știți? I-auzi ia: Foaie verde foi de prun / Spune, spune, moş bătrân / Căişorii când se fur? / Noaptea pă fulgerătură / Atunci căişori se fură / Când e negură şi ceaţă / Atunci căişori se-nhaţă!…

Jocul cu puterea e jocul cu focul. Fluturele, bezmetic ori inconștient, incapabil să estimeze pericolul aproprierii de flacără, are un singur fel de sfârșit, previzibil. Arde scrum. Metafora e atât de puternică, încât a devenit literă de manual operativ în instrumentarul KGB („The Practice of Recruiting Americans in the USA and Third countries”; Appendix C, în „KGB: The Secret Work of Soviet Secret Agents”, Corgi, 1979; autor: John Barron; https://www.amazon.co.uk/d/Books/KGB-John-Barron/B002IELA1Y)

Pe fluturi nu trebuie să-i racolezi. Vin singuri către tine, cu orice risc, precum un fluture e atras de lampa ce-l poate ucide. Personalitatea fluturelui face munca operativilor ruși extrem de ușoară, pentru că sare peste „motivarea” recrutării, financiară sau sub formă de alte „premii”. Un fluture e automotivat, se consideră extrem de inteligent, peste puterea altora de înțelegere, extrem de abil și refuză să creadă în riscurile ce-i sunt prezentate, pentru că „e convins că numai el poate să regleze relațiile cu țara inamică”. Ceea ce-i interesează pe ruși la un fluture e dorința acestuia de a se face util lor, iar singura modalitate de a-l motiva este să întrerupă din când în când relația cu acesta, lăsându-l să creadă că nu mai prezintă interes. Un fluture va face orice pentru a dovedi „tăntălăilor” că se înșală, că el este valoros.”

Ea, puterea, nu are zorzoane conexe. Nu e nici bună, nici rea. Nici frumoasă, nici urâtă. Pe locul său plin cu verdeață nu e nici întristare, nici suspin. Puterea este, pur și simplu, și avem a o exercita ca atare. Detașat, tehnic, septic. Fără mânie și părtinire. În 2000, Robert Greene și Joost Elfers publică un manual de anatomie și fiziologie a puterii, a cărui lectură – obligatorie, cu următoarea excepție: cei slabi de inimă și înger – dă fiori reci. The 48 Laws of Power (Penguin Books) distilează trei milenii de istorie a puterii (Machiavelli, Sun Țî, Napoleon, von Bismark…) într-un instrumentar fascinant, demn de saga 007: Never put too Much Trust in Friends, Learn how to use Enemies (Law 2); So Much Depends on Reputation – Guard it with your Life (Law 5); Learn to Keep People Dependent on You (Law 11); Crush your Enemy Totally (Law 15); Use Absence to Increase Respect and Honor (Law 16); Do Not Commit to Anyone (Law 20); Keep Your Hands Clean (Law 26); Master the Art of Timing (Law 35); Despise the Free Lunch (Law 41); Never appear too Perfect (Law 46); Do not go Past the Mark you Aimed for; In Victory, Learn when to Stop (Law 47)…

So, what say you?!…

„Fluturelui” Traian Băsescu gloanțele puterii i-au șuierat a moarte pe lângă antene, doar zdrelindu-i-le un pic. Acum zboară ca un avion beteag, cam într-o aripă și un motor. Dar zboară încă…

„Fluturele” Florian Coldea s-a apropiat bezmetic de flacără (inconștient? iresponsabil de sigur pe el?) și a bușit forțat, pârlit foarte, ieșind din joc într-o clipită nefastă, mai degrabă din propria-i nesăbuință. Ah, călcâiul lui Ahile, ah!…

Cât despre „jocul cu mărgele de oțel” Klaus Iohannis – Liviu Dragnea, e în toi. Pe față, la rupere. Fără întristare, fără suspin. Va rămâne în picioare cel căruia Necuratul nu-i va lua primul mințile, făcându-l să se creadă Dumnezeul tuturor, cu capul dus de beția otrăvită a iluziei puterii fără margini. Fiecare în parte are a juca hiper-cerebral, autocontrolându-se la sânge. Cel pe care șarpele ispitei puterii îl mușcă primul moare.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top