Bilanțul DNA, între festivism și realitate

Președintele Klaus Werner Johannis a afirmat la bilanțul DNA că românii s-au săturat de corupți și mincinoși. Bilanțul nu răspunde la întrebarea: De ce unii dintre noi sunt corupți și mincinoși?

La Cercul Militar Național a avut loc joi, 23 februarie, începând cu ora 11.00, bilanțul pe anul 2016 al Direcției Naționale Anticorupție. Evenimentul, care se înscrie în rutina oricărei instituții de un anumit nivel, a fost așteptat cu interes deosebit atât de mass-media, cât și de opina publică, mai ales din perspectiva ultimelor developări privind simbioza instituțională DNA-SRI și ghinionul imobiliar al președintelui.

La niciun bilanț al vreunei instituții din sistemul național nu a existat o astfel de desfășurare de forțe.

Am participat la acest eveniment cu speranța că o parte din ceața care plutește asupra moralității activității DNA și a președintelui se va mai risipi. M-am îndreptat spre Cercul Militar Național și am constatat, cu stupoare civică, o desfășurare de forțe (inclusiv a Brigăzii Speciale de Intervenții a Jandarmeriei!) șocantă. La niciun bilanț al vreunei instituții din sistemul național de forță nu am mai văzut așa ceva.

Niciunui jurnalist nu i s-a permis să treacă în țarcul în care erau participanții oficiali!

Bilanțul a avut loc în Sala de marmură, cea mai reprezentativă, unde am constatat cu stupoare că jurnaliștii acreditați au fost plasați în spatele coloanelor, iar cei care doreau să-și noteze ceva s-au așezat pe jos precum în Hyde Park-ul londonez. Niciunui jurnalist nu i s-a permis să treacă în țarcul în care erau participanții oficiali! Chiar dacă activitatea nu începuse încă. Procurorii de elită din DNA, sobri și plini de o responsabilitate afișată ostentativ, s-au strecurat printre jurnaliști ocupându-și locurile în raport de funcția deținută și de afinități.

Cu câteva minute întârziere, a intrat și grupul de oaspeți care au luat loc la tribună. În frunte era președintele, urmat de ministrul interimar de la Justiție. Surprinderea mea a fost totală când am constatat că ministrul Justiției, cel care reprezenta guvernul, deci implicit pe premier (al patrulea om în stat), a fost plasat la marginea prezidiului, în loc să fie în dreapta procurorului-șef al DNA. O asemenea gafă de protocol – adică o gravă necunoaștere a ceea ce în diplomație se numește ordin de decădere – nu am mai văzut la un asemenea nivel. A fost un gest grosolan și clar de periferizare a puterii executive!

O altă gafă de protocol a constituit-o ordinea în care au luat cuvântul invitații. Codul diplomatic și de protocol impune ca gazda să deschidă bilanțul, iar cel mai important invitat, în acest caz președintele Românei, să aibă ultimul cuvânt. În acest fel el se poate inspira din afirmațiile antevorbitorilor și poate face sugestii sau recomandări. După ce Laura Codruța Kovesi și-a prezentat materialul, a fost invitat președintele țării să-și prezinte alocuțiunea. După care a stat cuminte și preocupat, ascultând celelalte prezentări.

Singurul invitat care a salutat prezența media a fost ministrul Justiției, în condițiile în care președintele și-a luat ca aliat în argumentațiile sale opinia publică. Oare cine informa cetățeanul despre cele spuse în acest bilanț? Nu cei care stăteau în spatele coloanelor, sau pe jos, cu laptop-urile în brațe, erau cei care reprezentau cetățeanul? Nu am simțit niciodată o mai mare umilire – de când sunt contributor la Q Magazine – ca la acest bilanț.

Ascultând prezentările invitaților am identificat câteva puncte tari și câteva puncte slabe. Astfel:

Puncte tari

• SRI-ul a preferat să asculte la căști în loc să se deplaseze până la locul bilanțului…
• S-a remarcat necesitatea de a pune mai mare accent pe educația și pregătirea profesională, continuuă, a procurorilor DNA.
• S-a pus accentul pe nevoia unui cadrul legal simplu, clar și neinterpretabil.

Puncte slabe

• Nu s-a făcut nicio conexiune de cauzalitate între cazurile de corupție și structurile de crimă organizată instituționalizată – corupții nu sunt niște haiduci moderni, care fură de capul lor!
• Vinovații de serviciu sunt judecătorii care au toate pârghiile să pună la punct derapajele procurorilor DNA, dar și aceștia tot oameni sunt.
• Soluția teoretică, susținută de mai mulți vorbitori, a fost promovarea profilaxiei, a prevenirii, fără a oferi soluții concrete.
• Președintele își dorește în continuare o Românie puternică și parcă nu înțelege că românul de rând își dorește bunăstare și normalitate. Într-o țară prosperă, tentația corupției este mult diminuată, iar atitudinea opiniei publice este cea mai bună profilaxie.
• Opinia publică pune o presiune uriașă asupra activității DNA, dar procurorul-șef al acestei instituții de faimă internațională (președintele chiar afirma că poate fi un model instituțional pentru alte state) uită să precizeze de scurgerile de informații din dosarele aflate în lucru (prin încălcarea gravă a legii), un proces care se dovedește, de cele mai multe ori, o sabie cu două tăișuri.
• Bilanțul DNA nu scoate o vorbă despre aportul consistent al Curții de Conturi în identificarea ilegalităților, privind cheltuirea banului public, la nivelul comunităților locale.
• Bilanțul nu sesizează modalitățile tot mai sofisticate de confiscare a banului public de infractorii cu gulere albe.
• În cadrul posibilelor soluții de prevenire a fenomenului corupției nu se face vorbire despre controlul averilor, una dintre soluțiile cele mai viabile în statele consolidate din punct de vedere democratic.
• Bilanțul nu face referire la subminarea economiei naționale ca efect al privatizărilor ilegale. Nu am auzit de vreun dosar în care să fie inculpați funcționari din structurile post-privatizare ale FPS, APAPS sau mai nou AAAS. Neîndeplinirea obligațiilor asumate de cei care au privatizat o mare parte din economia României, în deplină cârdășie infracțională cu acești funcționari și decidenții politici ai vremii, constituie acte de corupție cu consecințe asupra prosperității românilor de cea mai mare gravitate.
• Bilanțul păstrează o tăcere complice privind achizițiile de tehnică militară fără respectarea obligațiilor compensatorii. Au cercetat procurorii DNA de ce nici la ora actuală obligațiile de off-set ale firmei BAE Systems – incluse în contractul de achiziționare a celor de fregate-epave – nu sunt îndeplinite? Obligațiile compensatorii permit returnarea a 80% din costul achizițiilor și sunt surse financiare       semnificative la dezvoltarea industriei de securitate națională.

Am plecat de la această activitate cu un gust amar. Festivismul dâmbovițean nu și-a părăsit matca lui păguboasă, iar șefii unor instituții de importanță strategică se felicită între ei, promovând vechea vorbă a românului: Capul plecat sabia nu-l taie!

Pe scările Cercului Militar Național, la plecare, șefa DNA-ului, l-a rugămintea jurnaliștilor de a sta de vorbă cu ei, a dat o replică pe măsura înălțimii demnității sale și a valorii academice: Stăm de vorbă mâine, căci azi este ziua DNA-ului! Și brusc mi-am adus aminte de vorba românului cu prefectura…

MITUL KOVESI. Cum a ajuns Laura Codruţa Kovesi să întruchipeze mitul femeii care s-a măritat cu justiţia, sub binecuvântarea Statului de drept. Câteva explicații.

Pentru „un altfel de bilanț” al DNA, vă recomand o analiză la rece a jurnalistului Dan Tăpălagă, publicată pe site-ul hotnews.ro, din care am extras mai jos câteva pasaje.

Protestele au venit ca o gură de oxigen pentru Laura Codruța Kovesi, dar DNA riscă să rateze șansa de a îndrepta erorile și derapajele din trecut dacă nu va schimba ceva în modul de funcționare. Instituție esențială într-o Românie condusă de administrații corupte, DNA a început să contabilizeze câteva eșecuri exploatate din plin de adversarii tradiționali din politică și presă. Procurorii anticorupție functionează de zece ani încoace în condiții de ostilitate crescândă, motiv pentru care singura lor șansă de supraviețuire este ieșirea urgentă din autosuficiența și abandonarea ideii că pot dispune discreționar de puterea lor. Care sunt problemele și provocările acumulate?

În primul rând, instanțele au început să pronunțe achitări în dosare cu nume mari. Adrian Videanu a fost achitat în primă instanță în noiembrie anul trecut pe motiv că fapta nu există (devastator pentru orice procuror), iar liberalul Ludovic Orban a primit o achitare în primă instanță. Șirul achitărilor de răsunet fusese deschis de un alt liberal, Radu Rușanu, găsit nevinovat în martie 2016 și tot pe motiv că fapta nu există.

Temerea multor specialiști este că vor veni și alte decizii de achitare. Șefa DNA a spus la bilanț că procentul se păstrează sub media europeană, de 10% din cazuri. Așa o fi, statistic, numai că achitările vin în dosare mari, care au generat așteptări publice majore și au debutat furtunos cu arestări spectaculoase. Aici e problema. Sorina Matei pune la îndoială pe Facebook corectitudinea calculelor DNA și susține că numărul achitărilor a crescut de fapt de  la 8,98% în 2015 la 13,2% în 2016.

13,2%

Adevăratele rezultate: Achitările definitive ale DNA au crescut de la 8,98% în 2015 la 13,2% în 2016.

Sorina Matei

În al doilea rând, un scurt inventar al cazurilor de dosare restituite de instanțe la DNA în primele două luni nu arată la fel de roz ca bilanțul de succes prezentat joi de Laura Codruța Kovesi, cifre statistice altminteri impresionante. În lunile ianuarie și februarie, cel puțin patru dosare mari s-au întors la procurori de pe masa judecătorilor: Olguța Vasilescu, Gelu Diaconu (fostul șef al Fiscului), Ioan Oltean (ANRP) și Sorin Oprescu. Fiind vorba de nume mari, eșecul are un ecou puternic în societate.

Restituirea dosarelor echivalează în majoritatea cazurilor cu o bilă neagră pentru procurori. Noile Coduri nu prea le mai oferă judecătorilor motive să se agațe de fleacuri. În cazurile menționate, dosarele s-au întors pentru refacerea rechizitoriului din cauza unor vicii grave de procedură sau din cauză că faptele descrise nu prea potrivesc cu încadrarea.

Nu mi-e foarte clar dacă avem de-a face doar cu procurori superficiali sau și cu judecători timorați de politicieni. S-ar putea ca excluderea din magistratură a Cameliei Bogdan,  judecătorul care l-a condamnat pe Dan Voiculescu, să fi inhibat unele instanțe, care preferă să se spele pe mâini în loc să judece cazurile dificile. Foarte posibil să asistăm pe viitor la o continuă schimbare de atitudine din partea instanțelor. Dar nu putem explica rateurile unor procurori doar prin frica unor judecători. S-ar putea ca unele instanțe să capete abia acum curajul de a spune ca unele dosare DNA sunt cam subțiri.

Dar dacă ne uităm la instanțe, constatăm că restituirile nu vin dintr-un singur loc: Tribunalul București, Curtea de Apel București și Înalta Curte au întors dosare la DNA în ultimele două luni, semn că avem mai degrabă o problemă la procurori. Dacă se confruntau cu deficiențe minore, ele puteau fi remediate în cinci zile conform noilor coduri. Cum nu s-a întâmplat asta, rezultă că anchetele erau foarte slabe și au trebuit refăcute.

Citește întreagă analiză a jurnalistului Dan Tăpălagă aici.