De peste o săptămână, în semiindiferenţa presei franceze, dar şi a celei internaţionale, Franţa traversează o criză fără precedent. Carburanții sunt raționalizați și nici răbdarea francezilor pare să nu mai fie nelimitată.
Asemeni unui joc de poker în care unul dintre parteneri a blufat, nimic nu mai trece. Cozile la staţiile de benzină au câţiva kilometri, în sud multe benzinării sunt închise sau vând pe raţie, trenurile (care circulă pe bază de energie electrică) sunt rare şi înregistrează întârzieri nemaiîntâlnite: câte o oră şi jumătate de exemplu, pe ruta Paris-Marsilia. Autobuzele îşi opresc motorul la semafor, provocând mari întârzieri faţă de orar, o treime din metrourile şi trenurile urbane nu funcționează. Bibliotecile publice închid subit, manifestaţiile organizate de toate sindicatele se ţin lanţ, iar faimoasele Nuit debout (nopţi în picioare, în place de la Republique), continuă.
16 centrale în grevă în 26 mai
4000 de staţii de benzină, din aproape 12 000,fără carburanți
O imagine reală a Franţei, acum când turiştii străini abia începeau să revină. Culmea este că în acelaşi timp în care un prim-ministru Valls afirmă că noua lege a muncii oricum va fi votată (cu ordonanţa de urgenţă, faimosul 49-3 francez) şi că ţara lui nu e condusă de sindicate, primarul Parisului, Anne Hidalgo (politician de stânga) înmulţeşte vizitele în străinătate cu un singur mesaj : « il fait bon de venir à Paris ». Poate, dar nimeni nu se lasă convins, nici măcar chinezii.
Vinovată de acest blocaj este o foarte controversată Lege a Muncii care prevede, printre altele, obligaţia angajatorului de a nu concedia timp de trei ani un proaspăt angajat. Dar şi spinosul articol 2, care stă nu doar la baza contestaţiilor venite din stradă, ci şi ale unor deputaţi de stânga: este vorba paragraful care stipulează că acordul unei întreprinderi va avea prioritate în faţa unui acord al sectorului, al domeniului în care activează acea întreprindere. etc. Altfel spus, cuvântul patronului, de exemplu privind plata sau exersarea orelor suplimentare etc. va prima. Va putea prilejui excese, exploatări etc.
Cacofonia partidului aflat la putere în Franţa, tăcerea preşedintelui François Hollande, ascunderea sub preş a unor fapte care duc drept spre paralizia sistemului economic francez, poate la căderea imediată a guvernului Manuel Valls, au la origine măsuri simple de frondă: grevele angajaţilor din rafinării și din centrale nucleare.
Deocamdată miza este cu efect direct doar asupra consumatorilor, căci guvernul are propriile sale rezerve… de carburant şi de răbdare. Francezul obişnuit însă de abia se dumireşte. Mâncatul cu porţia şi restricţiile à minima nu plac nimănui și nici nu pot dura la nesfârşit.
În 14 iunie, aşa după cum arată site-ul www.cestlagreve.fr, va urma o grevă generală şi naţională. Până atunci, conform aceluiaşi site, grevele din diverse sectoare se ţin lanţ.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
