Cătălin Predoiu: „Banii corupţiei nu se mai iau la pungă”

Noile Coduri vor intra în vigoare şi vor schimba societatea românească, relaţiile cu Bruxelles-ul sunt tot mai bune, DNA-ul este o instituţie cu 90% procent de condamnări din inculpări şi există suficientă libertate de exprimare când vine vorba de „justiţia televizată”.

Q Magazine: Când aproximaţi ca îşi vor produce cu adevărat efectele noile Coduri şi vor putea fi aplicate de instanţe? Ce presupune acest lucru, se va suplimenta schema de magistraţi, grefieri?

Cătălin Predoiu: Noul Cod Civil intră în vigoare la 1.10.2011. Instituții fundamentale ale vieții juridice vor fi înnoite. Reguli noi şi moderne, armonizate cu legislația statelor democratice ale lumii, vor guverna relațiile de familie, protecția drepturilor nepatrimoniale, proprietatea, persoanele, obligațiile, contractele, garanțiile şi altele. Noul Cod Civil este foarte important pentru viața socială. Un mare jurist, profesorul Mihail Eliescu, spunea că dreptul civil cuprinde, în normele sale, întreaga viață a omului, de la naștere, ba chiar şi înainte de naștere şi până la moarte, ba chiar şi după moarte. Codurile de procedură şi Codul penal ar putea intra în vigoare pe parcursul anului 2012. Data exactă se va decide în luna septembrie. Concluziile studiilor de impact vor constitui baza discuțiilor pe care le vom avea cu CSM pentru analiza schemelor de personal.

Q: La aproape opt luni de la adoptare, are  Legea  202, privind mica reformă,efectele scontate ? S-a micşorat durata proceselor, instanţele sunt mai puţin aglomerate? Unii dintre magistraţi au afirmat ca această lege a fost făcută să-i avantajeze pe avocaţi.

C.P.: Legea micii reforme a însemnat un pas înainte pe calea implementării codurilor. Rolul ei principal a fost de lege-punte către noile coduri, pentru că a încorporat prevederi care se regăsesc deja în coduri. A simplificat proceduri şi a eliminat anumite neajunsuri ale acestora. Dincolo însă de aspectele tehnice, aplicarea cu succes a Legii micii reforme a constituit un test reușit sub cel puțin două aspecte, calitatea reglementării şi capacitatea magistraților şi grefierilor de a o asimila şi implementa. Ca ministru, îmi ghidez acțiunile doar după interesul public şi sfera atribuțiilor legale. Interesele profesiei de avocat nu mă preocupă ca ministru, decât în măsura în care afectează actul de justiție. Ca să vă dau un exemplu, am spus că Justiția trebuie să apere profesia de avocat de practica nelegală, pentru că, în final, această practică afectează Justiția. Dar nu îmi propun să avantajez o profesie sau alta, cum nu mi-am propus să reprim o profesie sau alta. Consider că deturnarea sensului acțiunii ministeriale este un semn al eșecului, dincolo de orice aparenţe înşelătoare. Un ministru profesionist îşi respectă mandatul. Este ceea ce mi-am propus.

Q: De ce se opun magistraţii cu atâta vehemenţă legii răspunderii în ceea ce-i priveşte?

C.P.: Proiectul legii a fost conceput şi redactat de magistrați. Deci, o primă concluzie ar fi că nu toți magistrații se opun. Cu certitudine se opune CSM. Formal. În paralel, unii membri ai CSM îmi spun să nu renunț, pentru că este un instrument util pentru profesionalizarea magistraturii, dar pe care ei nu îl pot susține pe faţă. Alți magistrați îmi spun că îl susţin doar în parte, că au unele rezerve faţă de extinderea sferei titularului acțiunii disciplinare. Alții nu sunt de acord cu includerea nerespectării jurisprudenței CEDO sau a Curții Constituționale în lista abaterilor disciplinare, dar sunt de acord cu restul prevederilor. Primim semnale deosebit de încurajatoare de la inspectori ai Inspecției Judiciare, care îşi doresc eliberarea de sub tutela CSM şi schimbarea stilului de management. De fapt, o bună parte din magistratură susține proiectul. Suferim însă de exces de paternalism la nivelul reprezentanților magistraturii, care spun „nu” din principiu la orice vine dinspre Ministerul Justiției, ca să demonstreze că-şi merită funcțiile. Adevărații reformatori întorc sistemul în direcția spre care merg ei, nu fac stânga împrejur imediat ce trec alegerile. Ați amintit mai devreme de avocați. Nici avocații nu au vrut să răspundă, şi nu vor nici acum. Idem notarii, executorii judecătorești. Priviți numai la bilanțurile comisiilor de disciplină din aceste profesii. Gândul meu este însă la beneficiarul actului de justiție. Îmi doresc, ca toată lumea, o justiție mai profesionistă. Răspunderea disciplinară este un suport al profesionalizării justiției. De aceea, vom continua.

Q: De ce insistați permanent pe agenda europeană? Ca să obțineți sprijin de la Bruxelles?

C.P.: În general, insist pe agenda europeană ca să obțin sprijin pentru România de la Bruxelles şi din capitalele statelor membre. Destinul democratic al României se consolidează în spațiul european. Interesele se fac şi se desfac la Bruxelles. Guvernul trebuie să aibă permanent operațional un telefon fără fir cu Bruxelles-ul. Miniștrii pot ţese din agendele lor acest fir, de aceea insist pe agenda europeană. În particular, mențin ministerul în dialogul omologilor, pentru că avem datoria comună la construcția europeană. E garanția noastră comună pentru respectul drepturilor omului şi păstrarea unui mod de viață clădit cu sacrificii. În fine, faptul că îmi place să fiu european, nu mă face să fiu mai puțin român, dimpotrivă. Îmi place să lucrez cot la cot şi să discut cu colegii miniștri din alte ţări europene, cu comisarii, cu secretarul general sau experții comisiei, să ne confruntăm uneori, dar fără să uităm că avem un scop comun, să îmi apăr interesele de ţară. Cred că o bună parte din problemele de pe agenda internă a României se pot rezolva extern, începând din capitala Europei, Bruxelles. Spre exemplu, creșterea performanţei atragerii fondurilor comunitare.

Suntem prea ipocriţi

Q: V-ați gândit vreodată să propuneți vreo măsură prin care să împiedicați justiția televizată care compromite iremediabil oameni, poate, nevinovați? Ați cerut asta, vreodată, în discuțiile cu conducerea DNA sau a Parchetului General?

C.P.: Ce înseamnă justiție televizată? Pe de o parte, presa este liberă. Pe de alta, părţile în procesul civil, inclusiv inculpații din procesul penal, îşi gestionează propriile informații pe care le au din dosare. Procurorii spun că presa este alimentată cu informații şi manipulată de către inculpați. Recent, în cadrul unei discuții de principiu pe marginea gestionării informațiilor din dosare, un distins magistrat mi-a comunicat că, uneori, avocații alimentează şi ei presa cu informații din dosare. Am văzut persoane aflate în faţa camerelor de luat vederi, nu neapărat jurnaliști, care condamnau vehement justiția televizată, după care făceau analiza câte unei cauze şi emiteau verdicte. Cred că ne aflăm în prezenţa unei ipocrizii prea răspândite. Dezavuarea generală a justiției televizate acoperă adesea practica ei. Gestionarea corectă a informațiilor din dosare, buna credință în dezbaterea subiectelor şi reținerea în formularea concluziilor sunt cele trei atitudini prin care evităm justiția televizată şi aplicarea prezumției de nevinovăţie. Firește, aceste aspecte fac frecvent obiectul discuțiilor mele cu magistrații şi presa, după cum se vede şi în cazul de faţă.

Q: Cum vă explicați că senatorul Voicu a stat un an şi patru luni în închisoare într-un proces care cine știe cât va mai dura şi la sfârșitul căruia poate fi declarat şi nevinovat. Cine îi dă unui om, indiferent cum îl cheamă pe acesta, viața şi reputația înapoi?

C.P.: Cazul Voicu  este un proces în desfășurare, nu formulez public analize asupra lui. Înțeleg că în urma hotărârii completului de judecată, dl. Voicu se va putea reîntoarce în Parlament să facă legi. Dvs. sugerați că reputația domniei sale a fost știrbită. Nu mi-e clar în ce sens vă referiți că a fost știrbită. Dar, repet, nu mă pot pronunța pe marginea unui caz pe rol. Însă, de principiu, fără referire la un caz anume, plec de la prezumția de profesionalism şi bună credință a magistraților. Dacă, într-un caz, procurorii au cerut măsura arestării preventive, dacă în același caz, mai multe complete au hotărât aplicarea măsurii şi menținerea ei mai mult timp, până la proba contrarie, plec de la prezumția că justiția a fost servită. Detaliile procesuale ale unui caz pot fi complexe, şi, în orice caz, în materie de arestare preventivă, contează foarte mult contextul procesual al fiecărui caz în parte, riscul compromiterii unor probe, posibilitatea ca inculpatul să influențeze ancheta, etc. Revenind şi conchizând, singura garanție ca drepturile să fie respectate este ca justiția să funcționeze. De aceea, orice caz de corupție în justiție este foarte grav.

Q: Procurorul General ar vrea extinderea ordonanței de reținere de la 24 la 72 de ore, dar nu se discută despre nicio responsabilizare a procurorilor care întocmesc rechizitorii prin care cei trimiși în judecată sunt achitați. Nu vi se pare că există un dezechilibru?

C.P.: Practica ne-a arătat că durata de 24 de ore nu mai corespunde complexității anchetelor. Gândiți-vă la anchete în care trebuie audiați zeci de învinuiți, cum au fost cele recent desfășurate. Dacă această durată a reținerii trebuie mărită la 48 sau 72, rămâne de discutat pe bază de argumente. Echilibrul va fi asigurat prin legea privind răspunderea disciplinară, despre care am vorbit ceva mai devreme.

90% dintre inculpări s-au soldat cu condamnări

Q: Mai știți vreo ţară europeană, democratică, în care să fie chemați la DNA şi arestați atâţia politicieni şi oameni de afaceri ca la noi? Asta înseamnă că suntem o ţară cu mulți infractori sau cu un regim polițienesc?

C.P.: Suntem o ţară membră a Uniunii Europene care, de câţiva ani, a luat în serios combaterea corupției. Dacă DNA este o instituție atât de nefuncțională precum sugerați, cum vă explicați că aproximativ 90% dintre inculpări s-au soldat cu condamnări, potrivit raportului de ţară, anexa tehnică? Iată de ce cred eu că există o temere atunci când DNA „cheamă” pe cineva la audieri. Pe de altă parte, am propriile exigenţe când vorbesc despre politicieni şi oameni de afaceri.

Q: Sentimentul colectiv al oamenilor este acela de frică. Se tem să mai vorbească la telefon, la televizor, să mai aibă puncte de vedere contrare Puterii, sub imperiul instituțiilor care îi pot aresta, chema pe la DNA şi discredita pentru totdeauna. De ce s-a ajuns la acest sentiment?

C.P.: Dacă cei cărora le este frică sunt certați cu legea, înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Cetățenii onești nu au de ce să fie apăsați de frică. De altfel, se poate observa cum zilnic analiști, politicieni sau cetățeni neangajați politic se consacră evaluării critice a acțiunii guvernamentale şi este foarte bine că se întâmplă astfel, este un semn că avem o libertate de expresie funcțională. Acest lucru trebuie păstrat şi libertatea de exprimare apărată chiar de către instituțiile statului. La fel, trebuie continuate politicile ofensive de combatere a corupției. Dar ele trebuie extinse dincolo de teritoriul național. Trebuie să coope­răm mai strâns cu instituțiile din alte state, în special pentru recuperarea produselor infracțiunii. Banii corupției nu se mai iau la pungă în România, se trec dintr-un cont în altul, de multe ori, în peisaje exotice.

Din prevederile noului Cod Penal:
• cererile de eliberare provizorie sau contestațiile cu privire la arestul preventiv vor fi judecate de către un judecător de drepturi şi libertăţi;

• persoanele care ajung să fie cercetate într-un dosar penal pentru o anumită infracțiune nu mai sunt obligate să rămână în arestul poliţiei, ci vor putea fi arestate la propriul domiciliu şi supravegheate prin intermediul unei brăţări cu GPS, care transmite atunci când inculpatul părăseşte domiciliul;

• desfășurarea de către o persoană în mod constant pe o anumită perioadă de timp de activităţi cu caracter infracțional de o gravitate sporită, cumulată cu lipsa altor venituri licite, este considerată ca fiind un probatoriu suficient pentru a permite instanței să constate caracterul ilicit al veniturilor obținute pe perioada derulării activităților cu caracter infracțional;

• executarea pedepsei cu amendă prin prestarea muncii în folosul comunităţii este posibilă doar în cazul în care persoana în cauză nu poate plăti amenda;

• cei care vor fi amendați de mai multe ori nu vor plăti doar amenda cea mai mare, ci se va face un cumul aritmetic (acest principiu se va aplica şi în cazul persoanelor sancționate şi cu închisoare şi cu amendă, fiind nevoiți să le execute pe amândouă);

• procurorul are posibilitatea de a dispune neînceperea urmăririi penale in rem, în situația în care se apreciază că fapta nu prezintă pericolul social concret al unei infracțiuni, chiar dacă făptuitorul nu este cunoscut.

Din prevederile noului Cod Civil:

• au apărut noi proceduri de divorț, cea pe cale administrativă şi cea prin procedură notarială, ambele fiind posibile doar dacă soții nu au copii minori şi ambii sunt de acord cu divorțul;

• este legiferată logodna, definită ca promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria, dar care nu o condiționează, iar ruperea acesteia nu este stipulată de o cauză penală;

• cei care nu vor dori să li se aplice comunitatea legală vor putea încheia convenții matrimoniale;

• în timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin bună învoială, prin act încheiat în formă autentică notarială sau pe cale judecătorească;

• atingerile aduse vieții private sunt definite de noul Cod Civil prin difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, fără acordul persoanei în cauză, sau utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu altă persoană;

• dosarele se vor judeca la primul termen, în prima instanță.