Cazul Gelu Puiu nu este o excepție, ci o regulă

Știrea pe care o transmite presa din România este că secretarul de stat din Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Gelu Puiu, șantaja șefi de direcții silvice pentru a numi alți directori pe locurile astfel vacantate. Secretarul de stat și-a dat demisia în urma dezvăluirilor din presă.

Șantaj în Ministerul Mediului

Potrivit celor de la Recorder, cca. jumătate din șefi de direcții silvice din țară au fost înlocuiți din funcție în urma unei campanii de șantaj avându-l ca autor pe secretarul de stat liberal Gelu Puiu. Acesta, a fost numit secretar de stat în decembrie 2019, de fostul ministru al Mediului, Costel Alexe. Gelu Puiu s-a lăudat că ar fi schimbat prin șantajul practicat cel puțin 20 de persoane din Romsilva, raportând ministrului „reușita”. Puiu a rămas în minister și după plecarea fostului său șef.

Principalul obiectiv al liberalului Puiu era să se asigure că pe posturile vacantate se vor regăsi oameni fideli partidului. Mai mult, susțin cei de la Recorder, i-ar fi dat indicații lui Ștefan Neagu, adică directorului Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare din Silvicultură pe cine să angajeze. Sec. Cu nume și număr de telefon. Și, cel mai important, angajările se făceau și dacă persoana dorită nu îndeplinea criteriile necesare de angajare. Important era criteriul carnetului de partid!

Altfel spus, se încălcau lejer niște legi și regulamente. Nu-i vorbă, cel mai probabil, nici cei care ocupau respectivele funcții nu ajunseseră acolo într-un mod diferit.

Șantajul decurgea prin utilizarea Justiției ca armă împotriva celor care nu ar fi dorit să vacanteze funcțiile ocupate, dar nici aici nu este absolut nici o noutate! Pe scurt, secretarul de stat liberal Gelu Puiu amenința cu controale de la Curtea de Conturi sau de la Ministerul Finanțelor, din partea Corpului de Control al Guvernului, evident având conducere liberală, ulterior cu sesizarea Parchetului Anticorupție pe baza „neregulilor” ce ar fi urmat să fie descoperite de organele de control aflate deja în subordinea partidului.

Ironia este că persoanele aflate pe funcțiile în discuție au ocupat respectivele poziții în urma unor „concursuri”! Cum și cei care urmează să le ocupe locurile, o vor face tot în urma unor „concursuri”. Cei de la Recorder consideră că înregistrările pe care le-au făcut publice „sunt o dovadă că politizarea instituțiilor publice continuă și este girată de la cel mai înalt nivel.”

Cu sau fără „politizare”?

Secretarul de stat Gelu Puiu (PNL) și-a înaintat demisia din funcție, iar premierul Florin Cîțu a anunțat că a acceptat-o! Așa ar trebui să se încheie un caz „minor” de „politizare”.

Numai că, problema în sine este una extrem de spinoasă! În primul rând, povestea aceasta ne arată ce personaje lipsite de șira spinării și capabile de orice pentru a acapara puterea domină actuala coaliție aflată la putere. Ne arată, apoi, o întreagă clasă de personaje ce populează periferia puterii politice – directori, indivizi din consilii de admininistrație etc. – în ambivalența de lor de hulpavi sau de umili, numiți sau înlăturați din funcții, mereu tăcuți, mereu deprinși să pupe pulpana celui care le azvârle câte un oscior de ros.

Avem apoi indivizii din așa-zisele instuții ce execută controlul, îi avem deopotrivă pe cei din sublima Justiție care sprijină tacit aceste intrigi.

Situație în care, încercând din nou și din nou aceeași manevră – numirile politice pe funcții – toată lumea speră ca lucrurile să meargă bine. Exact ca și cu marxismul, care a eșuat de fiecare dată, nu pentru că ar fi prost, ci doar pentru că „nu a fost bine aplicat”.

Fără a avea simpatii liberale, useriste, tefeliste ori de altă natură, este totuși evident că o putere politică instalată în fruntea țării dorește să se bazeze pe propriile cadre și nu pe oamenii sau simpatizanții unui alt partid! Fariseismul cu care se povestește despre „politizare” sau „depolitizare” ar trebui să fie în sfârșit observat de cei care croiesc legile în România, iar astfel de aberații ar trebui șterse definitiv din legislație.

Până când indivizii din eșaloanele inferioare ale administrației de stat sunt paușal gestionați de oricine vine la putere, este evident că nici o putere politică prezentă sau viitoare nu va reuși să se bazeze pe acești „profesioniști”. Pentru simplul motiv că aceștia sunt doar profesioniști ai rămânerii pe funcții.

Pe de altă parte, dacă odată cu puterea politică cei numiți pe funcții ar primi și răspunderi proporționale cu funcțiile ocupate, cu deconturi clare la sfârșitul exercițiului echivalent mandatului, probabil că ar exista mai puțină incompetență, mai puțină corupție și mai puține încălcări ale legii și, evident, mai puține abuzuri.

La fel de penibil este și faptul că „funcționarii publici” ajunși pe funcții „pe bază de concurs” nu pot fi schimbați. Decât, eventual, prin șantaj! Prin implicarea pseudo-controalelor, prin fabricarea de dosare penale, prin hărțuiri etc.

Și mai îngrijorător este faptul că fostul ministru Costel Alexe este în prezent președinte al Consiliului Județean Iași, cum probabil că și Gelu Puiu va ateriza tot pe o funcție similară pe undeva în teritoriu. Evident, nimeni nu se întreabă care va fi soarta celor cca. 20 de șefi de instituții numiți prin șantaj. Este evident că vor rămâne pe funcții, nu?

Cât despre fostul secretar de stat din Ministerul Mediului, Gelu Puiu, într-o postare pe Facebook, scrie că a demisionat dintr-un „gest de onoare și de transparenţă”. Și, a promis că va rămâne „dedicat silviculturii”.