Ce ar fi fost dacă n-ar fi fost OUG nr. 111 / 2020

Am constatat că unul din subiectele predilecte ale agendei publice, la începutul anului 2021, este acest așa zis control total al fiscului asupra conturilor bancare ale persoanelor fizice și ale firmelor, ceva de genul „big brother”.

Subiectul a tot fost rostogolit în agenda publică, încât, parcă, a devenit mai interesant și mai captivant chiar și decât celebrele sfaturi despre cum să ne protejăm de COVID.

Dincolo de breaking news urile aferente, ce avem de fapt, judecând obiectiv?!?

Avem un act normativ – OUG nr. 111 / 2020, care transpune în legislația internă o directivă europeană în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și terorismului, cu operaționalizare efectivă în practică începând din data de 11 ianuarie 2021, dată de la care ANAF a început operaţionalizarea Registrului fiscal electronic pentru conturi bancare şi contul de plăţi indentificate prin IBAN.

Ce aduce nou actul normativ menționat anterior ? Pe lângă instituțiile bancare, vor avea calitatea de entități raportoare în acest sens și instituțiile de plată sau cele emitente de monedă electronică.

Deci, un prim aspect, se referă la extinderea sferei entităților raportoare. Un al doilea aspect de noutate se referă la faptul că toate acest entități raportoare (atât cele anterioare, cât și cele nou introduse) vor trebuie să raporteze și un alt element care până acum nu intra în această obligație de raportare: beneficiarul real.

Astfel, în acest deja devenit celebru Registru central electronic se va raporta – pe lângă titularul contului, persoanele împuternicite să acționeze pe contul respectiv sau în numele clientului, numărul IBAN al conturilor, situația conturilor deschise sau închise și, după caz, numele și datele de identificare ale concesionarului unei casete de valori – și beneficiarul real al titularului de cont client, cu datele sale de identificare.

Concluzia, pe scurt, este următoarea: se extinde sfera celor care au obligația de entități raportoare (pe lângă instituțiile bancare, cu instituțiile de plată și entitățile emitente de monedă electronică) și, de asemenea, se introduce o cerință suplimentară de raportare privind beneficiarul real. Asta e tot, iar reglementarea explicită o regăsim în cuprinsul prevederilor corelative ale art.61 alin.(2) și art.61 indice 1 alin.(3) cod procedură fiscală.

Legat de partea senzațională privind accesul nelimitat al fiscului la operațiunile derulate prin aceste conturi nu se schimbă nimic. Fiscul va avea acces, exact ca și până acum, la rulajele și/sau soldurile conturilor, precum și la informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin respectivele conturi, exclusiv în baza unei solicitări formulate în acest sens doar în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice ale organului fiscal central, conform prevederilor corelative reglementate punctual și limitativ în cuprinsul art. 61 alin.(1) și (4) art.61 indice 1 alin.(4) cod procedură fiscală.

Deși nu am intenționat ca această opinie să fie una foarte tehnică, am invocat totuși textele de lege anterioare din codul de procedură fiscală, ca să analizăm argumentat și să nu vorbim vorbe.

Altfel spus, nu orice angajat al fiscului va avea la dispoziție „un buton magic” prin care să vadă – oricând, discreționar și nejustificat – ce rulaje are o firmă sau o persoană fizică, pentru că „i s-a pus pata pe el”.

Datele privind rulajele și/sau soldurile conturilor, precum și informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin respectivele conturi se vor transmite de cele trei entități raportoare doar către și la solicitarea organului fiscal central, în scopul îndeplinirii atribuțiunilor specifice acestuia.

Acum, e adevărat și faptul că poate ar trebui să existe un cadru mai precis și mai strict reglementat al modului de acces la datele din acest registru, precum și al modului în care se transmit de fisc datele solicitate de către alți utilizatori autorizați în baza textului de lege (respectiv, acele alte autorități publice centrale și locale), care să completeze prevederile generale ale art.70 alin.(1) cod procedură fiscală, cele ale Ordinului ANAF nr. 3746 / 2020 și cele privind respectarea normelor GDPR.

În acest sens, poate ar trebui restrânse limitele de interpretabilitate în legătură cu noțiunea de cazuri „temeinic justificate”, deoarece, în practică, teoretic, pot exista și situații în care accesul organelor fiscale la informațiile de natura celor menționate anterior să se realizeze și în alte cazuri decât cele „temeinic justificate”, așa cum prevede actul normativ, iar organele fiscale „să forțeze” limitele de aplicare ale textului de lege în acest sens. Repet, teoretic, e și asta o ipoteză de lucru.

Pentru că una e sa soliciți aceste informații pentru poprirea conturilor bancare în cadrul măsurilor deja demarate de executare silită sau chiar pentru analiza atragerii răspunderii solidare sau procedura de înființare a terțului poprit și alta este să le soliciți pentru o analiza de risc insuficient structurată și lipsită de obiectivitate și care, chipurile, ulterior nici nu se confirmă și, implicit, nu conduce la efecte juridice.

Dar asta e deja o altă discuție (chiar dacă nu lipsită de importanță) și ideea e că, teoretic, aceste derapaje s-ar fi putut oricum produce și anterior implementării în practică a prevederilor OUG nr. 111 / 2020, în lipsa unei reglementări mai restrictive a marjelor de acțiune ale organelor fiscale.

Și, da, în final nu cred nici că prin vaccinarea anti COVID va putea să pună fiscul mâna pe datele din conturile noastre bancare… desigur, glumesc, dar trăim vremuri atipice care pot da naștere multor idei năstrușnice și în foarte multe domenii ale vieții noastre cotidiene…