Ce felicitare a realizat Inteligența Artificială pentru 2024

Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob a testat Open AI, cerându-i o felicitare pentru anul nou. Ambasada SUA la București a preferat, totuși, inteligența umană.

• PSD, întâiul chemat
• Miza unei întâlniri care poate schimba fața lumii
• Da’ unde e vila?
• Fostul șef ADR, căruia vicepremierul Oana Gheorghiu îi trimitea „mailuri exploratorii” pentru contracte cu Schwarz, ia în calcul sesizarea DNA. Ea îl acuză de fake news
• Vizita secretă a lui Netanyahu. Israel confirmă. Emiratele infirmă

„Am rugat OpenAI să-mi confecționeze o cartolină cu Happy New Year 2024. Asta e ce a ieșit. Softul ăsta ar putea fi un simbol al României educate. La mulți ani tuturor, eu, unul, m-am predat!”, a scris Bogdan Tiberiu Iacob pe contul său de Facebook.

Ambasada Statelor Unite la București a transmis românilor „ un an nou plin de iubire, bucurie, sănătate și momente minunate alături de cei dragi. Happy New Year!”, alături de o felicitare făcută de inteligența naturală.

Tudor Chirilă, despre „două femei”

„Pentru mine 2023 a fost un an foarte bun. Dacă ar fi să trec în revistă rapid ar ieși cam așa: am avut o nouă premieră la Comedie cu Căsătoria de Gogol, o echipă foarte talentată și un rol care mi-a adus satisfacție, am lansat trei cântece – Barosanii, Vara pe repeat și Forever – am continuat să joc Visul American tot la Comedie, am mai făcut un sezon de Vocea României pe care concurenta mea l-a câștigat, iar pe final de an am început filmările la un SF american. Aș putea să mulțumesc celor care m-au urmărit și mă urmăresc, să le urez un an mai bun și să mă întorc la ale mele.”, scrie actorul Tudor Chirilă într-o postare bilanț, pe contul său de Facebook.

Doar că mai are câte ceva de scris.

„Trăiesc într-o țară, fac parte dintr-o comunitate. Și țara asta are niște probleme, nu de azi, de ieri.

Am să pornesc de la o idee a lui Dragos Stanca dintr-un articol de-al lui de acum câteva zile în care își pune niște întrebări. Și se întreabă el dacă nu cumva descurcăreala e în ADN-ul nostru? Dacă nu cumva nouă, ca popor, ne convine jumătatea asta de măsură în care legile sunt făcute pentru a fi fentate și fiecare găsește resurse să joace propriul lui joc: mai o șpagă la un doctor, mai un pic de evaziune cu jumătate de salariu plătit la minim cu acte și restul la negru, mai o parcare pe trotuar, mai o cârciumă sau o pensiune fără autorizație, mai un club unde se fumează, mai o angajare la stat într-un loc călduț cu ajutorul unui prieten, am eu pe cineva și tot așa. Se întreabă Dragoș Stanca dacă nu cumva asta ne dorim ca popor, acest etern balcanism al micii înțelegeri în care respectarea regulii sau respectul față de regulă e ceva aleatoriu care ține de context.

A fost un an în care am văzut asta într-o grămadă de situații publice care mai de care mai grozave: incendii, explozii, accidente care puteau fi preîntâmpinate dacă s-ar fi respectat legea, o grămadă de situații în care statul arată cât de slab e, cu funcționari care nu aplică legea, sau un stat care ne arată cât de abuziv e, cu un caz ca al Emiliei Șercan jurnalista ale cărei libertăți individuale sunt violate chiar de statul care ar trebui s-o protejeze.

E din ce în ce mai evidentă o adversitate între cetățeanul care vrea să trăiască corect, plătește taxe și așteaptă degeaba să primească în schimb infrastructură, servicii publice, sănătate, educație și aparatul de stat care se îngrijește numai de cei care îl susțin.

Nu spun că toți bugetarii sunt răi, spun doar că aparatul bugetar e populat de incompetență de o asemenea manieră că statul nu funcționează. Culmea, deși acest stat slab ajunge să facă victime chiar printre beneficiarii slăbiciunii lui, lucrurile continuă să rămână încremenite, ba, și mai mult, o din ce în ce mai mare parte dintre români începe să venereze trecutul comunist și figura criminalului Ceaușescu.

Asta se întâmplă și pentru că de treizecișipatru de ani copiilor români li s-a cam predat aceeași istorie ca până în 89 sau au fost omise momentele cruciale care au dus la sovietizarea României. Li s-a vorbit prea puțin de venirea rușilor ca armată cotropitoare, nicidecum aliată, nu li s-a spus mare lucru despre cei peste o sută de mii de români morți în pușcăriile comuniste ale anilor cincizeci, despre deportări, despre crimele lui Ceaușescu, despre Securitate, poliția politică care a preluat după 89 conducerea în România.

După 34 de ani în care toți acești copii au asistat la capitalismul sălbatic care a transformat România într-o țară de barosani, pe de-o parte, și fraieri pe de altă parte, aceste generații trag concluzia că Ceaușescu a fost un băiat bun

Situația e nasoală, suntem conduși de o alianță toxică, de tip mafiot a cărei singură ideologie e conservarea puterii în beneficiul membrilor castei. Avem pensionari speciali, afaceriști parteneri cu statul, ong-uri obscure mufate la bani publici, bugetari plătiți regește, bugetari inutili, toți ăștia sunt prietenii puterii.

Se pregătește să reintre în parlament cu un procent și mai mare un partid extremist care speculează ideile anti europene și oferă iluzia că suveranitatea României pierdută la Bruxelles se va recupera dacă ieșim din Europa. Adică o să aibă grijă de bunăstarea noastră statul nostru mafiot, va curge lapte și miere.

Opoziția este inexistentă. Atacată constant de televiziunile patronate de proprietarii prieteni ai statului mafiot, ea reușește să se dezintegreze și singură. Tot felul de practici nedemocratice și epurări ale unor oameni competenți micșorează speranța că oamenii cinstiți din această țară mai pot fi reprezentați.

Urmează un an electoral în care vom avea toate tipurile de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare, prezidențiale. Va fi probabil un an murdar de discursuri publice o bătaie pe votanți, un circ al promisiunilor, atacuri abjecte, războiul pentru confiscarea totală a României. Sună dramatic, dar cam așa e. Nu trebuie să ne uităm cine ne conduce în momentul de față, cine sunt oamenii din diversele funcții publice cu responsabilități față de cetățeni și care sunt competențele lor.

Suntem conduși de Marcel Colacul de salvare al corupției, un prim ministru care doar acum câteva zile l-a demis pe cel care i-a respins cererea de a fi declarat revoluționar în 89. În văzul tuturor fără să se mai indigneze nimeni.

În general indignarea e pe moarte.

Suntem conduși de generalul Ciucă, o marionetă plagiator, un impostor.

Impostura e cuvântul de ordine în sferele înalte ale conducerii țării.

Suntem conduși de un președinte ticălos care a înșelat cu un discurs anti PSD speranțele celor care l-au votat, demonstrând ulterior că nu dă doi bani pe propriul discurs, că nu dă doi bani pe ideea unei Românii fără hoți.

Societatea civilă e și ea din ce în ce mai mică. Eșecul protestelor din 2017, plus trădarea ticăloasă a lui Iohannis care a refăcut alianța toxică PSD – PNL, i-a demotivat pe oameni aparent definitiv. Și aici am ceva de spus: există credința că protestele au eșuat. Eu cu asta nu sunt de acord.

Am ieșit în stradă ca să oprim ordonanța 13 și ordonanța nu a trecut. Am ieșit în stradă sătui de un Dragnea, care făcea din România propria moșie, și Dragnea nu a ajuns prim ministru. Am ieșit în stradă împotriva unor modificări ale legilor justiției prin OUG-uri și am reușit. Am câștigat atunci câteva bătălii.
Apoi ei s-au regrupat și au mutat lupta în Parlament, au creat diversiuni, au venit cu sute de amendamente, și-au asigurat majoritate și în final au câștigat bătălii mai mari.

Da, Ciolacu a fost omul lui Dragnea, da, mafia lor are pregătiți mereu impostori gata să preia treaba, da, cade unul vine altul, dar ce îți rămâne ție ca cetățean de făcut, dacă pleci din start de la premiza că protestul e sortit eșecului? Oare de asta au modificat codul penal care în forma actuală restricționează adunările publice?

Oare suntem pregătiți să fim resemnați?

Oare suntem pregătiți să ne împăcăm cu ideea că țara asta nu poate fi mai bună decât Ciucă sau Ciolacu și toți cei după chipul și asemănarea lor? Oare asta ne va aduce liniște și împăcare? Că, vorba lui Dragoș Stanca, ne vom descurca și noi pe lângă ei? Până când ne vom descurca? Până vom ajunge într-un spital sau o pensiune care vor lua foc?

Nu vă invit să-mi răspundeți mie. Nu cer un răspuns. Cred că asta e o temă la care ar trebui să reflectăm noi cu noi, în intimitate. Dar merită să ne gândim care e contribuția noastră la victoria lor.

Să aveți un an bun!

Și să ne mai gândim la ceva: poate că nu e doar o minune că în țara impostorilor de partid și de stat, două femei au construit cu ajutorul nostru (350 de mii de români și 7000 de companii) un SPITAL. De la zero. Poate că și de aici ar trebui să pornim cu gândul pentru 2024. La mulți ani!”, a transmis Tudor Chirilă.