Ce ştie Mircea Geoană?

Datele reale vin să-l contrazică, dar Mircea Geoană dă ca certă o modificare drastică în structura politică bucureşteană.

Nu este clar cât este dorinţă, cât este realitate sau cât este sete de răzbunare din partea fostului lider PSD. Ieşit „pe uşa din dos” a istoriei PSD, fostul său lider nu ezită să-şi atace necruţător partidul pe care l-a condus până nu de mult. Pentru observatorii vieţii politice pare mai mult o încercare de răzbunare puerilă decât o reală viziune a fostului diplomat.

Brandul Mircea Geoană ?

Ce este cert însă este faptul că discursul său public a căpătat din ce în ce mai mult din atributele discursurilor lansate de către propagandiştii PDL. Şi dacă la democrat-liberali este de înţeles retorica atacării USL şi a minimalizării susţinerii pe care acesta o are, este totuşi surprinzător ca acest tip de discurs să apară din partea unui om politic care a contribuit şi a susţinut constituirea unui asemenea pol politic, după cum însuşi el spune într-un interviu oferit VoxPublica: „Am fost artizanul, am iniţiat în 2007 această apropiere cu PNL”. Deşi declaraţia  pare una destul de exagerată,  trebuie să-i dăm credit lui Mircea Geoană.

Din punctul de vedere al fostului preşedinte al Senatului nimic nu merge cum trebuie în România, „a criticat partidele parlamentare şi pentru lipsa de responsabilitate dovedită în Parlament la dezbaterile pe buget” (www.ziare.com), „avem o putere erodată, compromisă, avem o opoziţie incapabilă să profite de această nemulţumire şi să vină cu soluţii cu care să umple acest gol” (VoxPublica). Practic totul este dat peste cap  la Bucureşti,  în afară de el însuşi care se caracterizează drept „un lider politic şi un tehnocrat bun”, care are o posibilitate de a crea o formaţiune politică care să-şi propună un lucru minimal, care să intre în Parlament, să obţină 10-15-20% „în principal pe brandul meu”. Aceasta în paralel cu declaraţia mai mult pentru moralul propriu prin care „USL e deja sub 50% şi, în momentul în care se duce şi rămâne în palierul 40-50%, se amplifică tensiunile din cadrul partidului şi acest lucru se va răsfrânge asupra conducerii”.

Mai mult decât atât, „în PSD sunt discuţii tot mai agresive şi mai vocale pentru un congres extraordinar, chiar dacă aparent e disciplinat”. Ideea congresului extraordinar se vede că nu l-a părăsit pe Mircea Geaonă care a militat pentru acesta încă de la momentul  în care a fost dat afară din PSD. Sursele fostului lider PSD par să se înşele, căci nimic nu lasă să se înţeleagă un asemenea fenomen în PSD. Şi totuşi, ex-liderul social-democrat continuă să critice conducerea partidului, sperând într-o „răzmeriţă  internă”. Iar când vorbeşte de „conducere”, Mircea Geaonă vorbeşte în mod evident  de  Victor Ponta, căruia nu îi poate ierta nici faptul că l-a  înlocuit din funcţia de preşedinte de  partid şi nici faptul că a contribuit major la excluderea sa din partid.

În interviul pentru Realitatea TV fostul pesedist (actual independent) nu a avut reţineri în a se compara pe sine însuşi cu următorul lider al PSD, Victor Ponta.  În timp ce aprecia „prestaţia neconvingătoare a lui Victor Ponta, care e clar că nu este suficient de bine pregătit, nici economic, nici ca discurs politic”, nu a uitat să  se prezinte pe sine drept “unul dintre cei mai influenţi oameni politici” în politica românească din 2012.

Apocalipsa după Mircea Geoană

„Eu nu cred că ne prind alegerile viitoare nici cu USL, nici cu actualele conduceri de partide şi probabil nici cu actualele denumiri de partide”, spune Mircea Geoană. Ar fi într-adevăr un cutremur major în politica românească ca toate partidele să se restructureze din temelii, să-şi piardă liderii,  să-şi piardă denumirile şi imaginea, tocmai într-un an electoral. Dar probabil că domnul Mircea Geoană are informaţii pertinente şi din surse sigure de vreme ce insistă: „Eu sunt convins că anul viitor va marca o recompunere a spaţiului românesc, sper să fie în primăvară”. Şi asta o spune un om politic care nu are practic niciun pratid care să-l  susţină în alegerile de anul viitor: PSD îl reneagă, PNL nu şi-l doreşte, iar PDL nici nu se gândeşte să se asocieze cu favoritul lui Ion Iliescu atunci când vine vorba de „epigrame” populare!

În schimb, ca mai toţi liderii de conjunctură din ultimii 20 de ani, doreşte şi el să-şi construiască o „platformă” care să ofere românilor un alt fel de politică, deşi partidele politice nu se construiesc de sus în jos decât cu sprijinul Puterii (cazul UNPR este elocvent). Spunând că  „intelectuali de stânga nu se simt reprezentaţi de PSD” Mircea Geoană este convins că poate coagula „o platformă, o mişcare, un braţ politic” care să modifice eşichierul politic, deşi nu pare convins că ar putea intra în Parlament cu această construcţie  politică. Este totuşi dreptul fiecărui fost lider politic de a confunda personalitatea  oferită de partid cu personalitatea  oferită de propriile succese.

Nici aici Mircea Geoană nu pare să fie hotărât: în timp ce se vede pe sine drept conducând  România ca preşedinte (căci încă nu a renunţat la această idee), în interviul pentru Realitatea TV se vede pe sine, peste 5-10 ani, ca „o voce în diplomaţia internaţională”. Singurul impediment este însă că,  deocamdată, nici măcar în România Mircea Geaonă nu mai este o voce !