Ce sunt sărbătorile de iarnă, golite de înțelesul lor mistic și reduse la farmecul luminilor care decorează orașele?

Dumnezeu, în bunătatea Lui nemărginită, ne-a îngăduit să ajungem și în acest an la sărbătoarea Nașterii Domnului și să ne împărtășim din darul pe care Cerul l-a făcut pământului.

Postul Crăciunului, cu slujbele sale specifice, cu efortul abstinenței și intensificarea rugăciunii, cu cercetarea conștiinței și mărturisirea păcatelor, cu tradițiile păstrate de veacuri, este mediul duhovnicesc binecuvântat în care ne-am pregătit trupul și sufletul pentru a ne putea împărtăși în mod plenar din lumina acestei mari sărbători a creștinătății.

Ce sunt sărbătorile de iarnă, golite de înțelesul lor mistic și reduse la farmecul luminilor care decorează orașele, la cadouri și distracții, la masa îmbelșugată cu produsele culinare specifice, dacă nu o bucurie superficială și trecătoare, tributară cultului imaginii de care suferă omul contemporan?

Pentru noi, creștinii, bucuria Crăciunului își are izvorul în marea și inefabila taină a Întrupării Domnului, Care, intrând în istorie ca un Om, fără a înceta să fie Dumnezeu, dezvăluie acesteia sensul și caracterul său divino-uman, orientând-o spre scopul său final: transfigurarea sau îndumnezeirea, adică unirea cu Dumnezeu ca experiență personală, care începe în viața pământească și continuă în viața care va să vină.

În această zi de mare sărbătoare în care colindul poartă din casă în casă vestea minunată a Nașterii lui Dumnezeu ca Om în mijlocul creației, vă îndemn să păstrați valorile care ne-au definit ca popor de-a lungul istoriei și pe care eroii și martirii neamului le-au apărat plătind cu darul vieții!

Să purtați în inimă cu demnitate numele de român atâta timp cât Dumnezeu vă va binecuvânta cu viață!

Să rămâneți în unitate de credință și de ființă cu fiii acestui neam oriunde veți ajunge!

Să nu uitați istoria acestui pământ sfânt care ne-a hrănit și memoria celor ce au ctitorit o țară și ne-au lăsat moștenire o națiune!

Fie ca Hristos Domnul să ne dea înțelepciunea de a trăi profunzimea tainei Întrupării Sale, astfel încât sărbătoarea Crăciunului să fie cu adevărat, pentru fiecare dintre noi în parte și pentru toți împreună, o naștere din nou, o nouă viață sub harul Duhului Sfânt.

Domnul să binecuvinteze efortul și dorința noastră de a-L primi cu bucurie și cu cinste și să ne dăruiască har și pace tuturor.

Crăciun

Crăciunul este Casa pâinii unde se naște Pâinea vieții,

Dar e și peștera din care răsare Steaua dimineții;

Crăciunul este sărbătoarea cu nimb divin împodobită,

Unde vedem Lumina lumii din firea lui Hristos ieșită;

Crăciunul este isihia ce se pogoară lin din cer,

Prin ea creațiunea-ntreagă e-nvăluită de mister;

Crăciunul este bucuria unui copil în scăldătoare,

E zâmbetul care revine pe chipul mamei născătoare.

Crăciunul e colindătorul ce pleacă-n lume să vestească

Pe Maica Domnului, Fecioara, venind la tine ca să nască.

Crăciunul este legământul pecetluit de Duhul Sfânt,

Cum curcubeul, după ploaie, unește cerul de pământ.

Crăciunul este garanția că raiul veșnic s-a deschis,

Iar cel căzut din har odată se regăsește-n paradis.

****

Crăciunul nu-i bradul cel verde împodobit cu măiestrie,

Dacă rămâi doar la acesta, fără să mergi la Liturghie;

Crăciunul nu-i nici moșul care, prin horn, a coborât în casă,

Dacă în casa-ți somptuoasă nu ai și un sărac la masă.

Crăciunul nu se regăsește pe străzi aprinse grandios,

Dacă lumina lor ignoră lumina lin-a lui Hristos.

Crăciunul nu-i nicicum mâncarea ce abundent se pregătește,

Dacă nici unul dintre casnici nu merge și se-mpărtășește;

Crăciunul nu-și găsește locul în casa unde locuiești

Dacă nu ai vrut, cu cinste, icoana Lui să o primești.

Crăciunul nu se împlinește doar în tradiții efemere,

Dacă nu-i descoperi sensul și calea lui spre înviere.

**

Români plecați pe tot pământul, dar fiii unui neam străbun,

Părinții voștri vă așteaptă, măcar în ziua de Crăciun!.