Binali Yıldırım este noul premier al Turciei, mutare oficializată pe 24 mai, la două zile după ce a fost numit președintele partidului de la guvernare, AKP.
Desemnarea în funcție vine în urma demisiei predecesorului său, Ahmed Davotoglu, care a renunțat la poziţia de premier ca urmare a unor disensiuni cu președintele Republicii, Recep Tayyip Erdogan. Pe fondul acestor nesincronizări politice între cei doi, colegii de partid l-au revocat și din funcția de președinte al formațiunii politice AKP.
În vârstă de 60 de ani, Binali Yıldırım s-a născut în localitatea Refahiye din subregiunea Erzurum, aflată în estul Turciei, o bine cunoscută zonă conservatoarea și electorală „de casă” a AKP-ului.
A absolvit Institutul Tehnic Maritim din Istanbul, fiind axat pe specializări inginerești pe care le-a onorat cu anumite ocazii politice.
Istanbul
Yıldırım are o experiență politică tipică formațiunii AKP, alăturându-se partidului ca membru fondator în anul 2001, prieten cu Erdogan, și convergent atât al opinilor ideologice, cât și al relaților de putere. A cultivat prietenia cu preşedintele Turciei începând cu 1994, când actualul premier era directorul general al companiei metropolitante de transport public naval Istanbul-Istanbul Sea Busses (IDO), iar Erdogan, primarul Istanbulului. Yıldırım a fost eliberat din funcție de succesorul lui Erdogan la primărie, cu grave acuzații de clientelism politic și nepotism asupra companiei.
Parlamentar
Părăsind zona de administrație publică, acesta se regrupează cu Erdogan și fondează AKP. Yıldırım candidează pentru un loc de parlamentar al districtului său din Istanbul, iar în 2002 câștigă funcția mult dorită. Este reales în 2007 ca parlamentar, dar de această, dată candidând în districtul natal din estul Turciei. Potențialul său politic urma să fie valorificat ca fiind un facilitator al dialogului cu minoritatea alevită din regiune. Ultima aventură parlamentară s-a înregistrat în 2011, când a câștigat prin candidatura din partea districtului Izmir.
Ministru
Fiind limitat de cele trei aventuri parlamentare admise, regulă AKP, acesta și-a conturat portofoliul în zona exclusiv executivă. A făcut parte din toate guvernele conduse de Erdogan, din 2011 până la cel mai recent, al ex-premierului Davutoglu. Yıldrım a fost ultimul Ministrul al Transportului, dar și primul șef al nou-înființatului Minister al Transporturilor, Afacerilor Maritime și Comunicării.
Om politic polivalent
Yıldırım este considerat un individ pe cât de retras și greu vizibil, pe atât de implicat în demersurile lui Erdogan. A ocupat și o poziție oficială în acest sens, fiind în 2014 conslierul prezidențial al acestuia. În același an, a încercat,fără succes, să candideze la primăria din Izmir, un oraș liberal, secular și pro-CHP.
Așteptări, în loc de concluzie
Apropiat de Erdogan, noul prim-ministru al Turciei se bucură de o poziție mai retrasă și de o versatilitate personală sporită față de predecesorul său.
„Noul chairman (președinte partid) nu-și va interpreta autoritatea cum a făcut Davutoglu; el va înțelege că președintele are autoritatea supremă și ultimul cuvânt.” a spus pentru Al-Jazeera, Nurettin Canikli, președintele grupului parlamentar al AKP, în timp ce însuși Yıldırım a grantat că va „lucra în armonie cu Erdogan”.
AKP-ul a întâmpinat gretutăți care i-au zdruncinat și pe cei mai fideli urmăritori ai partidului. Această situație instabilă a culminat cu eliminarea din viața politică a unei fețe simpatizate și familiare, fostul premier Ahmed Davutoglu, iar înlocuirea sa cu un individ pe cât de discret ca expunere, pe atât de vizibil lipsit de indepedență. Din fericire pentru partid, această tranziție nu are ocazia de a fi tradusă în rezultate electorale, însă poate fi o mișcare ce va rămâne în mentalul societal până la următoarele alegeri. Continuitatea și stabilitatea garantată de Erdogan și Davutoglu sunt deconstruite de propria relație. Ideea stabilității prin continuitate a fost unul dintre cele mai influente mesaje propagade AKP la recentele scrutinuri și a reușit să atragă voturile celor mai indeciși turci.
Yıldırım este considerat ca fiind tehnocratul perfect, dornic de a-l dubla pe președinte pe postul de premier și dispus în a-și dizolva poziția ocupată în prezent pentru a facilita trecerea Republicii într-un sistem prezidențial cu atribuții maximizate pentru Erdogan. Mai departe, rămâne de văzut cât de mult se va alinia opinia publică acestui demers devenit din ce în ce mai vizibil și indiscret.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
