Corporațiile influențează politica externă a României mai mult decât Parlamentul

Comisia pentru Afaceri Europene a Senatului a organizat o dezbatere generată de cercetarea sociologică 2020 – O schiță privind politica externă a României. Provocări și oportunități.

Concluziile sunt dramatice și Ministerul de Externe ar trebui să țină cont de ele.

Sondajul a avut la bază 80 de respondenți, experți și practicieni ai relațiilor politice internaționale și va genera un raport de analiză asupra provocărilor și oportunităților pentru politica externă a României în anul 2020, realizat de Centrul pentru Politică Externă și Studii de Securitate (CFPSS), în parteneriat cu Fundația EURISC și cu Middle East Political and Economic Institute (MEPEI).

La eveniment au participat parlamentari, reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat la București, foşti miniştri, foşti ambasadori, analişti, experţi, cercetători și reprezentanți ai societății civile.

Cele trei think-tank-uri și-au propus să se implice activ și să demareze un „Program pentru fundamentarea de politici publice alternative”, în contextul apelului Președintelui Comisiei Europene pentru a sprijini actualele ei viziuni geopolitice, „Conferința pentru viitorul Europei”, precum și alte inițiative.

SUA POT ABANDONA EUROPA

Demersul a fost realizat în contextul evoluțiilor îngrijorătoare la nivel global din ultima perioadă, cu impact atât asupra mediului nostru de securitate local, regional, dar și global, cât și asupra opțiunilor strategice ale partenerilor în ale căror structuri România s-a integrat economic și securitar, precum și ca urmare a rezultatului îngrijorător prin care România a pierdut în iunie 2019 locul de membru nepermanent în cadrul Consiliului de Securitate al ONU.

Inițiatorii proiectului consideră că relațiile internaționale sunt, în prezent, tot mai volatile, cu alianțe tradiționale în curs de redefinire și care determină, de multe ori, un comportament de politică externă reactiv și mai puțin unul proactiv. Cel din urmă (proactiv) are rolul să ia în considerare oportunitățile și să prevadă potențialele riscuri și amenințări din perspectiva unui interes național în curs de redefinire.

Referirea constantă, și uneori aproape exclusivă, la calitatea de membru în organizații, instituții și alianțe internaționale nu mai poate fi suficientă pentru politica externă a României și nici nu mai poate reprezenta un reper sigur într-un mediu internațional de securitate tot mai complex, cu evoluții extrem de dinamice și, de multe ori, imprevizibile. Astfel, apreciem că România, stat membru cu pondere în Uniunea Europeană (UE) și NATO, reprezintă un pilon echilibrat și cu un important potențial, insuficient pus în valoare.

Din rezultate cercetării, se observă că NATO și Uniunea Europeană rămân principalii vectori care modelează politica externă a României, în timp ce Organizația Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația pentru Cooperare Economică și Securitate în Europa, precum și Consiliul Europei sunt apreciate ca având o influență moderată. În schimb, corporațiile naționale se află pe locul al doilea ca influență maximă asupra politicii externe a României, primind o alocare maximă a valorii în rândul a 25,61% dintre respondenți, iar doar 17,7% dintre aceștia alocă o valoare maximă influenței Parlamentului României asupra politicii externe și 12,20% dintre respondenți o alocă partidelor politice.

Într-un procent de 87,80% respondenții identifică existența riscului ca SUA să își reconsidere angajamentele față de Europa, dacă președintele Donald TRUMP va obține un al doilea mandat. Cel mai probabil, o astfel de tendință este favorizată ca urmare a abordării unor politici diferite de statele din vestul UE, precum Franța și Germania față de SUA, inclusiv în relaționarea cu Rusia și China. Pe de altă parte, în ultimele două decenii, politica SUA privind Orientul Mijlociu a fost una directă, tranșantă și dură, pe când UE abordează o politică de negociere, reconciliere, umanitară și de urmărire a propriilor interese economice. Retragerea unilaterală a SUA din acordul nuclear iranian a provocat UE (E3) să aleagă între a urma decizia americană sau să încerce să-și protejeze propriile interese economice. Apoi, a doua mare provocare dintre SUA și UE este chestiunea israeliano-arabă („înțelegerea secolului” și „mutarea sediului ambasadei”);

Un procent de 74,39% dintre respondenți se pronunță în favoarea statutului României de membru al Inițiativei Europene de Intervenție;

RISCURILE ROMÂNIEI

Respondenții identifică primele trei riscuri la adresa României ca fiind „izolarea României prin devierea marilor proiecte de infrastructură energetică și de transport”, în procent de 58,54%, „lipsa unor inițiative notabile care ar putea conduce la izolarea României în Uniunea Europeană”, în procent de 56,09%, și „un conflict deschis între SUA și Federația Rusă”, în procent de 53,66%.

Respondenții identifică un nivel mare de risc asupra României precum „o apropiere între SUA și Federația Rusă, lăsând România să-și administreze singură relația bilaterală cu Federația Rusă” și „decuplarea SUA față de parteneriatele transatlantice cu UE”.

Pe de altă parte, în proporție de peste 40% au fost identificate ca având risc scăzut teme precum – „invadarea teritoriului României de către trupe aparținând Federației Ruse”, „continuarea extinderii UE către Ucraina, Georgia și Republica Moldova” și „implementarea tehnologiei 5G oferită de către compania chineză Huawei”.

Respondenții își exprimă acordul privitor la o politică externă mai asertivă, iar aceasta este susținută, în proporție de 65,86%, de necesitatea creșterii bugetului alocat Ministerului Afacerilor Externe;

Un procent de 79,27% apreciază că este important pentru România să își normalizeze relațiile bilaterale cu Federația Rusă, în timp ce 75,61% consideră că țara noastră ar trebui să își consolideze relațiile de natură economică și politică cu Republica Populară Chineză.

65% apreciază că România ar trebui să promoveze o strategie la Marea Neagră (64%), să dezvolte o strategie națională pentru maximizarea Inițiativei celor trei Mări (61%) și să evalueze relevanța noii axe geopolitice Marea Caspică – Marea Neagră – Marea Mediterană (65%).

Notă: Seturile de date și informațiile utilizate reprezintă o muncă în derulare și pot suferi unele modificări ulterioare.

CELE DOUĂ HĂRȚI ALE LUMII

Senatoarea Gabriela CREŢU, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene, a explicat agenda europeană în actualul context internaţional și a subliniat că în ultima perioadă, odată cu apariţia corporaţiilor transnaţionale, avem de-a face cu două tipuri de hărţi, și anume una politică asupra căreia statele mai dețin un anumit control şi alta economică, diferită de prima.

Iulia MATEI, secretar de stat pentru Afaceri Europene, a evidențiat că „România a demonstrat o reală capacitate de a exercita cu succes mandatul președinției Consiliului Uniunii Europene şi va continua să aibă o abordare ambiţioasă şi, în acelaşi timp, realistă asupra evoluțiilor la nivel european”.

Printre principalele tendințe la nivel internațional identificate de participanții la dezbatere au fost volatilizarea relațiilor internaționale; erodarea cadrului legal și administrativ al unei ordini bazate pe reguli și care garantează granițele, drepturi și obligațiile fiecărui stat;fragilitatea sistemului economic rezultat din globalizare și capacitatea de propagare rapidă a riscurilor, vulnerabilităților și amenințărilor;

S-a subliniat declinul relativ al Vestului (Westlessness), în termeni economici și militari, față de puteri emergente și reapariția ambițiilor de hegemonie regională, în timp ce revizionismul și revanșismul devin fenomene tot mai puternice în lumea de azi.

Utilizarea războiului hibrid sau a războiului de nouă generație pentru urmărirea intereselor de stat, subminând mecanismele formale și cutumiare de solidarizare în fața unei agresiuni, este o altă realitate actuală.

Va crește tranzacționalismul ca bază a relațiilor internaționale și se va diminua multilateralismul în favoarea unilateralismului, bilateralismului și minilateralismului.

România se va baza în continuare pe consolidarea parteneriatului strategic cu SUA și pe calitatea de membru în cadrul UE, dar se recomandă să fie realistă și să analizeze situația conform evoluțiilor controversate de la nivelul scenei internaționale.

S-a manifestat, printre altele, susținerea unor demersuri de politică externă și în afara spațiului Uniunii Europene și al NATO (de ex. China, Rusia, Orientul Mijlociu/MENA). Astfel, ar fi dificil pentru Ministerul Afacerilor Externe să își asume singur întregul efort și întreaga responsabilitate pentru aceste demersuri de reformă ale politicii externe românești.

A fost subliniat că, în prezent, România are o problemă de statut, iar în noul context are oportunitatea recuperării decalajului față de alte state din cadrul UE.

Mai mulți vorbitori au susținut necesitatea adaptabilității structurii MAE la noile condiții internaționale pentru promovarea unei politici externe activă și flexibilă, bazată pe profesionalism și meritocrație.

Pentru dinamizarea politicii externe a fost evidențiată necesitatea stringentă privind creșterea bugetului MAE pentru finanțarea corespunzătoare a diplomațiilor conform statutului, pentru renovarea sediilor ambasadelor și / sau asigurarea unor spații de lucru competitive.

Pe baza rezultatelor sondajului privind normalizarea relației cu Federația Rusă, a fost analizată oportunitatea privind dialogarea cu partea rusă pe baza politicii de bună vecinătate, dar și cu condiția ca Rusia să o considere partener egal la masa negocierii. România nu își poate permite să repete istoria – o înțelegere ruso-germană / vest occidentală sau o înțelegere ruso-americană în defavoarea propriilor interese. De asemenea, în ultima perioadă, România devine din ce în ce mai izolată de către statele riverane privind influențarea controlului în Marea Neagră.

Tot ca urmare a rezultatelor sondajului, s-a discutat ca România, fiind interesată de o ordine mondială multipolară, să promoveze o legătură strategică cu China, fără a se implica în războiul comercial cu aceasta.

Digitalizarea domeniului de politică externă, utilizarea experiențelor internaționale în domeniile inteligenței artificiale, block-chain și altele, pot conduce la crearea unei platforme funcționale, participative și inclusive, în comunicarea cu factorii interesați la nivel național și internațional, inclusiv a membrilor interesați din diaspora. Astfel, s-a identificat necesitatea implicării diasporei intelectuale, ca urmare a numărului mare de absolvenți a instituțiilor universitare din străinătate și a expertizei acestora în domenii relevante.

În contextul în care se consideră că anul 2019 a generat cele mai multe schimbări neașteptate, bruște și de intensități puternice la nivelul statelor din regiunea Orientului Mijlociu și Nordul Africii, precum și modelarea influenței marilor jucători mondiali SUA (oscilarea privind retragerea militară), Rusia (consolidarea poziției și influenței) și China („a game changer”), se recomandă o reanalizare a relațiilor cu statele din MENA prin urmarea unei căi pragmatice, și anume  prin relații bilaterale sau prin relații prin intermediul UE și/sau prin relații cu ajutorul SUA.

Retorica privind legătura preferențială a României cu statele din MENA pe baza relațiilor tradiționale, își va pierde din consistență, în viitor apropiat, dacă nu se acționează activ, pragmatic și în scurt timp. Îngrijorarea este generată de cel puțin două aspecte. 1. Generația implicată direct în relațiile tradiționale cu România va ieși în curând de pe scena politică, iar noua generație, formată după anul 1990, nu are repere semnificative privind implicarea României în dosarele regionale și 2. o parte dintre statele din MENA cu care România a avut relații tradiționale înainte de anul 1990 experimentează conflicte interne, iar altele se confruntă cu provocări economice. În schimb, relațiile României dezvoltate, după anul 1990, cu statele GCC nu se înscriu în cadrul relațiilor tradiționale, fiind rezultatul noului context internațional economic și securitar.

În prezent, pe fondul menținerii relațiilor diplomatice cu Siria, fiind, alături de Cehia, singurul stat membru al UE care nu și-a închis ambasadele, România are posibilitatea, pe baza relațiilor tradiționale și a numărului mare a diasporei române, să se implice mai mult prin oferirea bunelor oficii între diferite părți implicate în criza siriană.

SĂ REDEFINIM INTERESUL NAȚIONAL

Pornind de la răspunsurile obținute în cadrul sondajului, s-a conturat nevoia unei redefiniri a interesului național dincolo de ceea ce a fost prezentat în cadrul Strategiei Naționale de Apărare a României din 2015.

Exercițiul amplu făcut de diplomația românească în perioada Președinției României la Uniunea Europeană reprezintă o bază pentru o nouă performanță organizațională, precum și pentru formularea și implementarea unei politici externe cu un nou dinamism.

Centrul pentru Politică Externă și Studii de Securitate, în parteneriat cu Fundația EURISC și cu Institutul MEPEI, au derulat sondajul de opinie pentru a sprijini un efort susținut de implicare a societății civile și academice în formarea politicilor naționale în materie de securitate și relații internaționale. În acest context, se conturează necesitatea sublinierii rolului think-tank-urilor într-o societate democratică, și anume de a se implica în lupta ideilor, oferind expertiză, fiecare pe spațiul său de interes, bazată pe cercetare și pe dovezi pertinente despre relațiile și afacerile internaționale.

În perioada următoare, va fi elaborat un material mai amplu care să conțină și interpretarea extinsă a rezultatelor sondajului, precum și o serie de recomandări, iar materialul să poată fi diseminat în rândul tuturor celor interesați, pentru a contribui la dezbaterile necesare avansării intereselor României în noul mediu de securitate.