Crăciunul – originile, semnificațiile și povestea

Până să ajungă ceea ce au devenit azi, Crăciunul și Moş Crăciun au parcurs un drum lung și anevoios, drum pe care Q Magazine vă invită să-l parcurgem împreună cu ocazia acestei zile sfinte.

Conform istoricilor, primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus. Sărbătoarea naşterii era considerată în luna septembrie, odată cu Ros Hashana. În anul 264, Saturnaliile au căzut în 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată “Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a introdus oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie “zi sfântă” într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea.

Originile Crăciunului

Povestea Crăciunului începe cu nașterea unui prunc, pe nume Iisus în orașul Bethleem. Data exactă a nașterii nu se cunoaște, însă se crede că este  25, iar luna nașterii e necunoscută. E posibil ca luna Decembrie să fi fost aleasă pentru a permite Bisericii să concureze cu ritualurile pagâne concurente, ce aveau loc în aceea perioadă a anului și din cauză că era apropiată de solstițiul de iarnă al emisferei nordice, o perioadă tradițională de celebrare a multor culturi antice. Crăciunul a început să se răspândească și în Europa după anul 429 când a fost declarat de împăratul Iustinian sărbătoare a Imperiului Roman. Sărbătorile de iarnă care țin două săptămâni (24 decembrie – 6 ianuarie) s-au suprapus pe Saturnalii (17 – 23 decembrie), pe sărbătoarea Mithra (25 decembrie) și pe Kaleandae Januarii (1 ianuarie).

Urmașul lui Moș Nicolae

În secolul IV, a trăit în Turcia, la Mira, un episcop creștin care iubea foarte mult copiii. Fiind foarte bogat, le facea cadouri celor cuminți, iar celorlalți le dădea câte o nuielușă. I s-a dus vestea în toată Europa și mulți mulți ani mai târziu, odată cu imigranții de pe bătrânul continent, povestea lui a ajuns și peste ocean. Practic, aici s-a născut Moș Crăciun, în decembrie 1860. Un rol important în crearea acestui mit l-a avut și pastorul american Clement Clarke Moore, care a scris un poem pentru copiii săi, despre un moș simpatic, durduliu și blând, care împarte daruri copiilor dintr-o sanie trasă de reni zburători, adică… viitorul Moș Crăciun!

Imaginea lui Moș Crăciun

În decembrie 1860, cum spuneam, apare pe lume Moș Crpciun. Evenimentul are loc la sediul cotidianului Harper’s Illustrated Weekly, unde este publicat un desen al lui Moș Crăciun – un moșneag îmbrăcat într-un costum roșu ornat cu nasturi negri și cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator și caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei și va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. În 1931, Moș Crăciun primește o nouă imagine printr-o campanie publicitară, desfășurată de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom îi conturează o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Compania folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent.

Legenda creștină

Se spune ca nevasta lui Crăciun i-a oferit adapost în grajd Fecioarei Maria, fără știrea acestuia. Când a aflat, Crăciun s-a enervat atât de tare, încât i-a tăiat mâinile soției, dar Maica Domnului a făcut o minune și i le-a lipit la loc. Văzând acest lucru, Crăciun se convertește la creștinism și, fericit că nevasta lui, Crăciunița, și-a recăpătat mânile pe care el i le tăiase fără să cugete, aprinde trunchiuri de brazi, în jurul cărora încinge o horă, împreună cu slugile lui. Drept mulțumire, împarte, apoi, daruri tuturor. Cântecele lui de bucurie s-au transformat în colinde, iar obiceiul de a face daruri s-a păstrat din generație în generație.

Felicitările de Crăciun

Felicitările au apărut prima oară în Anglia, când copiii își exersau ortografia prin scrierea de urări de Crăciun pentru părinții lor, Sir Henry Cole este însă cel care a creeat prima felicitare de Crăciun adevărată. Director al muzeului londonez “Victoria&Albert”, Sir Henry a fost prea ocupat în perioada Crăciunului anului 1843, ca să își scrie urările de Crăciun pentru prietenii săi.

Așa că l-a angajat pe artistul John Calcott Horsley pentru a face ilustrațiile. Felicitarea era compusă din 3 pagini, cea din mijloc înfațișa o familie sărbătorind Crăciunul, pe prima pagina era inscripționat mesajul “Îți Urez Un Craciun Vesel și Un An Nou Fericit”.

Vâscul

Cu 200 de ani înaintea nașterii lui Iisus, în timpul sărbătorilor de iarna, vâscul era folosit de preoții druizi. Aceștia venerau planta deoarece deși nu avea rădăcini, rămânea verde de-a lungul lunilor de iarnă. Celții credeau că vâscul are puteri magice, tămăduitoare, folosind-o ca antidot al otravei, infertilității și pentru îndepărtarea spiritelor rele. Era văzut de asemenea și ca un simbol al păcii. Romanii ziceau că doi dușmani care se întâlnesc sub o ramură de vâsc, renunță la arme și se îmbrățișează. Scandinavii au asociat planta cu Frigga, zeița iubirii, și poate că de aici vine obiceiul sărutului de sub ramura de vâsc. Cei care se sărutau sub vâsc, aveau promisiunea unui an nou fericit și plin de noroc.

Silent Night, Holy Night

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care în secolul al XVII-lea a interzis colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este “Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc este unul scris de Ritson, în 1410. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor, acompaniat la chitară. Una dintre ele era “Silent Night, Holy Night”, care azi este cântată în peste 180 de limbi de milioane de persoane.

Povestea bradului de Crăciun

O poveste mai puţin cunoscută legată de Crăciun este aceea că în secolul al VII-lea călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Mai înainte însă, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.  În Germania secolului al XVI-lea, pinii, atât ei din interiorul casei, cât și cei din exteriorul ei, erau decorati cu mere, lumânări și hârtie colorată.

Martin Luther King & Prințul Albert

Se crede că cel care a decorat pentru prima oară pomul de Crăciun cu lumină a fost reformatorul protestant Martin Luther King. În timp ce se îndepta spre casă, într-o seară de Decembrie, acesta  a fost inspirit de frumusețea stelelor care străluceau printre ramurile unui pin. Ajuns acasă a încercat să recreeze efectul prin lumânări așezate pe ramurile unui pin mic, de acasă. În Anglia, în schimb, Pomul de Crăciun a fost introdus de soțul Reginei Victoria, Printul Albert, a carui țară nativa era Germania. Ediția revisgei “Illustrated News” din 1848 înfățișează Familia Regală adunată în jurul pomului de Crăciun, de la Palatul Windsor. Ulterior, această imagine a popularizat ideea în toata Anglia victoriană.

Scrisoarea către Moș Crăciun

Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun, scrisoare care conține, de obicei, lista jucăriilor dorite  – este tot o tradiție de Crăciun. Unii sociologi au constatat că fetele de obicei scriu mai politicos și mai mult decât băieții, chiar dacă cererile lor nu sunt mai mari decât ale celorlați și au tendința de a folosi expresii mai complexe. Fetele cer cel mai adesea și cadouri pentru alte persoane. Satul lui Moș Crăciun din Finlanda a fost înființat în 1985 și din acel an au fost primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de țări.Din România au fost trimise peste 50.000 de scrisori spre această destinație.

Moș Crăciun de România

În Dicționarul onomastic românesc, „Crăciun” este personificat în folclor ca Moș Crăciun. Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, și, după trei secole de la apariția creștinismului, a început să se serbeze nașterea lui Isus. Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor. În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, etc). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română.

Credințe populare de Crăciun

Crăciunul este singurul cuvânt în limba română care desemnează Naşterea Domnului. Legendele spun că Moş Crăciun era un cioban rău, care nu a vrut să o lase pe Maica Domnului să nască în staulul său. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, oamenii cred că dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.