Criza băncilor italiene

Creditele neperformante și rata scăzută a profitabilității cu care se confruntă anumite bănci italiene este de natură să îi îngrijoreze atât pe investitorii cât și  pe oficialii italieni. Guvernatorul Băncii Centrale a Italiei, Ignazio Visco, a avertizat asupra probabilității unei intervenții a statului, astfel încât problemele din sistemul bancar italian să nu escaladeze generând o adevărată criză financiară. În acest sens, soluția identificată a fost o eventuală intervenție din partea statului, prin acordarea ajutoarelor de stat, dată fiind reacția investitorilor, care se grăbesc să-și vândă acțiunile la bănci, îngrijorați de situația creditelor neperformante.

Contextul geo-politic a reprezentat scânteia care poate aprinde întreaga Europă, întrucât ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a produs o accentuare a pierderilor înregistrate de băncile italiene. Imediat după momentul Brexit, acțiunile băcilor italiene s-au prăbușit, astfel încât indicele bancar al Bursei din Milano a scăzut cu circa 50% comparativ cu valoarea înregistrată la începutul anului.

În Italia, portofoliul creditelor neperformante este estimat la circa 360 de miliarde de euro, reprezentând peste 20% din PIB. În condițiile în care economia italiană reprezintă unul dintre pilonii importanți ai echilibrului financiar european, cu un PIB de 1600 de miliarde de euro, o escaladare a problemelor în sistemul bancar peninsular ar fi fără îndoială urmat de un efect de domino, cu grave consecințe pentru economia și moneda europeană.

În acest moment, oficialii italieni poartă discuții cu liderii de la Bruxelles în vederea identificării celor mai bune reacții ale instituțiilor din Italia, astfel încât să nu se încalce legislația europeană în vigoare. Discuțiile gravitează în jurul oportunității și mai ales a condițiilor în care statul italian ar putea ajuta sistemul bancar,  printr-o injecție de capital, dar fără să încalce reglementările europene.

În vederea redresării situției, una din soluțiile identificate de oficialii italieni ar fi impunerea unor pierderi investitorilor în obligațiunile pe care aceștia le dețin, în eventualitatea în care statul italian va contribui la suplimentarea capitalului băncilor aflate în dificultate.

Referitor la posiblitatea declanșării unei crize financiare europene, pornind de la dificultățile băncilor italiene, Angela Merkel s-a arătat mai degrabă sceptică, declarând că nu „întrevede o astfel de situație, escaladarea situației dificile putând fi evitată”. Declarațiile făcute de Merkel au avut un ecou imediat pe piață, cele mai mari bănci italiene înregistrând creșteri semnificative la prețul acțiunilor. Astfel, Unicredit- cea mai mare bancă din Italia- a crescut cu 13.5%, Banca Intesa a înregistrat o creștere de 6.6%, în vreme ce Monte dei Paschi di Siena, a 3-a bancă din Italia și cea mai afectată de creditele neperformante, a înregistrat o creștere de 3.6%. De altfel, Monte dei Paschi di Siena este cea mai veche bancă din lume și totodată banca de la care ar putea porni o noua criză în Europa.

Din analizele și estimările făcute, mai multe bănci italiene ar avea nevoie de o recapitalizare. Sumele diferă în funcție de pierderile înregistrate și de portofoliul de credite neperformante pe care îl dețin. Monte dei Paschi ar avea nevoie de o injecție de capital de circa 6 miliarde de euro. La rândul său, UniCredit are nevoie de circa 10 miliarde de euro, iar instituțiii de credit cum ar fi Cesena sau Rimini ar avea la rândul lor nevoie de câteva sute de milioane de euro.

Conștient de gravitatea dezechilibrelor din sistemul bancar, precum și de consecințele pe care le-ar avea în plan politic o eventuală escaladare a situației, Guvernul lui Matteo Renzi se zbate să țină sub control întreaga situație și să obțină acordul instituțiilor europene pentru varianta acordării ajutoarelor de stat.

În negociere cu oficialii de la Bruxelles, primul ministru italian, Matteo Renzi, miza pe o interpretare favorabilă a regulamentelor europene, în așa manieră încât să se permită acordarea unor ajutoare de stat către băncile aflate în dificultate. La rândul său, ministrul de finanțe italian, Pier Carlo Padoan, a declarat că se caută soluții care să permită realizarea unei injecții de capital, către băncile cu probleme.

Presiunea internă este uriașă, dat fiind impactul uriaș pe care l-ar avea prăbușirea băncilor care au probleme. Astfel, circa 50% din obligațiunile subordonate emise de băncile italiene (totalizând circa 30 de miliarde de euro) sunt deținute de 60.000 de investitoriîn retail. Dat fiind faptul că legislația europeană nu acordă un statut special creditorilor băncii, acești investitori ar urma să suporte bailout-ul înainte ca statul să poată interveni cu bani de la buget.

Contrabalansând solicitările venite din partea Italiei, ministrul de finanțe al Germaniei, Wolfgang Schäuble, a atras atenția asupra respectării reglementărilor actuale, fără nicio excepție, subliniind faptul că orice derogare ce ar permite acordarea unor ajutoare către băncile solicitante, ar cauza efecte mai degrabă negative asupra pieței. În acest mod, oficialul german a răspuns indirect și solicitărilor făcute de economistul-șef al Deutsche Bank, care într-un raport preciza necesitatea acordării unui sprijin european de circa 150 de miliarde de euro pentru recapitalizarea băncilor, incluziv a celor italiene aflate în dificultate. Pe de altă parte, oficialii italieni sunt sprijiniți de Guvernul francez care, prin vocea ministrului de finanțe, Michel Sapin, cvonsideră că autoritățile europene trebuie să reacționeze solidar cu băncile italiene, astfel încât credibilitatea acestora să fie consolidată.

Toate aceste opinii divergente își vor găsi numitorul comun nu mai târziu de 29 iulie, data limită la care oficialii europeni vor decide dacă este sau nu cazul unei intervenții publice în sistemul bancar.

De altfel, data de 29 iulie coincide cu data finalizării testelor europene de stres efectuate asupra sistemului bancar, verificări ce vor identifica și cuantifica problemele cu care se confruntă băncile, diagnosticând totodată oportunitatea unor majorări de capital. De rezultatele publicate de Autoritatea Bancară Europeană va depinde viitorul băncilor europene, credibilitatea și stabilitatea acestora pe piață. De altfel, ultima testare de acest tip, efectuată în 2014, a scos la iveală problemele grave cu care 9 bănci italiene se confruntau.

De altfel, picarea testării reprezintă prima condiție necesară pentru o eventuală intervenție publică.