Cum citeşte un fizician un Comunicat al Guvernului României

Profesorul Marian Apostol, cercetător științific al Institutului de Fizică Atomică, comentează pentru Q Magazine decizia României de a participa ca stat membru gazdă la Consorțiul European pentru Infrastructura de Cercetare „Extreme Light Infrastructure” – ELI-ERIC.

Guvernul a adoptat ieri, printr-un Memorandum, participarea României ca stat membru gazdă la Consorțiul European pentru Infrastructura de Cercetare „Extreme Light Infrastructure” – ELI-ERIC.

Mai întâi, când „Guvernul” face o declarație publică ar trebui să se exprime corect, inteligibil şi gramatical, chiar dacă este Guvernul României; mai ales că e vorba de „tehnocrați”.  Astfel, „Guvernul” mai sus trebuie scris integral „Guvernul României”; apoi, „ca stat membru gazdă” ne face să zâmbim; e-adevărat, zâmbim trist. Apoi, ERIC trebuie explicat şi echivalat corect în limba română: este acronimul sintagmei „European Research Infrastructure Consortium”. Membri fondatori ai acestui Consortium sunt „Cehia, Ungaria şi România”, asociați la acest moment  sunt Germania, Marea Britanie şi Franţa.  E bine să observăm că fondatorii încalcă ordinea alfabetică. Uniunea Europeană este absolută, ea poate să facă alfabetul cum dorește, dar Guvernul României ar trebui să respecte alfabetul, mai ales când se adresează poporului român.  Cam astea sunt uzanțele diplomației universale. O fi întâmplătoare încălcarea ordinii alfabetice? Că prea e senzitivă.

ELI (Extrem-Light-Infrastructure) este un proiect european însuşit la nivelul UE şi susţinut de Comisia Europeană, la care au participat 40 de instituţii de cercetare şi învăţământ din 13 ţări europene. Acest proiect va fi cea mai avansată infrastructură pe plan mondial destinată studiilor legate de radiaţia fotonică cu caracteristice extreme.

La Comisia Europeană nu participă instituţii de cercetare şi învățământ; la ședințele Comisiei pot participa reprezentanți ai unor astfel de instituţii. Este o mare diferență. Formularea din Comunicat este insinuantă şi uşor triumfalistă. Vă pot spune că 40 e numărul de mucenici şi că sunt mult mai multe instituții de cercetare şi învățământ care nu au participat la acea ședință şi mult mai mulţi reprezentanţi ai acestor instituţii care nu au participat. Ce s-ar fi întîmplat dacă participau alţii?   Apare inevitabil întrebarea: cum au fost desemnaţi reprezentanţii care au participat la acea ședință, de cine au fost ei desemnaţi, după care criterii? Ce democraţie a funcţionat în această alegere. Că şi democraţiile sunt de mai multe feluri. Astfel de întrebări ne pun pe gânduri asupra celor care ne conduc şi hotărăsc pentru noi.

„Cea mai avansată infrastructură” este o formulare excesivă. Există proiecte avansate de cercetare ştiinţifică şi de infrastructură de cercetare ştiinţifică în acest domeniu în multe alte ţări. ELI se evidenţiază într-adevăr, dar prin  „extremismul” lui („Extreme Light Infrastructure”). E bine să fim extremişti?  Mai sînt şi alţii? Care? Să ne uităm în jur, cu cine vrem să fim colegi, camarazi şi tovarăşi: cu extremiştii  mai ponderaţi, sau cu extremiştii extremişti? În ce liga vrem să jucăm? În general ştiinţa are oroare de vorbe mari, de extreme, de exagerări, de absolut şi definitiv. Astfel de vorbe nu sunt productive. Ştiinţa este patria modestiei, a judecăţii ponderate, a responsabilităţii; a „cuminţeniei”. „Revoluţiile” din ştiinţă n-au fost niciodată programatice, leniniste, marxiste; nu, am fost forţaţi să le acceptăm încet, cu iscusinţă, cu prudenţă. Şi ne simţim responsabili pentru ele. Le purtăm în noi că pe nişte răni vii. Oamenii de ştiinţă or fi eroi, dar eroi modeşti, rupţi de lupte imposibile, adesea înfrînţi de propriile lor idei. Nu există ştiinţă cuceritoare, învingătoare, epopeică. Astea sunt vorbe jurnalistice.  ELI  este un proiect de cercetare ştiinţifică pe care România şi l-a asumat parţial, în care se va încerca (de cine?) să se înţeleagă cîte ceva (ce?) din interactia radiaţiei electromagnetice optice cu materia. Ne va îmbogăţi probabil cunoştinţele, ne va face mai ştiutori; pe unii, desigur, nu pe toţi, din păcate; dar nu ne va micşora facturile, nici nu ne va aduce tinereţea fără bătrîneţe, nici viaţă fără de moarte.  Nu ne va rezolva nici o problema de viaţă, dimpotrivă ne va aduce noi probleme, ştiinţifice, nu ştiu cât de interesante. Cam atât. E un proiect tehnic şi ştiinţific.

Apropos, „caracteristice” e „caracteristici”, ca să mă exprim pe înţelesul Guvernului României. Şi „cu caracteristice” e desigur o scăpare politică.  De aceea cer eu foaia matricolă a politicienilor noştri cu notele din toţi anii şcolari. (E-adevărat că Academia Română recomandă „căpşune”  când toată lumea zice “căpşuni”, dar asta nu e singurul punct în care Academia n-are nici o legătură cu lumea în care trăim).

La dată de 21 noiembrie 2008, România şi-a prezentat candidatura pentru construirea ELI la Măgurele – Ilfov, iar Comitetul director al proiectului a hotărât şi validat construirea ELI în trei locaţii: Cehia, România şi Ungaria. Cele trei locaţii vor avea între componentele de baza laseri care emit pulsuri ultrascurte de foarte mare putere. Centrul de la Măgurele va avea în plus un instrument care va furniza radiaţie fotonică (gama) cu caracteristici unice referitoare la energie, strălucire şi lărgime de bandă. Construirea celor trei centre se realizează din fonduri structurale, conform Deciziilor de finanţare aprobate de Comisia Europeană.

Acest pasaj, pare, în mod excepţional, aproape corect. Numai că „radiaţie fotonică (gama) cu caracteristici unice” (acum e „caracteristici”!?) este exagerat; instrumentul ce va produce această radiaţie este relativ comun.  Dar publicul căruia  i se adresează acest Comunicat este oare avizat? Ştie el de „strălucire şi lărgime de bandă”? Termeni foarte tehnici, în proprietatea lor. Să vrem noi oare printr-un Comunicat oficial al Guvernului să epatăm? Să „luăm faţa” oamenilor? Să-i intimidăm? De ce facem asta? Avem vreun interes? Guvernul României, nu e frumos, dom’le, ce faci!

România este reprezentată în cadrul ELI-ERIC prin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, unul dintre cele mai vizibile institute naţionale de cercetare-dezvoltare, fapt ce conferă suportul şi expertiza necesară în plan instituţional în materie de management al cercetării şi de excelenţă ştiinţifică.

Da. Aproximativ. Cu unele mici precizări. IFIN nu a avut niciodată şi nu are încă nici o expertiză în domeniul laserilor, al interacţiei radiaţiei electromagnetice optice cu materia. Institutul de specialitate din România este INFLPR (Institutul Național Pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi a Radiaţiilor). Desigur, se ridică întrebarea, de ce nu şi-a asumat acest Institut sarcina ELI? Dar se pare că IFIN a fost mai brav, mai curajos,  mai îndrăzneţ.  Şi, după cum spune Comunicatul, a adus, poate, mai multe garanţii „manageriale” şi de „excelenţă ştiinţifică”. Mai mult credit. Vedeţi, D-voastra, în ziua de astăzi este important să ai credit. Nu contează unde-l ai, în ce domeniu eşti specialist, la ce te pricepi; nu, e suficient să ai credit. Ai credit?  Ne placi! Nu ai credit? Ce dacă eşti specialist, nu ne placi! Plăcerea e regina politicii româneşti şi europene. Este evident că mulţi dintre noi nu gîndim cu ceea ce numim îndeobşte cap, gândim cu …„plăcerea”.

Ca stat membru gazdă al ELI-ERIC, România va contribui la îmbunătățirea domeniului cercetării ştiinţifice la nivel naţional, va consolida participarea cercetării româneşti la circuitul european şi internaţional, la transferul şi dezvoltarea tehnologică ce constituie preocuparea de baza a cercetării mondiale şi europene. De asemenea, va crea premise pentru dezvoltarea transferului de tehnologie şi stimularea dezvoltării economice prin atragerea de investitori, incluzând dezvoltarea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice şi parcuri industriale.

Să lăsăm acum că apare din nou „stat membru gazdă”. Pare a fi un tic. Dar  toată lumea  urmăreşte „îmbunătăţirea”, inclusiv a  „domeniului cercetării ştiinţifice”, toată lumea doreşte  „consolidarea participării”, „transferul tehnologic”, „parcuri “ şi „investitori”. Cum se leagă toate aceste dorinţe de proiectul ELI, şi de „participarea României că stat membru gazdă”? Așteptăm cu nerăbdare următorul Comunicat în chestiune al Guvernului României. Poate începe să ne placă.