Cum voi vota

Cu o săptămână înainte de duminica alegerilor prezidențiale, undeva într-o localitate de lângă Iași, stăteam de vorbă cu oameni de-ai locului, prieteni vechi și noi. Unul din ei m-a întrebat cu cine voi vota. I-am spus că voi vota cu Marcel Ciolacu. Mi-a răspuns că nu e de acord cu mine. I-am spus că, în contextul dat, Ciolacu măcar a declarat că nu va băga România în război și că vrea să refacă baza industrială a țării.

• Guvernul Tomac: tehnocrați pentru criză sau sacrificați pe altarul FMI?
• Cătălin Predoiu: Crima organizată a devenit actor global
• TAROM facilitează accesul pasagerilor români la zeci de destinații intercontinentale prin parteneriatul cu Etihad Airways
• Claudiu Târziu și Lucian Mîndruță, moderați de Radu Preda, dezbat dacă este democratic sau nu să limităm libertatea de exprimare pentru a combate extremismul
• Când statul susține industria de apărare națională: Turcia furnizează 65% din dronele armate utilizate la nivel mondial și vrea să-și crească exporturile de echipamente militare

Mai mult de-atât, ce să aștept de la cei implicați în cursă?

Interlocutorul meu mi-a zis că el votează cu Călin Georgescu. I-am spus că știu de CG de multă vreme și că nu am încredere în el, dar că e liber să-l voteze, că nu mă supăr, doar că își va risipi votul pentru că CG nu intră în turul 2. Interlocutorul meu m-a contrazis, precizând că CG nu era chiar atât de marginal pentru că pe internet adunase sute de mii de vizualizări. Mi-a mai mărturisit și că nu a votat niciodată cu stânga, că a fost liberal convins. Aveam în fața mea un om gospodar, cu o familie frumoasă și normală, un om care a muncit mult și s-a dăruit pe sine comunității. Familie și parohie. Un om de treabă, deloc extremist, mai degrabă cu ezitări moldovenești în a-și spune părerea.

O săptămână mai târziu, milioane de oameni l-au votat pe CG, s-a produs un cutremur electoral și a început vânătoarea de „fasciști”, „legionari”, „demenți”, „oameni buni de dus la azilul psihiatric”.

Adică a votanților lui CG. Așa cum se prezintă ei nu în viața reală, pe stradă sau la locul de muncă, ci scoși de urechi de prin subsolurile forumurilor sau de pe Fb ca să fie dați de exemplu, expuși ca turmă de „dezaxați” cu plăgi pe creier.

Totul a devenit brusc suspect

Oamenii digitalizării ridică semne de întrebare asupra digitalului (când câștiga KWJ cu ajutorul românilor din diaspora mobilizați pe Fb era motiv de celebrare, de pride, acum românii din diaspora de pe TikTok sunt suspecți).

Oamenii serviciilor ridică semne de întrebare asupra serviciilor (Băsescu tună și fulgeră împotriva STSului și a serviciilor în general – altminteri nu le întreabă nimeni pe servicii ce e cu drogurile sau cu reforma educației, un fel de trafic de stupefiante ideologice care a pus pe butuci România și s-ar putea califica ca subminare a siguranței naționale).

Presa ia la rost firma de IT care cică i-a făcut campanie electorală lui Călin Georgescu (ca și cum un antreprenor și un startup IT nu cu asta se ocupă, cu afacerile legale) și mănăstirile pe unde a trecut CG și a vorbit cândva. Votanții lui CG sunt brusc coborâți de diverse publicații și diverse figuri la rangul de „deplorabili”. Elitele de pixeli și de fonduri descoperă brusc „România cealaltă”, adică România pe care tot ei au declarat-o și au tratat-o ca fiind bună de sacrificat în tăcere.

În tot acest timp, în drumurile mele prin oraș am contact cu oameni reali și pe care îi știu de ani de zile, cu oameni de la piață, din ateliere meșteșugărești (cizmari, croitori, ateliere de legat cărți), cu anticari. Toți mă întreabă tulburați ce e cu prigoana asta împotriva votanților lui CG. Cei care mă întreabă nu sunt extremiști, demenți, zănatici, ci mai degrabă români exasperați de faptul că nu sunt lăsați să-și vadă de viețile lor, că sunt hărțuiți în permanență de rețelele de stat, suprastat și infrastat, că realitatea este recompusă zilnic de interese străine de ei și dușmănoase la adresa familiilor lor. Dar nu e vorba de vreun licăr dement în ochii lor, ci mai degrabă de oboseală și de acceptarea faptului că nu mai au unde să se retragă.

România nu a ajuns la fundul sacului, dar românii da. Se mai pot fura multe resurse naturale sau de alte feluri de la Țară, dar din viețile românilor nu se mai poate sustrage nimic. S-au dat peste cap, au muncit în străinătate, au muncit acasă, și-au spus că „așa e acum”, s-au dat cu sistemul, au plecat capul, au jucat cum li se cântă, s-au strecurat, au făcut de toate. Degeaba. N-a funcționat. Și au mai găsit la fundul sacului un singur lucru pe care nu-l încercaseră: opoziția deznădăjduită.

E adevărat că au făcut acest lucru votând un om care a crescut în interiorul sistemului. Dar vreme de 35 de ani au învățat de la profesorii lor de democrație că nimeni nu e mai bun anticomunist decât un fost comunist. Cei mai mari luptători împotriva sistemului vin dintotdeauna din interiorul lui: doar cu ajutorul sistemului pot ei căpăta vizibilitate. La urma urmelor, cel mai mare anticomunist oficial din România provine dintr-o familie de comuniști de cea mai ticăloasă speță, iar Donald Trump a trăit toată viața în intimitate cu presa mincinoasă (fake news) pe care acum e pe cale de a o pune pe butuci.

De ce au votat oamenii cu Călin Georgescu?

Pentru că România suferă din cauza imposturii generalizate, impostură care înseamnă că profesioniștii și elitele nu trăiesc de pe urma meseriei lor și pentru oameni, ci de pe urma oamenilor sub pretextul meseriei lor.

Ultimii 35 de ani i-au învățat pe experți că pot prospera dacă se dedică șubrezirii societății și oamenilor încredințați lor. De aceea școala cultivă analfabetismul astfel încât profesorii progresiști să-și poată accesa fondurile, medicii cultivă bolile pacienților astfel încât să-și poată lua primele și stipendiile de conferință de la companiile farmaceutice, profesorii universitari acceptă și promovează studenți repetenți ca să-și poată lua salariile, economiștii distrug economia, ziariștii cultivă minciuna. Practicarea cinstită a meseriei nu aduce câștiguri mari. Trebuie să ți-o faci necinstit dacă vrei să trăiești bine.

Dar dacă nu mai putem avea încredere unii în alții, înseamnă că ne trebuie din ce în ce mai mulți bani ca să suplinim găurile sistemului (bani de meditații, bani de spitale șamd). Ceea ce înseamnă că ne vindem și mai tare. Ceea ce înseamnă că devenim cu toții din ce în ce mai afundați în corupția generalizată produsă de lipsa de competență și de onestitate. La limită, pentru a scăpa acestui asalt al experților care joacă împotriva ta, care se folosesc de tine doar ca masă de manevră sau ca vacă de muls, trebuie să devii tu expert în toate, și în mâncare, și în stofe, și în vaccinuri, și în pastă de dinți, și în teologie, și în didactică și pedagogie, și în știri. Lucru care e cu neputință. Dar care poate părea cu putință doar sub forma unui om priceput la toate. Și cum poate fi un om priceput la toate dacă nu posedă o cunoaștere ezoterică, ocultă, magică a cheii/algoritmului lucrurilor? Creștinii nu sunt buni la toate. Ocultiștii sunt.

Ascensiunea lui Călin Georgescu nu este așadar rezultatul demenței poporului, ci simptomul oboselii exasperate a poporului care caută o soluție magică.

Magic e, dar acest hocus pocus probabil că nu se va dovedi a fi o soluție. Totuși, are avantajul de a-i irita și scoate la iveală pe toți dracii pitiți prin încheieturile sistemului. CG îi iscă și au început să ne sară în față ca broaștele și lăcustele. Chiar și cei care păreau ieșiți la pensie, cei pururea veștezi, înveșmântați în propriile scursori. Acum se văd din nou toți și ar fi bine să băgăm de seamă cine sunt și ce fac.

De exemplu, ni se spune că românii ar fi votat cu Călin Georgescu din cauzei lipsei de educație. Cum poate vota altfel un om care nu știe cine a fost Napoleon, se întreabă un distins promotor vreme de decenii al reformei, fie ea și pe model finlandez. Dar de 35 de ani învățământul a fost pe mâna celor care deplâng acum lipsa de educație. Pe listele PNL și PSD e plin de foști șefi de inspectorate școlare județene, de profesori care au deținut funcții în Ministerul Educației. Printre susținătorii USR se numără duzini de profesori universitari, foști și ei prin MEC ca miniștri secretari de stat, autori de manuale, membri în comisii parlamentare dedicate Educației, oameni care au dat direcția, au făcut programe, au supt fonduri și au făcut reformă. Lipsa de educație a românilor este rezultatul activității și prosperității lor, a acestor specialiști. După cum e și prăbușirea diviziunii sociale a muncii care ne încuraja să ne vedem cu toții liniștiți de treabă știind că există un contract social conform căruia toată lumea își face munca bine, astfel încât nu e nevoie să ne băgăm nasul fiecare dintre noi în oalele tuturor. Dacă eu, ca lăcătuș, pot să am încredere că doctorul/profesorul/Expertul își face meseria, atunci nu trebuie să-mi pierd timpul investigând internetul ca să-mi improvizez competențe pe care nu le am, doar ca să verific ce zice domnul doctor/profesor/Expertul, în care nu mai am încredere din motive documentate. Dar societatea imposturii generalizate a impus improvizația și suferința care vine la pachet cu ea. Și pe Magul care promite să le rezolve pe toate.

Le va rezolva?

Nu are cum. Dar iluziile pot transforma realitatea. Așa ne-a condus până acum sistemul, printr-o combinație de iluzii (promisiuni, distracție, aiureli la modă) cu realități (forța instituțiilor statului și a tentaculelor suprastatului). Promisiunile au fost iluzii, și pe drumul către ele oamenii au fost mânați de la spate cu forța: astfel s-au anulat, compromis sau repetat referendumuri (pentru UE, pentru familie, contra lui Băsescu), așa s-au închis cetățenii în casă, așa au fost forțați să poarte măști sau să se vaccineze. În spatele promisiunilor iluzorii stă o capacitate reală de a face rău.

Singurul exercițiu public de putere care le e îngăduit cetățenilor este acela de a vota.

Pe cine votezi, cum și când votezi, în ce condiții de propagandă votezi, toate acestea sunt stabilite de cei de sus.

Oamenii pot doar vota. Adică pot alege între iluzii.

Dar, dacă sistemul îi poate manipula pe oameni cu ajutorul iluziilor și al forței, oamenii pot și ei să încerce să folosească iluziile puse în circulație de sistem pentru a injecta în sistem propria lor substanță, propriile lor îngrijorări sau interese. Simplul exercițiu de a vota un simulacru poate fi folosit pentru a aduce în spațiul public electoral idei sau teme reale de care sistemul nici nu vrea să audă.

Sistemul nu a vrut să dezbată nimic legat de distrugerea școlii, de erodarea suveranității naționale, de imigrație, de război și de pace, de pervertirea copiilor prin propagandă în școli sau prin expunere la o lume digitală întoarsă cu fundul în sus, de agenda Marii Resetări în care oamenii politici și mulți primari au înscris deja diverse orașe din România fără o reală consultare populară.

Votul pentru CG a fost unul pentru aducerea acestui conglomerat de probleme și a mormanului de gunoi produs de clasa politică din ultimii 35 de ani în mijlocul scenei. S-au legitimat anumite teme, motive și preocupări.

Mai întârziați decât americanii

În România trăim, din punct de vedere al propagandei, în SUA de acum cinci ani: la noi încă mai există instituții de stat, finanțate din bani publici, care califică orice discuție despre „Marea Resetare” drept o „teorie a conspirației” pusă în circulație de extremiști periculoși. Cetățenii SUA au trimis la culcare profesioniștii retoricii de acest fel. La noi încă funcționează instituțiile și retorica lor.

Cerurile patriei Europene sunt ținute libere de orice idee periculoasă pentru sistem pentru că legată de interesele legitime ale oamenilor normali.

Orice umbră pe cer a unei asemenea idei conservatoare este primită cu acuzații de „fascism”, „filetism”, „legionarism” zburând spre ea cu repeziciunea proiectilelor unui scut antirachetă.

Dar un mod de a dezafecta scutul antirachetă este acela de a înmulți rachetele, de a-l copleși cu drone. Este ceea ce fac cu viața și cu luciditatea noastră de zi cu zi politicienii, ONGurile, experții și mass-media: ne copleșesc cu o avalanșă de stimuli și informații false, ne bat cu minciuni și cu emoții mincinoase. De aceea, este nerealist să ne așteptăm ca în România să apară din senin o mișcare, o întreagă mișcare politică perfect Ortodoxă, ireproșabil conservatoare, unind cu maximă exigență dibăcia șarpelui cu inocența porumbelului. Din punct de vedere cultural, e cu neputință așa ceva acum, la acest stadiu al dezagregării noastre sociale, culturale și morale.

Nu mai intru acum în amănunte istorice, dar dispariția clasei boierești și abolirea Monarhiei – atât de detestate de mulți dintre suveraniștii de extracție subalternă și de Ortodocșii de peșteră actuali – ne-au lăsat, după ce comuniștii au distrus și elitele politic-administrative, și pe cele sătești, în imposibilitatea de a produce o mișcare politică atât de elegantă în integritatea ei. Dar putem riposta altfel, legitimând idei și interese obștești pe care sistemul le vrea dosite. Lucrăm cu materialul clientului: dacă ei ne păcălesc cu simulacre, noi le trimitem simulacrele înapoi molipsite, virusate, cu propriile noastre realități. Le facem purtătoare ale preocupările noastre reale. E o modalitate de a scurtcircuita vraja, de a vădi ce e dincolo de ecran.

Algoritmul a luat locul elitei

Nu pentru că au fost manipulați ideologic de TikTok au votat românii cu CG.

Preocupările sunt ale lor, ale românilor, și sunt reale. Ce le-a dat TikTokul a fost doar iluzia masivității reacției, a votului. Paradoxul prizonierilor, care este acela că prizonierii dintr-o închisoare sunt mai mulți decât gardienii dar nu se pot răscula eficient împotriva gardienilor pentru că nu au cum să-și coordoneze acțiunea, a fost depășit datorită iluziei, induse de TikTok, că votul lor nu se mai pierde. Algoritmul a luat locul elitei structurante, absentă de decenii bune în România.

TikTokul a avut rol tactic, nu strategic.

E un tip de vectorizare care a fost folosit mereu împotriva poporului și care acum a fost folosit pentru a zgudui clasa politică de la București. O revoluție colorată în alb-negru. Cine a făcut-o? Nu știu. Nu este exclus ca CG să vină tot de la Davos. Oricum, spune o mulțime de lucruri trăsnite, deși nu e copil. Au dreptate cei care spun că nu e Ortodox. El nu trebuie votat ca Ortodox, ci pentru a-i da Cezarului ce e al Cezarului. Trebuie trimis înapoi la expeditor încărcat cu poverile noastre. Votanții au de lucrat cu materialul care li se pune la dispoziție.

Din punctul meu de vedere, în acest context democratic, ar fi mai bine dacă ne-am alege Președintele și Parlamentul prin tragere la sorți. Am avea oameni politici mai onești, mai puțin arondați intereselor speciale și poate mai pricepuți decât cei de acum. În orice caz, mai reprezentativi. Ce avem acum este rezultatul unei contraselecții.

Nu i se poate cere unui popor îndoctrinat, înnebunit de propagandă, deșcolarizat, sărăcit economic și, mai ales, sărăcit moral de obișnuința de a trăi din accesări de fonduri, să devină brusc genial și sfânt.

Dar i se poate cere să-și recunoască propriile interese, cele comune fiind legate de normalitatea familiei și de suveranitatea națională, și să întoarcă serviciul umplând mingea de tenis cu propriile teme și idei. Asta se poate câștiga. Mai mult, la acest moment, nu. Magicienii pot performa miracole, dar nu pot face minuni. Minunile le face doar Dumnezeu.

Cum voi vota? Ca să curm isteria politică a unora și iluziile altora. După aceea poate chiar se va putea construi din nou. Că doar nu vine sfârșitul Lumii.