Curtea Constituțională a început să pună ordine în Justiție

Curtea Constituțională declanșează o revoluție. Și asta pentru că a făcut publică Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 privind obiecțiile de neconstituționalitate ridicate în legătură cu modificările aduse Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

Citeşte şi Răzbunarea imposibilă

Potrivit site-ului Lumea justiției, uriașa bombă declanșată de CCR anulează sentința de condamnare a lui Liviu Dragnea în dosarul Referendumul întrucât judecătorii care au dispus pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare nu au fost cei care au semnat și motivat hotărârea judecătorească. Completul de 5 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost format din judecătorii: Livia Stanciu, Angela Dragne, Luciana Mera, Livia Zglimbea, Ioana Bogdan. După ce completul a respins apelul lui Liviu Dragnea, în aprilie 2016, hotărârea nu a fost motivată așa cum scrie la lege – în termen de 30 de zile – ci 10 luni mai târziu, în februarie 2017. Când a apărut hotărârea de condamnare s-a putut observa că nu a existat o echivalență între numele judecătorilor ce compuneau completul de judecată și numele celor care au semnat decizia de condamnare. În februarie 2017, Livia Stanciu și Livia Zglimbea erau deja pensionate. În locul celor două a semnat actuala președintă a ÎCCJ, Cristina Tarcea, care este judecător de civil, nu de penal și care nu a participat la proces.

Astfel, pornind de la cauza „Cerovsek și Bozicnik împotriva Sloveniei”, în care CEDO a statuat că „judecătorii care nu au participat la proces, nu pot motiva și semna hotărârea judecătorească, pentru că nu pot oferi garanția că s-a realizat o bună administrare a actului de justiție”, CCR arată că redactarea și motivarea hotărârii judecătorești nu poate fi făcută decât de judecătorul care a participat la dezbateri și deliberări, căci în caz contrar se încalcă dreptul la un proces echitabil, iar asigurarea unei justiții imparțiale, înfăptuită în numele legii, nu ar fi decât un instrument declarativ, lipsit de efecte și inutil.

„Potrivit art.406 – Redactarea si semnarea hotararii din Codul de procedura penala, hotararea se redacteaza de unul dintre judecatorii care au participat la solutionarea cauzei, in cel mult 30 de zile de la pronuntare, si se semneaza de toti membrii completului si de grefier. Potrivit art.426 – Redactarea si semnarea hotararii din Codul de procedura civila, hotararea se redacteaza de judecatorul care a solutionat procesul. In ipoteza litigiilor de munca in care completul este constituit prin includerea asistentilor judiciari, in temeiul art.55 alin.(1) din Legea nr.304/2004, presedintele il va putea desemna pe unul dintre acestia sa redacteze hotararea. In cazul in care unul dintre judecatori sau asistenti judiciari a ramas in minoritate la deliberare, el isi va redacta opinia separata, care va cuprinde expunerea considerentelor, solutia pe care a propus-o si semnatura acestuia. De asemenea, judecatorul care este de acord cu solutia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurenta. In toate cazurile, hotararea va fi semnata de membrii completului de judecata si de catre grefier. Asadar, cele doua norme procedurale prevad responsabilitatea judecatorului care a solutionat procesul de a redacta hotararea, in cazul completelor colegiale, avand compunerea prevazuta de lege, obligatia de redactare revenind oricaruia dintre membrii completului.” (Fragment din decizia CCR)

Concluzia ar fi că, în aceste condiții, procesul ar trebui revizuit și codamnarea anulată.

„79.In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate care prevad incadrarea unor persoane, fosti judecatori care si-au incetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotarari judecatoresti sunt neconstitutionale, contravenind dispozitiilor art.21 alin.(3), art.124 si art.126 alin.(1) din Constitutie”. (Fragment din decizia CCR)

Pe bună dreptate, cei de la luju.ro consideră că această decizie a CCR este în sine o „revoluție în justiție”. Ne întrebăm câte astfel de hotărâri ar mai trebui anulate, câte astfel de procese ar trebui revizuite?