Curtea Europeană de Justiție obligă statele UE să recunoască o căsătorie între doi homosexuali dacă este legalizată într-un stat membru

Țările Uniunii Europene sunt obligate să recunoască statutul marital al persoanelor de același sex, dacă a fost dobândit în mod legal într-un stat membru, a decis Curtea Europeană de Justiție.

• 40% dintre românii de 25-34 de ani continuă să stea cu părinții pentru că nu-și permit să cumpere o casă
• Băsescu: Nu merge cu „premier surogat”!
• Înalta Curte așteaptă instalarea noului guvern pentru a putea dialoga în privința legii salarizării
• Constantin Toma demisionează din funcțiile deținute în PSD: Regret!
• CNAS, acuzată că încalcă în mod flagrant drepturile pacientului

Potrivit unui comunicat transmis după decizie, obligația de a recunoaște căsătoria dintre persoanele de același sex nu atrage după sine obligația de a introduce în dreptul intern o astfel de prevedere.

Decizia CJUE a survenit ca urmare a cazului a doi cetățeni polonezi care locuiesc în Germania.

„În anul 2018, doi cetățeni polonezi care locuiesc în Germania și dintre care unul are și cetățenia germană s-au căsătorit la Berlin. Dorind să se deplaseze în Polonia și să locuiască acolo în calitate de cuplu căsătorit, aceștia au solicitat transcrierea actului de căsătorie întocmit în Germania în registrul de stare civilă polonez, astfel încât căsătoria lor să fie recunoscută în Polonia.

Această cerere a fost refuzată pe motiv că dreptul polonez nu autorizează căsătoria între persoane de același sex. Prin urmare, transcrierea actului de căsătorie în cauză ar încălca principiile fundamentale consacrate de ordinea juridică poloneză. Soții contestă acest refuz.

Sesizată cu această cauză, Curtea Administrativă Supremă din Polonia s-a adresat Curții de Justiție. Aceasta urmărește să afle dacă reglementarea națională care nu permite recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex încheiate într-un alt stat membru și nici transcrierea în acest scop a acestui act de căsătorie în registrul de stare civilă este compatibilă cu dreptul Uniunii.”, se explică în comunicatul CJUE.

Curtea arată că refuzul de a recunoaște căsătoria persoanelor de același sex, încheiată într-un stat al UE, este constrar dreptului Uniunii Europene întrucât ar încălca dreptul la liberă circulație, dar și dreptul de a respecta viața privată și de familie

„Refuzul de a recunoaște căsătoria a doi cetățeni ai Uniunii de același sex încheiată legal într-un alt stat membru în care și-au exercitat libertatea de circulație și de ședere poate provoca inconveniente grave de ordin administrativ, obligând soții să trăiască în calitate de celibatari în statul membru din care provin. Acesta este motivul pentru care Curtea statuează că un asemenea refuz este contrar dreptului Uniunii. El încalcă nu numai libertatea de circulație și de ședere, ci și dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie.”, se mai arată în comunicat.

Vă prezentăm textul integral al comunicatului transmis de Curtea Europeană de Justiție.

„Doi cetățeni polonezi căsătoriți în Germania solicită transcrierea actului lor de căsătorie în registrul stării civile polonez, astfel încât căsătoria lor să fie recunoscută în Polonia.

Autoritățile competente le-au refuzat acest lucru pe motiv că dreptul polonez nu autorizează căsătoria între persoane de același sex.

Întrebată în această privință de o instanță națională, Curtea de Justiție consideră că refuzul recunoașterii unei căsătorii între doi cetățeni ai Uniunii, încheiată legal într-un alt stat membru în care aceștia și-au exercitat dreptul la liberă circulație și ședere, este contrar dreptului Uniunii, deoarece aduce atingere acestei libertăți, precum și dreptului la respectarea vieții private și de familie.

Statele membre sunt, prin urmare, obligate să recunoască, în scopul exercitării drepturilor conferite de dreptul Uniunii, statutul marital dobândit în mod legal într-un alt stat membru. Curtea subliniază însă că această obligație nu implică introducerea în dreptul intern a căsătoriei între persoane de același sex.

În plus, statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a alege modalitățile de recunoaștere a unei astfel de căsătorii. Cu toate acestea, atunci când un stat membru alege să prevadă o modalitate unică de recunoaștere a căsătoriilor încheiate într-un alt stat membru, cum ar fi transcrierea actului de căsătorie în registrul stării civile, acesta este obligat să aplice această modalitate și căsătoriilor încheiate între persoane de același sex.

În anul 2018, doi cetățeni polonezi care locuiesc în Germania și dintre care unul are și cetățenia germană s-au căsătorit la Berlin. Dorind să se deplaseze în Polonia și să locuiască acolo în calitate de cuplu căsătorit, aceștia au solicitat transcrierea actului de căsătorie întocmit în Germania în registrul de stare civilă polonez, astfel încât căsătoria lor să fie recunoscută în Polonia.

Această cerere a fost refuzată pe motiv că dreptul polonez nu autorizează căsătoria între persoane de același sex. Prin urmare, transcrierea actului de căsătorie în cauză ar încălca principiile fundamentale consacrate de ordinea juridică poloneză. Soții contestă acest refuz.

Sesizată cu această cauză, Curtea Administrativă Supremă din Polonia s-a adresat Curții de Justiție. Aceasta urmărește să afle dacă reglementarea națională care nu permite recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex încheiate într-un alt stat membru și nici transcrierea în acest scop a acestui act de căsătorie în registrul de stare civilă este compatibilă cu dreptul Uniunii.

Curtea reamintește că, deși normele privind căsătoria țin de competența statelor membre, acestea sunt obligate să respecte dreptul Uniunii în exercitarea acestei competențe.

Or, soții în cauză, în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene, beneficiază de libertatea de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre și de dreptul de a duce o viață de familie normală atunci când își exercită această libertate, precum și la întoarcerea în statul membru de origine. În special, atunci când își întemeiază o viață de familie într-un stat membru gazdă, printre altele prin căsătorie, aceștia trebuie să aibă certitudinea că o pot continua la întoarcerea în statul lor de origine.

Refuzul de a recunoaște căsătoria a doi cetățeni ai Uniunii de același sex încheiată legal într-un alt stat membru în care și-au exercitat libertatea de circulație și de ședere poate provoca inconveniente grave de ordin administrativ, obligând soții să trăiască în calitate de celibatari în statul membru din care provin. Acesta este motivul pentru care Curtea statuează că un asemenea refuz este contrar dreptului Uniunii. El încalcă nu numai libertatea de circulație și de ședere, ci și dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie.

Potrivit Curții, obligația de recunoaștere nu încalcă identitatea națională și nici nu amenință ordinea publică a statului membru de origine al soților.

Astfel, ea nu implică obligația acestui stat de a prevedea în dreptul său național căsătoria între două persoane de același sex.

În plus, statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a alege modalitățile de recunoaștere a unei astfel de căsătorii, transcrierea unui act de căsătorie străin nefiind decât una dintre modalitățile posibile.

Cu toate acestea, Curtea subliniază că aceste modalități nu trebuie să facă imposibilă sau excesiv de dificilă o astfel de recunoaștere și nici să discrimineze cuplurile de persoane de același sex pe motivul orientării lor sexuale, cum se întâmplă atunci când dreptul național nu prevede pentru aceste cupluri o modalitate de recunoaștere echivalentă cu cea acordată cuplurilor de sex opus.

Prin urmare, având în vedere că transcrierea este singura modalitate prevăzută de dreptul polonez care permite ca o căsătorie încheiată într-un alt stat membru să fie recunoscută efectiv de autoritățile administrative, Polonia este obligată să o aplice fără deosebire căsătoriilor între persoane de același sex și celor încheiate între persoane de sex opus.”