De 149 de ani este al nostru

Acum 149 de ani leul devenea monedă națională. Cum arăta acesta la începuturi și cum s-a schimbat, în diferite epoci, în Q Magazine.

La mijlocul secolului al XVII-lea, ca o consecință a declinului politic în care se aflau, Țara Românească și Moldova nu mai băteau monedă proprie decât sporadic.

La venirea pe tronul Principatelor a domnitorului Al. I. Cuza, piața românească era dominată în continuare de cursul haotic al monedelor străine. În consecință, s fost inițiat un proiect pentru baterea unei monede naționale. Asupra denumirii unității monetare au existat în epocă numeroase dezbateri. S-a propus numele de român, după modelul francez, denumire sub care a fost obținut și acordul unor bănci franceze pentru creditarea primei emisiuni a Principatelor Unite.

Proiectul final din anul 1860 stabilea, însă, un alt nume, pe acela de romanat, care era divizat în decime sau bani (a zecea parte dintr-un romanat) şi centime sau bănişori (a suta parte dintr-un romanat). Monedele din aur şi argint urmau să aibă gravată efigia domnitorului pe avers, cu legenda Alexandru Ioan I. Domnu Principatelor-Unite, iar pe revers, armele ţării, cu legenda În Unire tăria. Proiectul nu a fost însă finalizat, pentru că Napoleon III nu a sprijinit până la capăt emiterea unei monede naţionale româneşti, deoarece nu dorea să provoace o reacţie ostilă a Imperiului otoman.

Legea monetară adoptată la 22 aprilie 1867 instituia leul ca monedă naţională, egal cu 100 de bani (monedă divizionară). Un leu românesc cântărea cinci grame de argint, sistemul monetar fiind bazat pe bimetalismul aur:argint.

Pentru a ocoli pretenţiile turcilor, au fost puse în circulaţie mai întâi monedele divizionare de 1, 2, 5 şi 10 bani (în 1867). Ele erau din bronz şi au fost bătute la două monetării din Birmingham (Anglia). în 1868, au fost emise primele monede româneşti de aur, cu valoarea de 20 de lei (un „pol”), tirajul fiind simbolic (200 de bucăţi). Dintre acestea, câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleş, iar altele au fost dăruite parlamentarilor, miniştrilor, unor diplomaţi străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen şi unor capete încoronate din Europa.

1000 de lei – 1993

Date-cheie din istoria leului românesc

1860: Românul, apoi romanatul  – moneda națională dorită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza – rămâne în stadiul de proiect,  nefiind agreat de otomani.

1867: Carol I semnează actul de naștere al leului românesc – „Legea pentru înființarea unui sistem monetar și pentru fabricarea monedei naționale“.

1870: Prima monedă de 1 leu bătută în România.

1877: Sunt emise primele bancnote românești cu valori de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 de lei.

1880: Ia ființă Banca Națională a României, cu o treime din capital subscris de statul român, restul de investitori particulari.

1915: Prima bancnotă de 1 leu.

1916-1917: Suspendarea convertibilității bancnotelor românești; țara – sufocată de cheltuielile de război; emisiuni BNR fără acoperire; megainflație.

1917-1918: Leul și Bucureștiul cad în mâinile nemților. BGR, o bancă cu capital german, emite lei germani, cu care Wehrmachtul își plătește aprovizionarea  din România ocupată.

1917: Ministerul de Finanțe, refugiat la Iași, emite cea mai mică bancnotă din lume. Hârtia de 10 bani, cu efigia Regelui Ferdinand, e cât un timbru: 2,7 x 3,8 cm.

1919: România tipărește bani pe bandă rulantă ca să-și acopere deficitul și să înlocuiască banii străini rămași în circulație. Leul se prăbușește. În 1922, o pâine ajunge de 22 de ori mai scumpă decât la începutul războiului.

1920-1921: Banii străini care circulă pe teritoriul României – coroana austro-ungară, rublele Romanov și Lwow, leii BGR – sunt retrași din circulație.

1929: Bancnotele BNR redevin convertibile în aur. Leul reprezenta 10 miligrame de aur cu titlul 9/10; prețul unui kg de aur fin – 111.111,11 lei.

1929-1933: Marea criză economică. Ani negri pentru leu. Nivelul de trai scade dramatic. Valuri de reduceri salariale: 10-23% în 1930, 15% în 1932, 10% în 1933.

Sept. 1940-ian. 1941: Bancnotele statului național legionar.

1940-1945: Penurie de alimente. Escaladarea prețurilor. Salariul mediu al unui funcționar public (350.000 de lei) valorează cât 50 de litri de lapte. În timpul victoriilor armatelor germane în Est, cursul dolarului la București e foarte scăzut (1 USD = 56,9 lei în iunie 1942); în iunie 1944 ajunge la 169,9 lei.

1944: Armata Roșie tipărește leii sovietici pentru a-și asigura aprovizionarea pe perioada trecerii prin România.

1947: Bancnota cu cea mai mare valoare scriptică din istoria BNR: cinci milioane de lei; marea stabilizare comunistă: BNR introduce leul nou, ce valorează 20.000 de lei vechi. Agricultorii pot preschimba maximum 5 milioane de lei vechi, salariații sau pensionarii: 3 milioane. Întreprinderile particulare pot schimba doar valoarea salariilor pentru luna iulie, cele comerciale – nimic, pentru a fi obligate să-și pună în vânzare stocurile. Din cele 48,5 miliarde de lei vechi aflați în circulație au fost schimbați cam jumătate.

1949: Primul leu comunist.

1952: O nouă lege monetară; noul leu proletar celebrează pe verso triumful industrializării și mecanizarea agriculturii; pe față etalează revoluționari ca Tudor Vladimirescu (25 de lei) sau Nicolae Bălcescu (100 de lei). Raportul de bază pentru recalculare e de 20 de lei vechi pentru 1 leu nou.

1955-1963: Crește substanțial producția industrială și agricolă. Scad prețurile la bunurile de consum (între 4% și 25%) datorită abundenței mărfurilor din magazine și piețe.

1974-1975: Majorări salariale, eșalonate pe ramuri și activități economice. Noi creșteri de venituri în perioada 1977-1980.

1979-1980: Creșteri succesive de prețuri, pentru „rentabilizarea unor bunuri de consum alimentare“. Comuniștii investesc în industrie, ignorând producția bunurilor de consum.

1982: 500 de lei – prima monedă de aur bătută de comuniști,  în SUA.

Anii ’80:  Se generalizează în România o „cultură a penuriei“. Oamenii se zbat să supraviețuiască.

1991: BNR lansează prima emisiune postcomunistă de bancnote, dedicată lui Constantin Brâncuși. În anii următori, pe noile bancnote sunt figurate personalități ale culturii române: de la Mihai Eminescu (1.000 de lei în 1991, 1993, 1998; 500 de lei în 2005), la  I. L. Caragiale (1.000.000 de lei în 2003, 100 de lei în 2005).

1992: Primul leu postrevoluționar.

1999: Cu bancnota de 2.000 de lei (dedicată eclipsei totale de Soare), emisă pe suport de plastic, România e prima țară din Europa care folosește bani din plastic.

2005: Denominarea leului. Emisiunile de bancnote de hârtie sunt înlocuite progresiv de bancnote din polimer.

2007: 1 leu Eliade; prima monedă comemorativă de 1 leu emisă de BNR.

2016:

Date-cheie din istoria leului românesc

1860: Românul, apoi romanatul  – moneda națională dorită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza – rămâne în stadiul de proiect,  nefiind agreat de otomani.

1867: Carol I semnează actul de naștere al leului românesc – „Legea pentru înființarea unui sistem monetar și pentru fabricarea monedei naționale“.

1870: Prima monedă de 1 leu bătută în România.

1877: Sunt emise primele bancnote românești cu valori de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 de lei.

1880: Ia ființă Banca Națională a României, cu o treime din capital subscris de statul român, restul de investitori particulari.

1915: Prima bancnotă de 1 leu.

1916-1917: Suspendarea convertibilității bancnotelor românești; țara – sufocată de cheltuielile de război; emisiuni BNR fără acoperire; megainflație.

1917-1918: Leul și Bucureștiul cad în mâinile nemților. BGR, o bancă cu capital german, emite lei germani, cu care Wehrmachtul își plătește aprovizionarea  din România ocupată.

1917: Ministerul de Finanțe, refugiat la Iași, emite cea mai mică bancnotă din lume. Hârtia de 10 bani, cu efigia Regelui Ferdinand, e cât un timbru: 2,7 x 3,8 cm.

1919: România tipărește bani pe bandă rulantă ca să-și acopere deficitul și să înlocuiască banii străini rămași în circulație. Leul se prăbușește. În 1922, o pâine ajunge de 22 de ori mai scumpă decât la începutul războiului.

1920-1921: Banii străini care circulă pe teritoriul României – coroana austro-ungară, rublele Romanov și Lwow, leii BGR – sunt retrași din circulație.

1929: Bancnotele BNR redevin convertibile în aur. Leul reprezenta 10 miligrame de aur cu titlul 9/10; prețul unui kg de aur fin – 111.111,11 lei.

1929-1933: Marea criză economică. Ani negri pentru leu. Nivelul de trai scade dramatic. Valuri de reduceri salariale: 10-23% în 1930, 15% în 1932, 10% în 1933.

Sept. 1940-ian. 1941: Bancnotele statului național legionar.

1940-1945: Penurie de alimente. Escaladarea prețurilor. Salariul mediu al unui funcționar public (350.000 de lei) valorează cât 50 de litri de lapte. În timpul victoriilor armatelor germane în Est, cursul dolarului la București e foarte scăzut (1 USD = 56,9 lei în iunie 1942); în iunie 1944 ajunge la 169,9 lei.

1944: Armata Roșie tipărește leii sovietici pentru a-și asigura aprovizionarea pe perioada trecerii prin România.

1947: Bancnota cu cea mai mare valoare scriptică din istoria BNR: cinci milioane de lei; marea stabilizare comunistă: BNR introduce leul nou, ce valorează 20.000 de lei vechi. Agricultorii pot preschimba maximum 5 milioane de lei vechi, salariații sau pensionarii: 3 milioane. Întreprinderile particulare pot schimba doar valoarea salariilor pentru luna iulie, cele comerciale – nimic, pentru a fi obligate să-și pună în vânzare stocurile. Din cele 48,5 miliarde de lei vechi aflați în circulație au fost schimbați cam jumătate.

1949: Primul leu comunist.

1952: O nouă lege monetară; noul leu proletar celebrează pe verso triumful industrializării și mecanizarea agriculturii; pe față etalează revoluționari ca Tudor Vladimirescu (25 de lei) sau Nicolae Bălcescu (100 de lei). Raportul de bază pentru recalculare e de 20 de lei vechi pentru 1 leu nou.

1955-1963: Crește substanțial producția industrială și agricolă. Scad prețurile la bunurile de consum (între 4% și 25%) datorită abundenței mărfurilor din magazine și piețe.

1974-1975: Majorări salariale, eșalonate pe ramuri și activități economice. Noi creșteri de venituri în perioada 1977-1980.

1979-1980: Creșteri succesive de prețuri, pentru „rentabilizarea unor bunuri de consum alimentare“. Comuniștii investesc în industrie, ignorând producția bunurilor de consum.

1982: 500 de lei – prima monedă de aur bătută de comuniști,  în SUA.

Anii ’80:  Se generalizează în România o „cultură a penuriei“. Oamenii se zbat să supraviețuiască.

1991: BNR lansează prima emisiune postcomunistă de bancnote, dedicată lui Constantin Brâncuși. În anii următori, pe noile bancnote sunt figurate personalități ale culturii române: de la Mihai Eminescu (1.000 de lei în 1991, 1993, 1998; 500 de lei în 2005), la  I. L. Caragiale (1.000.000 de lei în 2003, 100 de lei în 2005).

1992: Primul leu postrevoluționar.

1999: Cu bancnota de 2.000 de lei (dedicată eclipsei totale de Soare), emisă pe suport de plastic, România e prima țară din Europa care folosește bani din plastic.

2005: Denominarea leului. Emisiunile de bancnote de hârtie sunt înlocuite progresiv de bancnote din polimer.

2007: 1 leu Eliade; prima monedă comemorativă de 1 leu emisă de BNR.

2016: Se împlinesc 149 de când leul a devenit monedă națională.