De la cuvânt la crimă

Ura poate duce la crime oribile,însă totul pornește de la cuvânt.

GLOBALIZAREA IDEILOR ANTIGLOBALISTE

Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem sau măcar să conștientizăm  că răspândirea și radicalizarea agendei rasiale nu a fost întreruptă nici măcar pentru o secundă în cele trei sferturi de veac care au trecut de la încheierea celui de-al doilea război mondial.

Urgia crimelor naziste, odioasele lagăre de concentrare și exterminare, milioane de oameni nevinovați care au plătit cu viața în numele unei ideologii nebune, au fost subiecte de conferințe, de film, de scrieri. Și cu toate acestea, pare că nimic nu s-a schimbat. Există oameni care în continuare neagă Holocaustul. Adorarea celui mai frustrat individ din istorie – Hitler – n-a contenit.

Generațiile de azi nu mai știu ce s-a întâmplat atunci, ceea ce îi face să îmbrățișeze cu ușurință o ideologie care a marcat o lume. Mai mult decât atât, ura aproape că a devenit un concept de referință al multor politicieni. Pe baza vechiului dicton „Dezbină și stăpânește”, s-au creat strategii extrem de sofisticate care funcționează excelent în recrutare, propagandă și mobilizare.

De la grupurile de neonaziști din Statele Unite până la organizațiile antimigrare din Europa, extrema dreaptă, cândva fracturată, a devenit foarte coezivă şi unită.

Această realitate a fost relevată într-un studiu realizat de Julia Ebner și Jacob Davey, publicat în 2017 de Institutul pentru Dialog Strategic. Cei doi autori au cercetat și analizat peste 5000 de bucăți de conținut din peste 50 de canale de comunicare, inclusiv Twitter.

Lucrarea ,,The Fringe Insurgency” prezintă un paradox: extrema dreaptă – care folosește izolaționismul și naționalismul ca ideologii-cheie – s-a globalizat.

„Este, cu siguranță, o relație cu adevărat paradoxală, fiindcă aceste mișcări ultranaționaliste au început să opereze internațional și să-și globalizeze ideile antiglobaliste”, a spus Julia Ebner.

În ajutor le-a venit tehnologia. Potrivit studiului, extrema dreaptă recrutează prin intermediul canalelor mainstream de pe internet. Astfel, cultura internetului este transformată într-o armă care „duce la războaie mentale, un flirt clar cu inadaptații online-ului”.

De la blitzkriegul lui Hitler s-a trecut astăzi la infokrieg (războiul informatic). Multe forumuri și aplicații criptate au devenit „tribuna” de la care extremiștii își răspândesc ideile. Tendința de „lobby subversiv” va continua, după cum atenționează raportul IDS.

„SFINȚII” DE PE TELEGRAM

Pericolul extremei drepte nu este doar în online, deși așa s-ar părea. Trecerea din mediul virtual în realitate nu este într-atât de anevoie, cum poate ne imaginăm. Astfel de grupuri apar în diverse colțuri ale lumii, iar dacă au „prins”, se dezvoltă și acționează. Faptele „eroice”, asasinatele, atentatele, marșurile etc. sunt sărbătorite de adepții neonazismului.

Să ne aducem aminte de un eveniment ce a avut loc în octombrie 2019. Un asasin din Germania a avut ca țintă o sinagogă unde se adunaseră 70-80 de evrei să sărbătorească Yom Kippur. Ucigașul a înregistrat atacul cu o cameră montată pe cască, iar filmarea a fost încărcată mai târziu pe platforma video Twitch. Videoclipul, pe care Twitch l-a șters, îl arată pe ucigaș cum încearcă să dărâme ușa sinagogii cu împușcături. Ușa a rezistat, așa că tipul a condus până la o șaormerie unde individul a deschis focul și a ucis două persoane.

Care a fost reacția? Neonaziștii și-au exprimat bucuria pe aplicația criptată Telegram și l-au declarat „sfânt” pe atentator. Situația nu e singulară.

Soluții pentru a stăvili expansiunea extremei drepte există. Este obligatoriu să se aibă în vedere crearea unor contrastrategii la fel de sofisticate la nivel tehnologic, cultural și comunicativ.

Și, dincolo de cercetare, ar fi recomandabilă crearea unei coaliții internaționale pentru combaterea urii. Altfel, riscăm să trăim și noi experiența bunicilor noștri.

75 DE ANI DE LA ELIBERAREA AUSCHWITZ-ULUI

La sfârșitul lunii ianuarie s-au desfășurat ceremonii care să marcheze 75 de ani de când deținuții din cel mai mare lagăr al celui de-al III-lea Reich au fost eliberați de Armata Roșie.

După 27 ianuarie 1945, lumea a aflat despre ororile regimului nazist. Germanilor cu greu le-a venit să creadă că au fost părtași la aceste odioase crime, la acest Holocaust. Negarea acestor fapte venea atunci din rușine.  Apariția documentelor, fotografiilor, mărturiilor au fost până la urmă convingătoare și tulburătoare. Am selectat câteva fragmente din volumul „Am fost medic la Auschwitz. Laboratorul și crematoriile dr-ului Mengele”, scris de Miklós Nyiszli, originar din Șimleul Silvaniei. El a relatat experiența dramatică pe care a trăit-o la Auschwitz cu un singur scop: de a nu se uita atrocitățile din acea perioadă nefastă a omenirii.

 „Cadavrele nu zac de-a valma pe pardoseală, ci se înalță într-o grămadă etajată de câțiva metri. Aceasta se explică prin faptul că granulele gazelor inundă mai întâi cu gaze ucigaşe stratul de aer aflat deasupra pardoselii și, treptat, umple straturile superioare ale încăperii, silindu-i pe nefericiții oameni să se calce în picioare, să se suie cât mai sus peste mormanul de trupuri încă vii, întrucât sus ajung mai târziu gazele asfixiante. Ce luptă cumplită se duce aici pentru viață, cu toate că victimele câștigă cel mult unul sau două minute. Dacă ar mai putea să judece, și-ar da seama că este în zadar să-şi calce în picioare părinții, soțiile și copiii, dar nu mai pot raționa. Acțiunile lor sunt simple reflexe ale instinctului de conservare. Am observat că la baza turnului de cadavre se află sugarii, copiii, femeile și bătrânii, iar în vârf bărbații mai viguroşi. Cadavrele zac încolăcite, cu trupurile însângerate de zgârieturile pe care și le-au făcut în lupta cu moartea, şiroaie de sânge le curg din nas și din gură. Capetele sunt tumefiate și învinețite, chipurile şi-au pierdut expresia și, deformate, au devenit de nerecunoscut.  

Abrutizați, se lovesc cu mâinile și cu picioarele, se mişcă pentru câțiva centimetri de loc care le-ar putea asigura un somn cât de scurt. Căci trebuie să ştiți: somnul acesta chinuit este de scurtă durată. În zori, la ora trei, se dă deșteptarea. Supraveghetorii îi gonesc pe deținuți din culcuşuri cu bastoane de cauciuc, iar ei se îmbulzesc la poartă ca să se alinieze. Acum începe cel mai inuman număr din programul lagărului: apelul, adunarea. Deținuții se încolonează în rânduri de câte cinci. Începe acțiunea de ordonare a coloanei.

Copistul barăcii îi aşază în primul rând pe cei mai înalți, iar în spatele lor, în ordine descrescătoare, pe cei de statură mai mică. Sar când sosește un alt șef privilegiat, deținutul de serviciu al barăcii, care schimbă ordinea, împărțind pumni deşi, în stânga și în dreapta, ca să-i oblige pe cei înalți să treacă în locul celor mai mici de statură în coada coloanei, iar aceștia să vină în rândurile din față. ”