Divizat și închistat, cu vizibile probleme de leadership, Partidul Național Liberal traversează o perioadă mai puțin fastă a istoriei sale, părând nepregătit de guvernarea la care tânjește și incapabil să se mobilizeze pentru viitoarele bătălii electorale, în ciuda contextului politic favorabil.
Citește și: 3500 de magistraţi au avut dosar penal la DNA
Orban, aripă sau piatră de moară?
Intervenția președintelui Klaus Iohannis în ședința Biroului Executiv al PNL de la Sibiu nu a liniștit spiritele în partid. Poate că frustrările și nemulțumirile nu sunt exprimate deschis în agoră, dar ele mocnesc și pot izbucni oricând fățiș.
Chiar dacă liderul PNL, Ludovic Orban, a primit sprijinul „prietenului” său Iohannis, care le-a cerut liberalilor să nu mai atace conducerea, poziția sa nu este confortabilă.
Sunt membri marcanți care îl percep ca pe o frână, ca pe un politician uzat, fără mari împliniri politice și, deci, incapabil să-i inspire pe alții. I se mai reproșează stilul samavolnic, amenințător și netransparent de management, á la Liviu Dragnea.
Este acuzat că a omorât dialogul și democrația în partid și că se înconjoară de favoriți oportuniști. Este taxat și pentru lipsa de viziune și pentru faptul că nu depășește politica diabolizării adversarului politic.
De pildă, Marian Petrache nota pe pagina sa publică: „Nu mai este nevoie să ne consumăm energia exclusiv pe contestarea PSD-ului. Se contestă el în fiecare zi. PSD nu mai este PSD, ci PSDragnea. Noi, dacă vrem să convingem, trebuie să fim constructivi, pro-activi. Să arătăm că ne preocupă ce-i doare pe români, în fiecare zi. Dacă nu o facem noi, o s-o facă alții”.
În plus, deși se bucură de notorietate, Orban se află în preferințele românilor mai jos chiar decât partidul. Pe scurt, nu este o aripă, ci o piatră de moară.
În aceste condiții, unii caută cu încredere spre Cotroceni, de unde, eventual, așteaptă îndrumare, în timp ce alții consideră că Iohannis a fost absent în ultimii patru ani și, probabil, va păstra această atitudine distantă.
De fapt, liberalii speră ca Iohannis să le transfere din capitalul său de popularitate, iar Iohannis se amăgește, la rândul său, cu gândul că liberalii îl vor propulsa, din nou, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Or, nu orice nădejde este întemeiată.
Conform unui sondaj Sociopol, dat publicității la 23 august, la nivel de încredere, Ludovic Orban are doar 8%. În schimb, PNL ar obține, dacă alegerile ar avea loc acum, un scor de 19%.
„Prin noi înșine”?
În orice partid există tabere, grupuri și bisericuțe, afinități și adversități. Dar toate acestea sunt neglijabile dacă, dincolo de competiția internă inerentă, există o direcție clară în care, mai mult sau mai puțin, trage toată lumea. Din păcate, nu este cazul PNL.
Citește și: 3500 de magistraţi au avut dosar penal la DNA
Peneliștii încă le poartă sâmbetele pedeliștilor și viceversa. La urma urmei, au fost mai mult în război decât alături în luptă. Apoi, cei cu state vechi de plată în partid se uită chiorâș la nou veniți, și așijderea se uită seniorii la tineri și tinerii la seniori.
Desigur, nu aceasta este optica lui Orban care clamează existența unei mari și fericite familii liberale: „Nu există nicio problemă. La ora actuală, în Partidul Național Liberal există doar membri ai PNL și membrii PNL acționează unitar pentru ca partidul să câștige alegerile, să creeze cu adevărat o șansă pentru români”.
Astfel, în lipsa unui dirijor, a unei cauze comune, a unui proiect, ca să nu mai vorbim despre o necesară decantare doctrinară, PNL s-a transformat într-o formațiune fără identitate. Nu întâmplător băltește în sondajele de opinie, iar electoratul de dreapta se arată dezamăgit și apatic.
PNL nu reușește să se reinventeze și nici nu dă semne că și-ar dori asta. În loc să deschidă larg porțile partidului și să inițieze o campanie de atragere a unor fețe noi și proaspete, eventual profesioniști și personalități recunoscute în societate, peneliștii se uită cu teamă peste umăr, întrebându-se cine altcineva le vânează locul. PNL seamănă mai mult decât își închipuie cu PSD și riscă să îmbătrânească urât.
În aceste condiții, sunt printre liberali și oameni lucizi care mărturisesc faptul că partidul nu este, cel puțin deocamdată, pregătit pentru guvernare. Cineva, de pildă, dădea exemplul reacției anemice a PNL la catastrofa generată de pesta porcină, admițând întristat că în rândurile sale nu mai există specialiști în agricultură.
Și aici pare mai puțin o problemă de program („Cioloș a venit la guvernare fluturând două pagini”), cât o problemă de cadre. În plus, nici purtătorii de mesaj ai partidului nu sunt întotdeauna aleși în mod fericit.
Cât despre preluarea puterii, mai e ceva timp până la alegerile generale, iar Călin Popescu-Tăriceanu nu dă semne că se grăbește să întoarcă armele împotriva PSD, astfel încât o moțiune de cenzură să aibă sorți de izbândă.
Mai apropiat e scrutinul euro-parlamentar, iar definitivarea listelor va arăta fără tăgadă cât de serios își respectă liberalii electoratul și propriile principii.
Citeşte şi: PSD în războiul amazoanelor. Ce bine că e!
„Incompetenții noștri sunt mai buni decât ai lor”
În partid sunt deja vehiculate unele dintre numele care se vor regăsi pe listă. Este încă un prilej de dihonie, având în vedere că acestea sunt, ca să ne exprimăm academic, controversate.
„Ne plângem că premierul Viorica Dăncilă ne face de râs pe afară, dar, pe de altă parte, suntem gata să ne promovăm incompetenții, eventual tocmai pe cei care nu cunosc o limbă străină. Știți proverbul cu paiul din ochii altuia…”, îmi spunea cu năduf un liberal.
Apropo de euro-parlamentare, până și Blaga este blamat pentru o formă de blat cu Orban. Concret, Orban ar fi menajat pentru simpul motiv că Blaga își dorește să fie cap de listă sau măcar pe un loc eligibil, pentru a-și încheia liniștit cariera politică.
Poate că lista definitivă va fi, totuși, una onorabilă și va respecta criteriile generoase pomenite de PNL. Pentru că, după cum afirma, mai puțin inspirat, Ludovic Orban, la 30 iulie, „cunoașterea unei limbi străine e de la sine înțeleasă, și pentru membrii Partidului Național Liberal este un lucru bine cunoscut că îndeplinesc această condiție”.
Poate candidații merituoși ai partidului vor convinge electoratul de dreapta că merită să iasă din casă în ziua votului. Altminteri, dezastrul PNL va fi previzibil.
În Anul Centenarului, le doresc „urmașilor Brătienilor” să se trezească. Altfel, mi-e teamă, îi va trezi istoria.
„În mod paradoxal, PNL a ajuns în jurul unui procent de 25%… deoarece Ludovic Orban este un lider slab, confuz. Atitudinea lui, comportamentul lui politic lasă foarte, foarte mult de dorit. Pe de altă parte, PNL nu este foarte vizibil, nu reușește să se facă remarcat prin mai nimic.”
Marius Pieleanu, pentru PSnews.ro, 26 august 2018














































