Despre politică în Tzara lui Ionesco. Sfârșitul guvernului Grindeanu

Evenimentele politice din ultimele săptămâni au confirmat pentru orice observator cultivat faptul că doar România putea să ofere culturii universale dadaismul (prin moineşteanul Tristan Tzara) şi teatrul absurd (prin slătineanul Eugen Ionescu), păstrând pentru sine caragealianismul.

Ce a lipsit acestor zile au fost logica şi coerenţa şi cred că ne iluzionăm dacă ne imaginăm că acestea vor reveni uşor în spaţiul politic românesc. Nu cred că nimeni, nici măcar actorii principali ai acestei comedii, poate înţelege ceea ce se întâmplă în acest moment în ţară. Ceea ce ne rămâne de făcut este să speculăm.

Părerea mea este aceea că această criză guvernamentală apărută de nicăieri nu poate să fie separată de dezvăluirile cu privire la alegerile din 2009 şi activitatea  de poliţie politică a unor cercuri din DNA şi din serviciile secrete. Aceste dezvăluiri ar fi trebuit să ducă la investigaţii ample, demiterea liderilor instituţiilor de forţă din România, foarte probabil chiar la un val de arestări.

CINE VA FI NOUL PREMIER AL ROMÂNIEI? LIVIU DRAGNEA A ANUNŢAT CU CINE VA MERGE, LUNI, LA COTROCENI

În schimb s-a oferit publicului românesc un  circ alternativ: coaliţia de partide de la guvernare a decis, brusc, să retragă încrederea guvernului Grindeanu. Miniştrii şi-au prezentat demisiile, nu şi premierul. Acesta, invocând argumente hilare, cum ar fi faptul că trebuie să rămână premier până va fi sigur că preşedintele Iohannis va numi tot un pesedist ca premier, a decis să nu se lase dus uşor din palatul Victoria, căci un premier care nu se demite singur, poate fi demis doar prin moţiune de cenzură.

Însă o moţiune de cenzură, depusă de partidele de guvernare împotriva propriului lor guvern, este prin ea însăşi un record. Pentru a întări acest record, partidele de opoziţie s-au hotărât să devină, pentru câteva ceasuri, coaliţie de guvernare şi să susţină guvernul prin nevotarea moţiunii de cenzură.

Ca circul să fie mai savuros, o bună parte din deontologii care ceruseră demisia guvernului Grindeanu acum 4 luni, au devenit susţinători vocali ai premierului, reevaluând pozitiv inclusiv pe „plagiatorul” Victor Ponta.

Războiul mediatic însă nu s-a limitat aici. Am avut parte de reluarea tuturor temelor deja „fumate” în spaţiul public românesc: „corupţia”, „pericolul rusesc”, „comunismul”, „iredentismul maghiar”, „pierderea Transilvaniei”, „euro-atlantismul”, pentru a încerca să sugereze un damf de seriozitate acestei piese de teatru absurd.

Comedia este departe de a se fi sfârşit, deşi putem spera măcar că vom înceta să plătim biletul, odată cu stabilizarea cursului valutar. Coaliţia de guvernare a rămas în picioare, majoritatea parlamentară a fost păstrată, dar mingea a ajuns abia acum la Preşedintele Iohannis şi experienţa din iarna trecută nu ne permite să credem că acesta se va pricepe să o utilizeze.

De ce se întâmplă toate acestea? Poate pentru că doar un circ poate acoperi un scandal cu adevărat serios.

P.S. Cine nu a văzut filmul „Wag the Dog” e momentul să o facă.