Din Valea Jiului la 4000 km de civilizație

Alpinistul Adrian Ahriţculesei, cel care a cucerit vârful Mount Sidley (4.285 m), din Antarctica, finalizând astfel „Circuitul celor 7 vulcani”, și devenind primul bărbat din România care îşi înscrie în palmares o asemenea performanţă, a povestit pentru Q Magazine peripețiile prin care a trecut în expediție.

• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
• Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii

„Circuitul celor 7 vulcani” presupune escaladarea celor mai înalţi vulcani de pe cele şapte continente, iar Adrian Ahriţculesei a reuşit să cucerească vârfurile Damavand (5.609 metri) – Iran, Asia, Mount Giluwe (4.367 m) – Oceania şi Australia, Pico de Orizaba (5.636 m) – America de Nord, Elbrus (5.642 m) – Europa, Ojos del Salado (6.893 m) – America de Sud, Kilimanjaro (5.895 m) – Africa, ultimul fiind Mount Sidley – Antarctica (4.285 m).

Adrian este un optometrist din Petroșani. Are 38 de ani, este căsătorit și are doi băieți de 3 ani,  și de 3 luni. A plecat la începutul lunii ianuarie să-și împlinească visul de 70.000 de dolari.

„A fost cea mai costisitoare expediție la care am participat. Noroc cu prietenii, căci altfel visul meu ar fi rămas doar vis. A trebuit să îmi fac asigurare pentru această expediție. În România, ca în întreaga Europă, nu am găsit vreo firmă care să-mi facă asigurarea pentru Antarctica. Am găsit până la urmă, în Statele Unite. M-a costat 3500 de dolari. Echipamentul, de la geacă până la sacul de dormit, l-am făcut în România, la Timișoara. Trebuia să reziste la minus 40, minus 50 de grade Celsius. Dar a trecut toate testele”, a povestit Adrian Ahrițculesei pentru Q Magazine.

A ajuns la 6 ianuarie în oraşul Punta Arenas, din Chile, unde s-a întâlnit cu organizatorii expediţiei din Antarctica.

Alpinistul a dus cu el două bagaje a câte 30 de kilograme, în care a aşezat echipamentul necesar pentru a putea rezista la temperaturile de la Polul Sud. Mai întâi a ajuns la baza Union Glacier, unde a trebuit să stea trei zile până când vântul de peste 100km/h s-a mai domolit. Avionul de mici dimensiuni, care i-a dus spre Mount Sidley pe cei opt oameni din Guatemala, Estonia, Canada, India,Australia și România, era echipat cu schiuri, nu cu roți. De la locul de aterizare a urmat un traseu de peste 40 de km pe parcursul căruia și-a transportat echipamentul individual cu o sanie.

„Gândiți-vă, noi ne căram bagajele. Am avut o sanie la dispoziție, însă, firesc, fiecare își trăgea sania lui. Când am urcat pe munte, împreună cu ceilalți trei membri ai echipajului, am fost legați în coardă unii de alții. Marele pericol erau crevasele. Trebuia să fim foarte atenți, foarte concentrați. Eram la 4000 de km de civilizație și nu am fi avut parte de ajutor în timp util”, a spus Adrian.

Alpinistul din Valea Jiului ne-a spus că în perioada în care a avut loc expediția, în Antarctica era vară. Chiar și așa, temperaturile erau sub zero cu câteva zeci de grade.

„Secretul era să te miști pentru a nu îngheța. Trebuia să te miști mereu. Noaptea, în cort, te așezai în sacul de dormit și nu te mai mișcai până dimineață. Necesitățile erau și ele o problem. Vreau să vă spun că încă de la bază ni s-a spus că nu avem voie să intrăm în Antarctica nici măcar cu un biscuit. Bagajele de cală le-am lăsat acolo, iar apoi am fost duși într-un cort de unde a trebuit să ne alegem câte 5 pachete de dry food din oferta de acolo. Să vă explic: dacă voiai să mănânci lasagna de exemplu, îți alegeai un plic în care era un praf peste care turnai apă clocotită, amestecai și ieșea ceva cu gustul asemănător mâncării pe care ai ales-o. Revin și vă spun că așa cum am găsit Antarctica, așa am lăsat-o. Urina era colectată în recipiente care urmau fi golite în niște rezervoare aflate la avion. Marea problemă a fost apa, pe care ți-o procuri din zăpadă. Am avut butelii de gaz cu noi, pe care le foloseam pentru a topi zăpada. Am băut aproximativ 4 litri de apă/ceai pe zi.”, a împărtășit pentru Q Magazine Adrian Ahrițculesei.

Opt ore a durat ascensiunea. Satisfacția, bucuria și mândria pe care le-a simțit când a ajuns în vârf au fost ținute în frâu pentru că știa că nu trebuie sub nicio formă să se relaxeze pentru că, așa cum ne-a zis Adrian, cele mai multe accidente se petrec la coborâre.

Visul de a finaliza „Circuitul celor 7 vulcani” s-a împlinit. Gândul lui Adrian este ca, 2024, să fie primul din Valea Jiului care ajunge pe Himalaya.