Doliu în cultura română: Academicianul Mircea Malița va fi înmormântat cu onoruri militare

Academicianul Mircea Malița a încetat din viață în cursul zilei de luni, la vârsta de 91 de ani. Mircea Malița, o complexă personalitate a culturii românești,  a fost matematician și eseist, politician și ambasador în Statele Unite, director al Bibliotecii Academiei Române, profesor universitar.

Citește și: România și-a cedat suveranitatea

Mircea Maliţa era internat la spitalul Fundeni din Capitală şi a murit în braţele nepoatei sale, Maria. Trupul neînsufleţit al academicianului va fi depus joi, 24 mai, la ora 8:00, la Biserica Mănăstirea Caşin, Bd Mărăşeşti nr.16, din Bucureşti, unde cei care l-au admirat şi îndrăgit îi pot aduce un ultim omagiu.

Mircea Maliţa, împreună cu Maria Scarlat, nepoata sa, căreia îi spunea “Marie soleil”

Începând cu ora 12, în acelaşi loc, se va desfăşura ceremonia religioasă. Mircea Maliţa va fi înmormântat cu onoruri militare, la ora 15:00, în Cimitirul Bellu, pe Aleea Academicienilor.

Micea Malița s-a născut la 20 februarie 1927, la Oradea. A fost președinte al Uniunii Naționale a Studenților din România, organizație de masă a Partidului Comunist, până la reunirea tuturor organizațiilor de tineret în UTM, membru în CC al PCR din iulie 1972.

A fost director al Bibliotecii Academiei între 1950-1955, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, ministru al Învățământului (1970 – 1972), ambasador în Elveția (1980 – 1982), iar apoi în SUA (până în 1984).

Este președinte fondator al Fundației Universitare a Mării Negre

A publicat numeroase lucrări de matematică, în domeniul științelor prospective, în domeniul științelor politice.

Academicianul Mircea Malița a murit la spitalul Fundeni, luni la ora 20.00, în brațele nepoatei sale, Maria.

În albumul „Români de Centenar”, academicianul Malița spunea:

„Omul face istoria şi, deci, şi secolele ei.

Vrem să ştim ce a fost românesc şi productiv în suta de ani ce premerge anului 2018.

Căutăm oamenii ce se distingeau în preajma acelor vremuri. Încercăm să enumerăm câțiva dintre ei, dar este drept că o sută cel puţin ar merita elogierea.

Începem cu Kogălniceanu, profesor de istorie la Iaşi şi militant pentru unirea Principatelor. Este ales de Cuza Prim-ministru al guvernului său şi rămâne un simbol al acestui act istoric. Spiru Haret, care avea doctoratul în astronomie obţinut la Paris, a fost conducătorul celui mai îndrăzneţ şi bogat program al şcolii, căruia i s-a dedicat.

Mihai Eminescu (1850-1889) se distinge faţă de cei evocaţi în şir. El este cel mai mare poet al românilor.

Nicolae Iorga (1871-1940). Cel mai mare istoric al ţării noastre, avea o minte specială. Înregistra totul şi apoi cita pe de rost când se ivea ocazia.

Urmează teatrul, artele, muzica.

Acest sumar şi incomplet tablou nu are decât a spune că respectarea criteriilor bune şi afirmarea internaţională au demonstrat pentru veacuri întregi ce pot aduce românii în tezaurul lumii”.

Dumnezeu să-l odihnească!